Ce se naste din “Vulpe”, Alin se numeste

Alin Ardelean se află în legături de afaceri cu Claudiu Liviu Sugar, unul dintre acţionarii fondului de investiţii STK Emergent, care are interese imobiliare şi în cadrul fostei fabrici Fimaro, şi la ansamblul imobiliar Arcada din Borhanci. Despre afacerile lui Claudiu Sugar, Gazeta de Cluj a prezentat în numerele anterioare o serie de aspecte. Alin Ardelean, fiul unuia dintre cele mai influente personaje din România, este centrat pe afacerile din domeniul energiei. El deţine 25% dintre acţiunile SC Ten Transilvania Energy, care face parte din Asociaţia Furnizorilor de Energie Electrică din România, un fel de club al “băieţilor deştepţi”. De asemenea, directorii acestei firme sunt persoane foarte bine înfipte în afacerile cu acest profil. Rareş Cristian Criste este unul dintre cele mai suspuse personaje din domeniul afacerilor cu energie electrică, la fel ca şi directorul SC Ten Transilvania Energy, Sorin Piciu. După 2000, Alin Ardelean a fost consilier juridic la Price Watterhouse Coopers, una dintre cele mai importante firme de consultanţă juridică şi financiară din Europa. Ulterior, fiul “Vulpii” a ajuns în cadrul Ten Transilvania Energy, firmă aflată sub controlul omului de afaceri Rareş Criste. De asemenea, Ardelean a fost asociat în firma Energon GET GAS&Emissions Trading, care este deţinută de acţionarul majoritar Energon Holding Delft B.V, o firmă olandeză. Şi în această filială a olandezilor, acelaşi Rareş Criste este administrator. După o perioadă, Ardelean şi-a vândut acţiunile lui Criste. Rareş Criste este un discret om de afaceri clujean, ale cărui principale afaceri se încadrează în tranzacţiile cu energie electrică. Ten Transilvania Energy are contracte cu centralele de la Turceni şi Rovinari, de unde cumpără energie pentru a o vinde mai departe. Alin Ardelean mai deţine afaceri şi în zona comerţului cu băuturi prin SC Ralvin, care mai este deţinută de un afacerist local din Mureş, Radu Mircea Pescar.

Alin Amgaz!

Alături de Criste, fiul chestorului Ardelean deţine şi 25% din firma Amgaz Furnizare, societate implicată în afaceri de anvergură cu societăţile de stat Romgaz şi Distrigaz, care gestionează o parte din gazele naturale din România. Iniţial, compania Amgaz Furnizare SRL a aparţinut lui Peter Braun, om de afaceri implicat în privatizarea ALRO Slatina. SC Amgaz Furnizare SRL face parte dintr-un grup de companii (Infochem, Amgaz SA) înfiinţate de Horia Roşu, fostul consilier al ministrului PSD al Industriilor, Dan Ioan Popescu. În cadrul apariţiei Amgaz, un rol important l-a jucat americanul Michael Myron Einik. Acesta este un fost diplomat al SUA, care în anii ’70 a activat în Biroul american pentru Combustibili şi Energie. În anii ’80 a lucrat în ambasadele SUA din Nigeria şi URSS, iar în 1994 a fost numit adjunctul ambasadorului SUA în România, Alfred Moses. Iniţial, Amgaz trebuia să finanţeze depozite în care compania naţională să stocheze gazele proprii sau importate din Rusia, întrucât la data înfiinţării acestei societăţi s-a susţinut că statul nu are bani pentru construirea de depozite de gaze. Astfel, Einik s-a asociat cu Peter Braun, un american născut în Ucraina, ex-manager la Alro şi Conef, două foste societăţi româneşti deţinute acum de oligarhul rus Vitali Machitski. Afaceriştii care se află în spatele afacerii Amgaz finanţează şi Complexul turistic de la Turda. Aceştia investesc în complex prin SC Casa Raţiu de Nagylak SRL, înfiinţată în mai 2006. În cadrul acţionariatului societăţii se regăsesc soţii Sarah şi Michael Einik. Printre administratorii Amgaz au mai figurat şi Frank Barton Slides II, unul dintre asociaţii tradiţionali ai lui Einik. Frank Barton Slides II a făcut parte şi din afacerea Rolast SA Piteşti, unde a fost administrator alături de Theodor Stolojan. Acesta a fost acuzat, în presa centrală, că s-ar fi întâlnit cu reprezentanţii ALRO Slatina, după care i-ar fi înmânat preşedintelui Traian Băsescu un memoriu al companiei pentru a beneficia de energie ieftină de la Hidroelectrica. Compania Rolast Piteşti este controlată de Fondul Româno-American pentru Investiţii (FRAI), o societatea instituită în România prin mijlocirea aceluiaşi Stolojan.

