Ce trebuie să știi despre sindromul Asperger?

În trecut, sindromul Asperger era catalogat ca o afecțiune separată, dar începând cu 2013, în urma noii ediții a Manualului de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale (DSM-5), a fost inclus în categoria tulburărilor din spectrul autist. Ce diferențiază acest sindrom este severitatea redusă a simptomelor. De obicei, este vorba de dificultăți în privința interacțiunilor sociale, comportamente repetitive și probleme în exprimarea emoțiilor. Prin urmare, nu sunt prezente întârzieri în ceea ce privește abilitățile lingvistice sau dezvoltarea cognitivă. [1, 2]

Din acest articol poți afla mai multe despre sindromul Asperger: cum se manifestă, care sunt cauzele sale și ce terapii sunt de regulă recomandate. 

Ce este sindromul Asperger și cum se manifestă?

Despre sindromul Asperger trebuie menționat că, deși este o formă de autism, diferă de manifestările clasice prin faptul că nu implică deficit cognitiv. Din acest motiv, persoanele afectate necesită de regulă un nivel scăzut de asistență zilnică, existând inclusiv cazuri în care diagnosticul nu este stabilit în anii copilăriei, ci mai târziu în viață. 

Principalele simptome care indică prezența acestui sindrom sunt:

• nivelul de concentrare ieșit din comun – de multe ori un anumit subiect devine un punct central de interes și conversație care este urmărit cu orice ocazie indiferent dacă cei din jur sunt receptivi sau nu;
• imposibilitatea de a recunoaște anumite indicii sociale – frecvent, persoanele afectate de sindromul Asperger nu realizează că se dorește schimbarea subiectului de conversație sau că volumul vocii nu este potrivit pentru o anumită situație socială;
• dificultatea în a analiza expresiile faciale și limbajul corpului – nu pot recunoaște emoțiile persoanelor din jur și nu manifestă empatie. De multe ori evită contactul vizual, optează pentru un discurs monoton și afișează doar câteva expresii faciale;
• problemele care afectează abilitățile motorii și coordonarea – în unele cazuri, copiii diagnosticați cu acest sindrom pot experimenta anumite dificultăți în ceea ce privește abilitățile motorii precum mersul sau alergatul. Totodată, pot fi lipsiți de coordonarea necesară pentru a se cățăra sau a merge pe bicicletă. [1]

Cauzele sindromului Asperger

Cauzele asociate cu sindromul Asperger rămân neclare și la ora actuală, cercetătorii ajungând la concluzia că pot fi implicați factori genetici și expunerea la anumite chimicale sau virusuri. S-a constatat că atunci când unul dintre copiii unei familii este afectat de această formă de autism, există o șansă mai mare ca și frații sau surorile mai mici să prezinte acest sindrom. Ar putea fi implicate anumite forme ale genei SHANK3, necesară pentru producerea unei proteine care contribuie la funcționarea corectă a sinapselor. Aceasta ar putea fi responsabilă si pentru alte forme de autism. [1]

În ceea ce privește factorii de mediu, studiile realizate au ajuns la concluzia că riscul unui bebeluș de a fi diagnosticat ulterior cu o astfel de tulburare de spectru autist crește atunci când:

• mama dezvoltă o infecție virală în timpul sarcinii;
• există complicații la naștere;
• fătul este expus în uter la ftalați, pesticide sau poluanți atmosferici. 

Cu toate acestea, există și multe cazuri în care, deși aceste riscuri sunt prezente, sindromul Asperger nu este dezvoltat. Prin urmare, sunt necesare studii suplimentare pentru a investiga cauzele posibile. [1, 3] 

Terapiile recomandate

De cele mai multe ori, tratamentul pentru sindromul Asperger presupune anumite terapii care trebuie ajustate în funcție de particularitățile fiecărui copil în parte. Poate fi vorba de:

• terapia cognitiv-comportamentală (TCC) – poate ajuta în privința modului de gândire pentru a se dobândi un mai bun control asupra emoțiilor și a comportamentelor repetitive;
• sesiuni pentru dezvoltarea abilităților sociale – acestea sunt necesare pentru a ajuta copiii afectați să învețe cum pot interacționa cu alte persoane și cum se pot exprima într-un mod adecvat;
• terapii de vorbire – sunt utile pentru a asigura îmbunătățirea abilităților de comunicare, în special alegerea tonului potrivit, menținerea contactului vizual și analizarea corectă a limbajului corporal;
• kinetoterapie – importantă pentru o mai bună coordonare și dezvoltarea abilităților motorii fine.  [1, 2]

Nivelul de severitate al sindromului Asperger variază în funcție de persoana afectată, în anumite cazuri putând fi dificil de diagnosticat. Din fericire, există o diversitate de terapii care pot contribui la îmbunătățirea calității vieții celor afectați, aceștia putând lucra și locui singuri odată ajunși la vârsta adultă. Prin urmare, este important să te adresezi medicilor specialiști și să urmezi sfaturile acestora. 

Bibliografie:

1. Burke, Darla. “Asperger’s Syndrome.” Healthline, Healthline Media, 9 Nov. 2021, www.healthline.com/health/asperger-syndrome. Accesat la 26 Jan. 2023.
2. https://www.facebook.com/WebMD. “Asperger’s Syndrome.” WebMD, WebMD, 10 Feb. 2003, www.webmd.com/brain/autism/mental-health-aspergers-syndrome. Accesat la 26 Jan. 2023.

• Julie Lynn Marks. “What Factors Raise Your Risk for Asperger’s Syndrome?” EverydayHealth.com, 30 Sept. 2022, www.everydayhealth.com/aspergers/what-are-causes-risk-factors-aspergers-syndrome/. Accesat la 26 Jan. 2023.
• Boccuto, Luigi, et al. “Prevalence of SHANK3 Variants in Patients with Different Subtypes of Autism Spectrum Disorders.” European Journal of Human Genetics, vol. 21, no. 3, 15 Aug. 2012, pp. 310–316, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3573207/, 10.1038/ejhg.2012.175. Accesat la 26 Jan. 2023.