Din momentul declanșării tragediei de la Caracal, aproape zi de zi și oră de oră pe toate canalele media se dezbate și sunt analizate cauzele care au favorizat producerea acestei nenorociri, a condițiilor în care un posibil criminal în serie și membru al unei rețele de tip mafiot, specializată în trafic de persoane,a acționat ani întregi sub ochii mai mult sau mai puțin complici ai autorităților, fără a fi descoperit. S-au vehiculat nenumărate cauze și condiții favorizante, omițându-se una, poate esențială: desființarea în 2016 a celebrului ”doi și un sfert”, de către guvernul ”0” a lui Klaus Iohannis, condus de Dacian Cioloș.
În vederea susținerii acestei idei, că desființarea ”doi și un sfert” a fost una din cauzele, alături de multe altele, care au favorizat cele întâmplate la Caracal, am discutat cu câțiva veterani ai celebrului serviciu de informații a Ministerului de Interne, unii dintre ei provenind din fosta securitate, care au activat la serviciile județene Cluj și Bistrița-Năsăud, ale căror nume, din motive lesne de înțeles,le trecem sub tăcere. La unison aceștia sunt de acord cu faptul că distrugerea serviciului secret al Internelor de către Cioloș, cu girul lui Iohannispe filiera Soroș, a lipsit Poliția Română în special, de ochii și urechile necesare îndeplinirii misiunilor specifice.
Practic anihilarea ”doi și un sfert” a dus la o explozie a rețelelor de crimă organizată, specializate în diverse genuri de infracțiuni, cu legături în lumea politică, dar și în rândul autorităților statului.Noul ”doi și un sfert”, cunoscut sub denumirea de DIPI ( Departamentul de Informații și Protecție Internă), este practic un cal bătrân, deja orb și șchiop. În prezentgestionează informații în vederea asigurării ordinii publice, prevenirii și combaterii amenințărilor la adresa securității naționale, privind misiunile, personalul, patrimoniul și informațiile clasificate în cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
Informațiile despre crima organizată, pasate SRI! Scopul era însă altul
Obținerea de informații din sfera ”crimei organizate”, după cum lesne se poate constata, a dispărut ca misiune pentru cei de la noul ”doi și un sfert”. La întrebarea dacă în România cineva se mai ocupă din punct de vedere informativ de investigarea structurilor mafiote de genul celor invocate la Caracal, unul dintre interlocutori a afirmat că această activitate a intrat în atribuțiile SRI, cel puțin teoretic, și se pare că aceasta a fost una din țintele SRI când a fost canibalizat ” doi și un sfert”, să se ocupe ei de problemă, dar cireașa de pe tort a fost preluarea întregii arhive informative a serviciului. Dacă în prezent se ocupă SRI-ul de investigarea rețelelor mafiote nu știm cu precizie, dar dacă o fac, rezultatele se văd. Tragedii de genul celor de la Caracal o să mai apară în puțin timp.
Din păcate și SRI, pe segmentul obținerii informațiilor din surse umane, a ajuns la o limită a deprofesionalizării îngrijorătoare, activitatea cu rețeaua informativă fiind la un nivel de amatori.Și deja a apărut cazul de la Săpoca, din județul Buzău, despre situația dezastruoasă din spitalul respectiv obligatoriu trebuiau să aibă date și informații și să informeze factorii decidenți. Dacă nu au avut, este vai de mama noastră.
Puțină lume realizează că în momentul anihilării serviciului secret al Internelor, odată cu arhiva au dispărut rețele informative care penetrau crima organizată și care asigurau cunoașterea activității și monitorizarea fenomenului. Un ofițer operativ de teren din cadrul DGIPI avea în legătură minim 25-30 de persoane, recrutate cu mari eforturi. Într-un județ ca Oltul, având în vederea situația operativă din teren, munca în domeniul respectiv era asigurată de cel puțin doi ofițeri, care lucrau cel puțin cu 60 de surse umane, instruite cu sarcini specifice, inclusiv pe linia traficului de persoane, prostituție și proxenetism. În lipsa acestei plase informative, inactivitatea SRI-ului, rețelele mafiote au acționat în voie. Mai mult,dispariția arhivei ”doi și un sfert”a creat condițiile necesare pentru producerea tragediei de la Caracal.
UM 0215 a fost asul
Serviciul secret al MAI a purtat de-a lungul timpului diverse denumiri – U.M 0215, U.M 0962 -, iar după demilitarizarea din anul 2002 Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, iar în prezent Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă. Conform surselor citate, paradoxal, epoca de glorie a serviciului a fost în perioada când s-a numit U.M 0215. A fost creat la 1 februarie 1990, aparatul central pe scheletul fostei Securității a municipiului București, dar și cu ofițeri provenind din Direcția de Contrainformații Militare, iar în județe ofițerii din fostul DSS.