Coada Vulpii

Virgil Ardelean s-a născut la data de 1 august 1950, în comuna Pericei, la cinci km de Şimleul Silvaniei (judeţul Sălaj). A urmat studiile Şcolii de Ofiţeri Activi de Miliţie Băneasa – secţia Miliţie Economică, clasa Contrasabotaj (absolvită în 1974) şi ale Facultăţii de Drept, obţinând ulterior titlul ştiinţific de doctor în ştiinţe juridice. Unul dintre cele mai controversate scandaluri care l-au avut ca protagonist pe Virgil Ardelean este celebrul joc Caritas, desfăşurat în perioada 1991 – 1994. La acea dată, Ardelean se afla la şefia poliţiei clujene şi a dispus un control la birourile Caritas exact când escrocheria începea să dea semne de slăbiciune. Interesant este că în urma controlului, au dispărut dischetele cu evidenţele plăţilor făcute oamenilor politici. Peste patru ani de la acest incident, Virgil Ardelean a ajuns şef la serviciul secret al MAI. Un alt scandal marca “Ardelean” a avut loc în 2001, când Ovidiu Grecea a demisionat din funcţia de şef al Corpului de Control al prim-ministrului. Grecea prezentase premierului un raport în care învinovăţea serviciul condus de Virgil Ardelean că face poliţie politică. Presa l-a incriminat pe Virgil Ardelean că s-ar fi implicat în mai multe activităţi ilegale şi scandaluri. Dintre acestea se pot aminti acuzaţiile din 2001, când numele său a fost vehiculat în raportul pe care l-a prezentat Ovidiu Grecea, şeful Corpului de Control al premierului. “Prin uşurinţa cu care s-a aprobat în şedinţa Guvernului prevederea referitoare la numirea funcţionarilor acoperiţi în cadrul structurilor guvernamentale, numiri efectuate la propunerea lui Virgil Ardelean, numai cu aprobarea ministrului Ioan Rus, s-au creat premisele infiltrării în structurile statului a unor persoane care să satisfacă interese personale”, se arăta în raportul respectiv. Apoi, în septembrie 2003, el a fost învinuit că a cerut lui Ioan Amarie, procurorul general al PNA, să dispună ascultarea telefoanelor agenţiilor de presă MEDIAFAX şi AM PRESS, pe motiv că aceste interceptări l-ar ajuta să depisteze o presupusă activitate subversivă a inspectorului principal de poliţie, Constantin Duvac, din IGP. În anul lui 2004, Virgil Ardelean a fost acuzat de fraţii Nuţu şi Sile Cămătaru că le-a înscenat întregul dosar, deoarece au refuzat să plătească pe adjuncţii chestorului Ardelean.

Pe 9 ianuarie 2009, Virgil Ardelean a devenit şef al Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă a Ministerului Administraţiei şi Internelor, în locul lui Petru Albu. Conform NewsIn, Ardelean a fost, din 2007 până la numirea sa la DGIPI de către Oprea, şeful Direcţiei Generale Management Operaţional. Chestorul Virgil Ardelean, şeful DGIPI timp de nouă ani, a demisionat de trei ori din această funcţie. Prima dată şi-a prezentat demisia fostului ministru de interne Vasile Blaga, imediat după ce Omar Hayssam a fugit din România, a doua oară, în 2007, când ministrul Cristian David i-a aprobat-o, iar a treia oară, pe 9 ianuarie 2009.

Ştefan Trandafir