Cazanele de tuica bistritene – intre poluare si evaziune fiscala

Producătorii individuali de ţuică se sustrag de la plata accizelor impuse de Uniunea Europeană, producând pierderi semnificative la bugetul de stat. Deşi la nivelul judeţului sunt înregistraţi 570 de producători individuali, toată lumea ştie că numărul acestora este mult mai mare. Potrivit legislaţiei fiscale, cazanele comunale sau producătorii particulari de ţuică destinată vânzării trebuie să funcţioneze într-un antrepozit fiscal şi, prin urmare, să plătească acciza pe alcool. Inspectorii vamali au obligaţia de a verifica, la sate, cazanele de ţuică, în vederea înregistrării lor la Fisc. Omerta producătorilor de ţuică funcţionează la maxim în judeţul nostru, aşa că aceştia „nu se dau în gât” unul pe celălalt, chiar dacă se spune că ţuica „dezleagă” limbile oamenilor. Ciudat este faptul că în acest an toţi producătorii au fost „curaţi”, deci nu s-a aplicat nicio amendă. În ciuda acestui fapt, apele din Bistriţa-Năsăud arată jalnic, iar comerţul ilegal cu ţuică este în floare şi totul pare că funcţionează pe principiul „Hai noroc că nu i-am prins!“

Afacerile cu ţuică devin din ce în ce mai profitabile

Pe cazangii din Bistriţa-Năsăud nu îi prea interesează amenzile pe care le pot primi de la Garda de Mediu, fiind interesaţi mai mult de profit. De altfel, proprietarii unor astfel de mici distilerii se anunţă între ei atunci când inspectorii Gărzii de Mediu efectuează controale în teritoriu. Deci, cum aceştia sunt de cele mai multe ori de negăsit, cei care primesc sancţiuni sunt primarii comunelor pe raza cărora funcţionează aceste cazane. Cum preţul băuturilor alcoolice produse în mediul rural este destul de mare (20-30 lei/litru), cei care produc ţuica de Bistriţa-Năsăud obţin profituri semnificative, mai ales că marea majoritate nu plătesc accizele prevăzute de lege. Începând cu 1 ianuarie 2007, producătorii individuali sunt obligaţi, cel puţin la nivel teoretic, prin lege, să plătească accize pentru orice cantitate produsă ce depăşeşte 50 de litri. Pentru ca ţăranul bistriţean să deschidă o astfel de afacere are nevoie de acte. Cel mai important este certificatul sanitar. Pe de altă parte, acesta este obligat să aibă un registru de evidenţă zilnică a fabricaţiei. Pe baza acestui registru se calculează impozitele. Însă prea puţini dintre cei care şi-au deschis cazane în ultimii ani sunt înregistraţi oficial. Iar când vine „domnu’ perceptor” pentru a colecta impozitele, ţăranii nu se „toarnă” între ei.
La nivel naţional, 60% din cazanele în care micii producători fac ţuică nu corespund normelor de sănătate din punct de vedere al materialelor din care sunt realizate, iar produsele obţinute sunt improprii consumului uman. Posesorii de cazane trebuie să aibă şi o autorizaţie de funcţionare de la Ministerul Finanţelor Publice. Anual, în România, evaziunea fiscală realizată prin neplata accizelor pentru ţuică şi rachiuri naturale produse în cazane depăşeşte 100 de milioane de euro. Legislaţia prevede aplicarea unor amenzi de la 20.000 la 100.000 de lei pentru cei care nu plătesc accize la cantităţile de ţuică vândute, plus confiscarea mărfii şi a cazanelor. Aceste norme ( Legea fondului fiscal, art. 206, punctul 14 din O.U.G. 109/2009 şi H.G. 1620/2009, punctul 77) sunt însă greu de aplicat, din cauză că este greu de demonstrat că un producător particular vinde ţuica pe care o face la cazan sau o păstrează pentru consumul propriu, situaţie ce nu este penalizată de lege.

Producătorii de ţuică spun că accizele sunt prea mari

Deţinătorii de cazane pentru produs băuturi alcoolice naturale susţin că ar trebui reduse accizele cu cel puţin 20%. Mai ales că, spun aceştia, doar 10% din ţuica pe care o produc le revine. Cu alte cuvinte, dacă un cetăţean a obţinut, în aceste distilării, 300 de litri de alcool, producătorul îl „vămuieşte” cu 30 de litri. Aceştia mai spun că pentru a obţine produsul final consumă multă energie electrică, ceea ce presupune o cheltuială în plus. „Nu ne bagă nimeni în seamă doleanţele. Noi, micii producători de la ţară, care avem un cazan de fiert ţuică, suntem trataţi ca şi marii antreprenori. Păi, asta dreptate îi?!” a declarat pentru Gazeta de Bistriţa, un producător de ţuică. În plus acesta, călăuzit de mentalitatea tipic românească, a adăugat: „Păi, dacă am cazanul lângă vale ce să fac? Să-l mut în altă parte? Mie îmi trebuie apa la răcire, la distilare. Până la vară, când vin copiii la scăldat se curăţă apa! Şi apoi… alcoolul dezinfectează! La domnii cu controlu’, dă-le un pahar bun de ţuică şi uită de ce o venit! Că aşa-i în România!”, a mai spus bărbatul.

În acest an, nicio amendă producătorilor de ţuică

Cu toate că în această primăvară, graţie producţiei mari de fructe din toamna anului 2009, cazanele de ţuică au funcţionat din plin, Garda de Mediu Bistriţa-Năsăud nu a aplicat nicio amendă producătorilor din judeţ. Comisarul-şef al instituţiei, Ioan Borş, spune că sunt în derulare proiecte şi acţiuni de ecologizare a râurilor din Bistriţa-Năsăud, dar că, până în prezent, nici un producător de ţuică nu a fost sancţionat. Paradoxal, dacă privim atent râurile din judeţ, care mustesc de monturi. Putem da multe exemple de localităţi unde „ţuicarii” nu stau în gardă de frica… Gărzii. Valea Ilvelor, este un caz elocvent.
Începând cu anul 2008, cazanele de ţuică sunt monitorizate de direcţiile judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale. Nici angajaţii acestei instituţii nu au descoperit în Bistriţa-Năsăud nereguli în ceea ce priveşte producerea şi vânzarea alcoolului produs la cazanele individuale.
Directorul adjunct al Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Bistriţa-Năsăud, Ovidiu Pop, a precizat pentru Gazeta de Bistriţa: „În acest an nu au fost cazuri de depistare a neregulilor. Anul trecut am avut un singur caz. (…) Mărindu-se cantitatea legală pentru consum propriu la 500 de litri, este foarte greu să demonstrăm că producătorul a vândut cuiva ţuică“.
Chiar dacă autorităţile locale şi producătorii au un acord tacit în această privinţă, presa, în virtutea statutului ei de „câine de pază a democraţiei”, va semnala ori de câte ori este cazul şi va sensibiliza instituţiile care au abilitatea de a lua măsuri în stoparea acestui fenomen.

Raimond Petruţ