Componenta de bază a serviciului a fost Diviziunea de Informații, specializată în culegerea de informații necesare activității de poliție, ordine publică, economic, investigații criminale, crimă organizată. A existat de asemenea o Diviziune de Protecție Internă, cu efective mai reduse care asigura protecția Poliției, Jandarmeriei și ISU. Serviciul format din superprofesioniști s-a impus în activitatea informativă internă pe segmentul de informații care interesau Ministerul de Interne și Poliția Română.
Epoca de glorie a U.M. 0215 a fost pe vremea când acesta era condus de către generalul Dan Gheorghe, provenit din sectorul Informativ al USLA. Din acea perioadă a prins în spaţiul public şi va rămâne probabil în istorie, denumirea sau mai bine spus un fel de joc de cuvinte, ”doi şi un sfert”, de la ” U.M 0215”. Această denumire conţine şi o doză de simpatie din partea opiniei publice, creându-i o anume celebritate în ciuda unui scenariu aplicat permanent în scopul discreditării şi prezentarea structurii de informaţii a internelor ca un adevărat ”bau-bau” naţional.
Prin ”doi și un sfert”, Poliția și Ministerul de Interne au ținut sub control infracționalitatea din România, sesizând în același timp conducerea politică a țării, indiferent de culoarea acesteia cu riscurile privind ordinea și liniștea publică, starea infracțională. Informațiile obținute au fost exploatate în marea lor majoritate la structurile de poliție, care au constituit de-a lungul timpului materia primă a dosarelor penale instrumentate de procurori, ulterior trimise în judecată. Evident că în plasa unui serviciu secret se prind informații din domenii diferite, inclusiv din cele din portofoliul SRI. Acestea sub forma unor note-sinteză erau transmise printr-o structură specializată de la nivel central, cu aprobarea conducerii, beneficiarului de drept al acestor informații, respectiv SRI-ului. De asemenea serviciul informa zilnic prin note informative, Președinția României, Guvernul, respectiv pe primul ministru și ministerele, cu aspecte care țineau de atribuțiunile acestora. La nivel local, serviciile județene întocmeau note pentru conducerea prefecturilor și a consiliilor județene. În special ”doi și un sfert”, a reușit să mențină sub control fenomenul ”crimei organizate”, respectiv rețelele mafiote care începeau să se manifeste încă din perioada respectivă, reușind în mare parte destructurarea și anihilarea acestora. Deși era o perioadă mai frământată ca cea de astăzi, criminalitatea a fost ținută sub control, cazuri gen ”Caracal” fiind curmate din fașă.
Loviturile sub centură au început de pe vremea lui Constantinescu. Soroș a desăvârșit “opera”
Prima lovitură încasată de ”doi și un sfert” a avut loc în timpul guvernării Convenției Democrate, în timpul regimului Emil Constantinescu. Motivul real a fost o scurgere controlată de informații în mass-media privind afacerea ”Țigareta”, serviciul fiind acuzat la nivel oficial de implicare în activități de poliție politică, niciodată probate și dovedite. Și în perioada respectivă a existat un hiatus în activitatea de culegere de informații.Aproape un an de zile, poliția nu a mai beneficiat de nici un fel de informații serioase privind activitatea infracțională din țară, în special în domeniul investigării crimei organizate, iar grupările mafiote și-au făcut de cap. A fost extrem de greu după refacerea serviciului sub indicativul militar de U.M.0962, ca infracționalitatea mare să fie controlată la un nivel acceptabil. Odată cu venirea lui Virgil Ardelean la conducerea serviciului, impus pe linie politică și din umbră de Grupul de la Cluj, serviciul de informații al internelor a intrat într-un proces ireversibil de deprofesionalizare, foștii ofițeri de securitate părăsind treptat serviciul prin trecerea în rezervă.
Începând cu anul 2012, serviciul secret al MAI, demilitarizat din 2002 sub denumirea de DGIPI, a intrat în atenția miliardarului George Soroș. Un Fond guvernamental din Norvegia care „exportă” finanțări de proiecte prin ONG-urile lui George Soros a demarat la Dumbrăvița (jud. Brașov) crearea unui Centru de Excelență al Direcției de Informații și Protecție Internă. Oficial, NorwayGrants este un program de granturi destinat noilor state care au aderat la UE și oferite prin tripleta Norvegia-Islanda-Lichtenstein, unde Norvegia este donator majoritar. În limbaj profesional pretențios, componentele proiectului (pe domeniul „Justiţie şi Afaceri Interne”) se refereau la „ciclul de informaţii” conținut de „lupta împotriva crimei organizate” şi a „migraţiei ilegale”, în vederea “creşterii securităţii europene”. Din 5,3 milioane euro fonduri pe programul mamă RO21 – derulat prin Ministerul Afacerilor Interne, fondul norvegian NorwayGrants a aprobat în iunie 2013, pentru pregătirea ofițerilor DIPI, cca 700.000 euro. Un an mai târziu, proiectul a demarat, iar în 2016, un adaptat cu ideologiile și fondurile Soroș din guvernul Cioloș, ministrul Fondurilor Europene, Cristian Ghinea, a semnat cu oficiali norvegieni, cu circa o lună înainte de plecarea sa din funcție, un acord de continuare a proiectului pentru schema 2016-2021. Proiectul DIPI a cumpărat ofițerilor din țară mașini specializate, computere, tehnică „specială” și a finanțat un studiu de fezabilitate pentru modernizarea Centrului de Pregătire de la Dumbrăvița. Nu întâmplător informații despre presupusele fapte de corupție ale lui Liviu Dragnea au fost scurse către presa controlată de ONG-urile lui Soroș, dintr-un raport întocmit de DIPI, de unde ulterior a început tăvălugul care l-a adus pe acesta după gratii.
