Veselie mare, tată, în tabăra portocalie! Şi cum să nu fie când au scăpat de duşmanii lor de moarte, de broscoi şi alte orătănii hidoase.
Democrat-liberalii şi-au văzut visul cu ochii – au scăpat de pesedişti. Şi degeaba nu recunosc ei, dar şi-au dorit-o de la bun început. Eu mă întreb de ce au mai făcut guvernul împreună cu social-democraţii dacă tot au vrut să scape de ei. Sau şi-or fi închipuit că ăştia sunt atât de fraieri să stea drepţi în faţa comenzilor căpitanului de vas. Ha! Mare prostie au crezut. Nu le-a mers nici cu liberalii cât au fost la guvernare, darămite cu pesediştii, trecuţi prin multe şi unşi cu toate alifiile.
Ceea ce mă intrigă acum este faptul că unii ne cred cam proşti, când vin cu declaraţii lacrimogene de genul „noi nu am vrut să iasă PSD de la guvernare”. Băi fraţilor, aveţi sânge în instalaţie şi recunoaşteţi verde în faţă că de fapt asta aţi vrut. Oricum nu vă potriveaţi. Unul cea şi altul hăis. Şi-apoi roşul nici nu dă bine cu portocaliu, ce naiba! Aşa că nu mai vărsaţi lacrimi de crocodil, că nu ţine!
Nu ştiu cum vor guverna democrat-liberalii de acum încolo, fiindcă până în acest moment guvernarea a fost toată o varză. Scandal după scandal, acuzaţii peste acuzaţii şi mai e doar un pic până să se intre într-un haos general. Economia e dusă naibii şi nu ştiu ce o mai poate salva, euro a sărit în sus şi va mai sări, iar investitorii străini au început să spună: pas! Numai de guvernare nu s-a putut vorbi până acum.
Miza este şi mare acum când prezidenţiale se apropie cu paşi repezi, iar social-democraţii, aşa cum am anticipat, îşi vor arăta duşmanul de moarte cu degetul la fiecare pas şi vorbă scoasă pe gură. Este foarte clar că îşi vor pândi la cotitură adversarul şi nu vor prididi să-l lovească în moalele capului, cu atât mai mult cu cât nimic nu-i mai opreşte. Şi la momentul oportun se vor răzbuna cu vârf şi îndesat, mai ales că foamea le-a fost mare patru ani de zile.
Miza este şi mare acum când prezidenţiale se apropie cu paşi repezi, iar social-democraţii, aşa cum am anticipat, îşi vor arăta duşmanul de moarte cu degetul la fiecare pas şi vorbă scoasă pe gură. Este foarte clar că îşi vor pândi la cotitură adversarul şi nu vor prididi să-l lovească în moalele capului, cu atât mai mult cu cât nimic nu-i mai opreşte. Şi la momentul oportun se vor răzbuna cu vârf şi îndesat, mai ales că foamea le-a fost mare patru ani de zile.
Am fost conştientă de multă vreme că această ruptură dintre PSD şi PD-L se va produce, înainte sau imediat după prezidenţiale. Acum însă când democrat-liberalii au rămas singuri la guvernare, încerc un exerciţiu de imaginaţie – ce rupere de oase, dar tot pe spatele nostru, va fi dacă Geoană va ieşi preşedinte. Alte schimbări şi alţi prezenţi vor deveni „foşti”.
Liana Mureşan
