Câte prune au în traistă?

Întrebarea îmi aminteşte de o poveste întâmplată înainte de 1989, când un important personaj local a fost propus, la dorinţa lui, pentru încadrarea într-o anumită structură a statului. Bineînţeles că omul nostru avea o "pilă" mai mult decât necesară pentru a ajunge în sistemul dorit. Din punctul de vedere al dosarului, lucrurile erau beton, origine, concepţii politice sănătoase, membru PCR, ştiţi cum funcţiona sistemul. Mai era un prag de trecut, verificarea "IQ"-ului persoanei respective, adică niscaiva teste psihologice, de inteligenţă, care s-au desfăşurat la Bucureşti. Deşi influenţa sprijinitorului de pe plan local era mare, testele de inteligenţă nu au putut fi fentate şi minţite. La telefonul "pilei" locale, dat pentru a se interesa de evoluţia "pupilului", răspunsul a fost unul fără echivoc. "Am încercat tot ce s-a putut, l-am învârtit de pe o parte pe alta, pe toate feţele, dar să ştiţi, ăsta nu are nici o prună în traistă". Adică mai pe şleau, omul era departe de standardele minime de inteligenţă pentru accede în structura respectivă.
Asistăm la împărţirea ciolanului, la fixarea şefilor la deconcentrate, totul în spatele uşilor închise, într-un secret şi o lipsă de transparenţă totală. Şi numirile la PCR erau mai transparente, conta bineînţeles şi acolo pila, dar parcă nu ajungeau atâţia neaveniţi în posturi de care depinde soarta unor oameni. Nimeni nu ştie pe ce criterii sunt numite aceste persoane, ce au făcut la viaţa lor, ce performanţe îi recomandă pentru aceste posturi plătite cu salarii exorbitante, maşini la scară etc, din bani publici. Din acestă cauză, poate şi apariţia unor comentarii deloc favorabile respectivilor. Experienţa altor numiri făcute pe acelaşi calapod, a dovedit că singurul criteriu după care sunt făcute aceste promovări este apartenenţa la un partid politic, slugărnicia şi modul în care li se îndoaie spinarea în faţa şefilor politici, obedienţa, cu ce sume au cotizat la puşculiţa încăpătoare şi fără fund a partidului în campania electorală, dacă pot fi struniţi în posturile pe care le vor ocupa. Gradul de inteligenţă, experienţa într-un anumit domeniu, competenţa, sunt chiar ultimele criterii de care se ţine seama. Sigur, unii din ei pot să fie nişte persoane extrem de bine pregătite pentru posturile în care au fost numiţi, dar secretul acestor numiri naşte tot felul de întrebări. Naşte întrebări nu numai în rândul opiniei publice, dar şi în interiorul partidelor din care provin, deoarece încalcă cele mai elementare norme interne de democraţie a formaţiunilor respective. Nu se deosebesc cu nimic faţă de numirile pe care le făcea PCR-ul pe vremuri, supunere totală faţă de şef, faţă de partid. Poate nu ar trebui să fim răi, să le acordăm încrederea şi să vedem dacă şi câte prune au în traistă.

ZAHARIA COTOC