Recent, România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului să îi plătească despăgubiri non-pecuniare în valoare de 4.000 de euro unui reclamant împuşcat în 2005 de un poliţist care a fost achitat ulterior de justiţia română de orice responsabilitate penală, în lipsa unei anchete comprehensive, potrivit unui comunicat de presă publicat marţi pe site-ul CEDO. Acest caz a adus din nou în atenție lacunele legislative din România, care permit oamenilor legii să agreseze cetățenii, fără a suferi condamnări în justiție pentru aceste fapte.
Judecătorii europeni au stabilit că în cazul Grămadă v. România a avut loc o încălcare a Articolului 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, referitor la interzicerea tratamentelor inumane sau degradante.
Reclamantul Liviu Grămadă, care s-a adresat CEDO în 2009, a fost implicat în mai 2005 într-un incident armat, în urma căruia a fost împuşcat în picior. Incidentul a avut loc în timp ce un agent de poliţie, A.C., se afla în urmărirea unui individ care fugise după ce fusese somat să efectueze un test de alcoolemie. Fugarul s-a ascuns în casa lui Grămadă, care a încercat să intervină. Percepându-l drept o ameninţare, poliţistul l-a împuşcat în picior pe bărbat, care a doua zi a depus o plângere pentru tentativă de omucidere pe numele agentului, care ar fi putut face uz de forţă excesivă.
Poliția, mereu în auto-apărare
Conform documentului publicat de CEDO, în cele din urmă, justiţia română a concluzionat că agentul a acţionat în autoapărare şi i-a acordat reclamantului daune în valoare de 5.000 de euro, decizie confirmată şi de Curtea de Apel, care i-a impus lui A.C. să îi plătească la rândul său lui Grămadă 750 de euro constând în daune pecuniare.
Totuşi, judecătorii europeni au apreciat că agentul de poliţie nu a ezitat să îşi folosească arma din dotare împotriva reclamantului, lăsând impresia că a acţionat într-o manieră deloc calculată, ”ceea ce nu s-ar fi întâmplată probabil dacă acesta ar fi fost bine instruit”. Mai mult, date fiind ”omisiunile flagrante din cadrul investigaţiilor din acest caz, autorităţile nu au părut că îşi doresc cu adevărat să descopere dacă folosirea forţei de către poliţist a fost excesivă”.
Drept urmare, decizia instanţelor româneşti de a-l scuti pe agent de orice responsabilitate penală ”a părut să reflecte exercitarea unei puteri discreţionare, menită să minimalizeze efectele unui act extrem de grav mai degrabă decât să se asigure că vinovatul primeşte pedeapsa cuvenită”.
Reținere 24 de ore pentru identificare
În aprilie 2011, Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) a lansat, cu sprijin financiar din partea Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, un proiect care are ca scop armonizarea legislaţiei române – privind conducerea administrativă a persoanei la sediul poliţiei – cu standardul internaţional în materie, în special cu Protocolul Adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva Torturii (OPCAT) pe care România l-a ratificat în aprilie 2009.
Organizația arată că privarea de libertate lăsată nereglementată de legislația română naște abuzuri din partea poliției. ”Oricine poate fi la un moment dat în situația asta, confundat cu altcineva pe stradă sau săltat de poliție doar pentru că e la locul potrivit într-un moment nepotrivit”, scriu specialiștii asociației pe pagina lor de internet.
Pentru prevenirea unor abuzuri similare, APADOR-CH a inițiat proiectul „Scoateți legea din dubă”, pentru modificarea legilor poliției și jandarmeriei, în sensul completării acestora cu prevederi exprese privind drepturile persoanelor conduse la secție pentru identificare. APADOR-CH cere modificarea legii astfel încât reținerea în secția de poliție pentru identificare să nu dureze mai mult de 4 ore.
”Scoateți legea din dubă”
Motivarea acestui proiect vine din faptul că ”de cele mai multe ori cu exces de zel, polițiștii sau jandarmii aduc la secție persoane sub pretextul identificării. Același pretext, favorizat în lege de o banală virgulă, permite organelor de ordine să rețină cetățeanul spre identificare în secția de poliție, până la 24 de ore, deși de cele mai multe ori ar fi suficient să-l legitimeze pe stradă. Peste 125.000 de astfel cazuri au fost înregistrate numai în 2010 în toată țara”.
Asociația mai arată că abuzurile poliței sau jandarmeriei la adresa cetățenilor și-au găsit foarte rar rezolvarea în justiția din România. ”Multe dintre ele au fost greu de demonstrat în condițiile în care dovezile erau deținute doar de organele de ordine. În alte cazuri, în ciuda probelor elocvente de la dosar, procuratura a preferat să dea verdict de „neîncepere a urmăririi penale”, iar justiția a preferat să asculte mai degrabă de „brațul legii” decât să plece urechea și la vocea cetățeanului.
Nereuşind să-şi găsească dreptatea în ţară, unii dintre românii care au avut de suferit abuzuri în diverse ocazii au apelat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) ca să-și recapete demnitatea”.
La secție, integritatea fizică nu e garantată de stat
Curtea europeană a precizat, în multiple ocazii, că atunci când o persoană intră în stare bună de sănătate sub autoritatea statului, trebuie ca statul să ofere o explicaţie plauzibilă cu privire la originea şi natura eventualelor urme de violenţă cu care cetățeanul iese din „interacțiunea cu oamenii legii”. Curtea europeană a mai precizat că se află în sarcina statelor nu doar obligaţia negativă de a nu supune persoanele aflate sub jurisdicţia lor la rele tratamente, ci şi o serie de obligaţii pozitive de a lua măsuri concrete şi eficiente de protejare a integrităţii fizice şi corporale. O astfel de obligaţie pozitivă este aceea de a lua toate măsurile necesare apte să împiedice supunerea unei persoane la rele tratamente, de exemplu prin adoptarea unei legislaţii penale eficiente care să incrimineze atingerile aduse integrităţii fizice sau corporale.
”Potrivit datelor statistice publicate de CEDO la 31 decembrie 2011, România se află pe locul patru între statele cu cele mai multe cauze aflate pe rolul Curţii de la Strasbourg, cu 12.300 de procese. Aceste cifre arată că pe lângă lacunele legislative care permit abuzuri ale organelor de ordine, nici justiția română nu funcționează suficient de bine ca să compenseze aceste lacune și să ofere compensații morale și materiale persoanelor care au suferit de pe urma unei arestări abuzive, a unei rețineri fără temei sau pur și simplu a unei bătăi în secția de poliție”, arată APADOR-CH.
Polițist clujean scăpat basma curată, victima trimisă la pușcărie
Într-un caz relatat pe larg de Gazeta de Cluj, un magistrat al Judecătoriei Cluj-Napoca
a condamnat victima unei agresiuni din partea poliției pentru infracțiunea de ultraj, pentru că, în gest de legitimă apărare, acesta a mușcat urechea polițistului care îl lovea chiar în secție. Sentința l-a condamnat pe Marius Coldea la 4 ani și jumătate de închisoare.
Acesta a fost acostat, reținut și bătut ulterior în sediul poliției, dar instanța clujeană a decis condamnarea lui la închisoare pentru ca s-a apărat. Împotriva polițistului au mai existat reclamații asemănătoare, însă judecătorul a considerat mai credibile relatările sale, care s-au schimbat de la un termen la altul. Victima este un tânăr fără antecedente penale, care a dovedit cu acte de la Institutul de Medicină Legală că a fost rănit, și care nu reprezintă un pericol social.