Obiectivul general al Programului RO 21 vizează creşterea securităţii cetăţenilor, printr-o cooperare mai eficientă între autoritățile de aplicare a legii din statele membre Schengen, în lupta împotriva crimei organizate, inclusiv a traficului de ființe umane.
Proiectul „Întărirea managementului ciclului informaţiilor în lupta împotriva crimei organizate şi a migraţiei ilegale, în scopul creşterii securităţii europene” RO-21-MAI-DIPI-PDP-6 este finanțat prin Programul RO 21 al Mecanismul Financiar Norvegian 2009-2014, are ca obiectiv îmbunătățirea capacității tehnice a DIPI. Teoretic sună bine, dar realitatea este una îngrijorătoare, cazul ”Caracal” demonstrează acest lucru.
Până în 2016, DIPI a funcționat la niște parametri rezonabili, situația informativ-operativă era cunoscută și controlată, mai ales în domeniul rețelelor de crimă organizată cu toate specializările acesteia, în special a traficului de ființe umane, prostituție și proxenetism și nu numai. Dar sentința privind activitatea acestui serviciu era deja pronunțată, inclusiv SRI, concurentul din umbra a celor de la ”doi și un sfert”, a participat la conspirația declanșată. La ordinele rețelelor soroșiste, Binomul SRI-DNA și-a făcut datoria, întreaga conducere a serviciului a fost pusă sub urmărire penală.
Nici până în prezent nu sunt clarificate motivele reale ale desfiinţărilor repetate ale serviciului secret al MAI, cele făcute publice stârnind mai mult nedumerire decât certitudini. De fiecare dată serviciul a renăscut din propria-i cenuşă, ajungând în topul structurilor de intelligence din România. Lovitura dată de Guvernul Cioloș a fost una devastatoare, cei care au pus la cale anihilarea lui ”doi şi un sfert” au dorit să nu mai rămână piatră de piatră, să fie practic ştearsă amintirea lui.
La momentul desfiinţării, serviciul avea circa 1.800 de angajaţi. Au rămas doar cei foarte tineri, oameni fără experienţă în munca informativ-operativă, fără arhivă, dar și fără nici o expertiză în domeniu. Nici măcar regimul comunist imediat după război nu a procedat în acest mod.La constituirea noilor structuri informative ale statului, au păstrat profesioniştii din sistem, iar arhivele vechilor structuri au constituit baza de plecare a celor noi.O structură de informaţii ca să devină funcţională, luând-o de la zero, fără profesioniştii care să-i îndrume pe noii veniţi, are nevoie de un timp apreciabil pentru a începe să miroasă cu ce se mănâncă munca într-un domeniu atât de sensibil.
La ordinele lui Dragoş Tudorache, ministrul de interne din Guvernul Cioloş, s-a dispus ridicarea tuturor documentelor de la serviciile judeţene pentru a face să dispară orice urmă a activităţii acestui serviciu. Desfiinţarea lui ”doi şi un sfert” de Guvernul Cioloş este o copie la xerox a desfiinţării SIPA, serviciul secret al Ministerului Justiţiei în anul 2006 de Monica Macovei.
În ambele situații, documentele operative ale ofiţerilor, care constituiau în primul rând cazurile aflate în lucru, dar şi arhiva, au fost ridicate cu o grabă mai mult decât suspectă şi depozitate în nişte locaţii secrete. Din acel moment situaţia arhivelor a devenit incertă, nimeni nu ştie condiţiile în care sunt păstrate documentele şi mai ales cine are acces la ele, dacă au fost accesate fraudulos şi mai ales dacă conţinutul lor a fost sau este folosit în jocuri obscure.
Noul DIPI a deveni operaţional, oficial, din data de 1 iulie 2017, dar fără nici una din atribuțiunile care l-au consacrat, mai ales cele privind investigarea fenomenului ”crimă organizată”.
Și ne mai mirăm că apar tragedii ca cea de la Caracal. Din păcate este doar începutul.
Doru Costin
