Ce indicii conţine filmarea cu românul răpit în Burkina Faso

Înregistrarea cu românul răpit în Burkina Faso, acum patru luni, dezvăluie indicii despre starea ostaticului, cum ar fi starea de frică şi tensiune, dacă citim printre rânduri, spun experţii.
O analiză mai atentă a video-ului cu românul Iulian Gherguţ răpit în Burkina Faso arată că bărbatul este înfricoşat şi că este supravegheat de cineva care urmăreşte ca ostaticul să recite exact ceea ce i s-a spus să vorbească în faţa camerei, spune psihologul Mihai Copăceanu. Expertul a explicat pentru Adevărul“ cum se pot citi semnalele subtile din video-ul în care românul, răpit în data de 4 aprilie 2015 de gruparea Al-Mourabitoune, cere ajutorul statului şi al părinţilor săi, pentru a fi salvat. „După semne, e clar că a fost silit să spună ceea ce a spus şi faptul că privea în sus era clar un semn că cineva îl supraveghea din direcţia respectivă. Textul e gândit, video-ul e editat, e un scenariu, ostaticul a ştiut ce trebuie să spună şi cum să facă asta. La un moment dat şi-a muşcat buza, ceea ce arată că îi este teamă să nu greşească ceva, să nu facă o mişcare care poate să-l coste viaţa. Privea în sus în mod repetat ca să se asigure că a spus corect ceea ce trebuia să spună, urmărea să citească orice acţiune ameninţătoare. În video, el dă semne de identificare, spre exemplu spune numele părinţilor şi vorbeşte cu accent românesc. Omul acesta se află într-o stare tensionată de frică excepţională care se trage dintr-o situaţie imprevizibilă de risc extrem. Gândul morţii îl macină zi şi noapte de patru luni de zile, iar riscul să dezvolte PTSD (stres post-traumatic) e foarte mare. Când te afli într-o astfel de situaţie, nu ai cum să te detaşezi, nici cel mai pregătit călugăr budist nu ar putea să-şi inducă linişte psihică prin meditaţie, nu într-o astfel de situaţie“, spune Mihai Copăceanu.
Care sunt scenariile privind ostaticul român Situaţia în care se află ostaticul român ar putea avea trei consecinţe, spune expertul în politică externă şi drept internaţional Bogdan Ivanel, cercetător la Institutul de Ştiinţe Politice din Paris (Institut d’études politiques de Paris). În primul rând, pentru răpitori, luarea de ostatici reprezintă o sursă de bani, fiind principala modalitate de finanţare a acestor grupări teroriste. În momentul de faţă se negociază un preţ pentru eliberarea lui, însă există o problemă, atrage atenţia Ivanel. „Problema este că dacă se face mai multă reclamă cazului, preţul de răscumpărare creşte, de aceea răpitorii au postat acele video-uri, ca să creeze isterie publică şi să ajungă pe agenda publică, deci să forţeze guvernul să plătească un preţ mai mare. De aceea, cea mai bună strategie în cazurile acestea este o expunere media cât mai redusă, de preferat deloc. Sunt foarte multe răpiri despre care nu auzim niciodată în presă, chiar şi de români. Acum, asta nu se mai poate schimba, e păcat că a avut expunere, dar e prea târziu să mai schimbăm ceva în privinţa asta. Se poate păstra totuşi un «low profile» fiindcă este foarte important ca Guvernul, familia şi angajatorul să poată negocia un preţ bun“, a atras atenţia cercetătorul român. Asta în contextul în care negocierile ar putea fi chiar la sfârşit, potrivit analizei fostului consilier prezidenţial pe probleme de Politică Externă Iulian Chifu. În continuare, Bogdan Ivanel spune că al doilea scenariu ar putea fi prelungirea negocierilor, dacă teroriştilor li se pare că pot scoate un preţ mai bun. „Ei pot continua să-l ţină ostatic şi să pună presiuni cu astfel de video-uri. În acest scenariu, ameninţările pot deveni şi mai extreme. Dacă nu îl vor putea ţine ostatic din motive financiare sau logistice, atunci mai există o variantă de scenariu, să-l vândă altei organizaţii teroriste care va încerca la rândul ei acelaşi lucru, să obţine o răscumpărare. Singurul risc pentru viaţa ostaticului poate apărea dacă se ajunge la confruntări între organizaţia teroristă şi forţele militare din Burkina Faso. Partea bună e că fiind român, organizaţia teroristă nu poate folosi capturarea lui pentru a pune presiune politică. Negocierile ar fi fost mult mai complicate dacă era vorba de un francez, american, britanic etc.“, a mai spus Ivanel. Şi sociologul Alfred Bulai apreciază că în general, în cazul răpirilor, este vorba de bani, fiind o sursă de finanţare pentru organizaţiile teroriste. „În general, în Africa, în ţările de lumea a treia, motivul răpirilor este unul de natură economică – răscumpărarea ostaticilor. Răpitorii nu sunt persoane sofisticate, deci nu cred că e ceva foarte complicat în povestea aceasta. De obicei, în astfel de cazuri, dacă ostaticul lucra la o firmă mare din zonă, atunci firma are tot interesul să ajute la recuperarea muncitorului şi pentru a nu avea probleme pe viitor cu angajarea de forţă de muncă în zona respectivă“, a explicat sociologul. Diferenţe între grupările teroriste Marie-Jeanne Ion, unul dintre cei trei jurnalişti români răpiţi în Irak în 2005, spune că o trăsătură a grupărilor teroriste din Africa este migrarea de la un loc la altul, fiind astfel foarte greu de depistat. „Grupările islamiste provin din populaţii nomade, care se mişcă tot timpul. Cultural au în sânge treaba asta. De aceea, sunt foarte greu de localizat. Negocierile sunt foarte dificile. Un aspect foarte important, în acea zonă francezii sunt vioara întâi, nu americanii. România nu are o jurisdicţie directă acolo. România este obligată să coopereze cu Franţa în acest caz, pentru negocieri sau o eventuală localizare a ostaticului“, a explicat Marie-Jeanne Ion. Faţă de grupările teroriste din Africa, cele care operează în Siria şi Irak folosesc diverse ascunzători din zone populate, pentru a ţine ostaticii, mai spune Marie-Jeanne. „Casa în care am stat noi era locuită nu doar de paznicii care ne păzeau, dar şi de o familie, care avea inclusiv un copil. Aparent, era casa unei familii obişnuite“, a descris ea situaţia. Cum a ajuns Iulian Gherguţ în Burkina Faso Iulian Gherguţ este originar din Moldova, comuna nemţeană Săbăoani, satul Traian. Localitatea este una dintre cele mai bogate din estul ţării şi este populată în majoritate de catolici. Iulian Gherguţ, în vârstă de 39 de ani, era plecat de mai mulţi ani din ţară.  Potrivit unor apropiaţi din Săbăoani, Gherguţ a lucrat, iniţial, în Anglia, unde muncea ca taximetrist şi se pare că a fost recrutat la Londra pentru a lucra la securitatea minei de mangan din Tambao, Burkina Faso. Cu aproximativ o lună şi jumătate înainte de a fi răpit, Iulian făcuse o vizită în satul Traian împreună cu soţia sa, cu care s-a însurat acum un an. Românul este angajat al Pan African Minerals şi era responsabil cu securitatea minei de mangan din Tambao, situată în provincia Oudalan, în apropierea frontierelor cu Mali şi Niger, când a fost răpit la 4 aprilie de cinci persoane înarmate, care au atacat un convoi aflat în misiune de patrulare. Un jandarm şi un şofer au fost răniţi în atacul comis în apropierea minei exploatate de Pan African Minerals, o filială a Timiş Corporation, compania omului de afaceri român Frank Timiş. Răpirea cetăţeanului român a fost revendicată la jumătatea lunii mai de gruparea jihadistă salafistă Al-Mourabitoune, într-o înregistrare audio difuzată de agenţia mauritană Al-Akhbar, în care a îndemnat “Guvernul român să acorde atenţie serioasă negocierilor pe tema eliberării ostaticului”.

Citeste mai mult: adev.ro/nu0fd5