Casa Ion Zidaru revine pe piață, proprietarii cerând nu mai puțin de un milion și jumătate de euro pentru monumentul istoric din buricul târgului. Printre potențialii cumpărători s-a numărat, până de curând, inclusive Primăria Bistrița, însă tranzacția n-a mai fost făcută în cele din urmă.
Unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură din Bistrița revine la vânzare, prețul cerut de proprietar ajungând la 1,59 milioane de euro. Monumentul a ajuns să coste anii trecuți și 1,7 milioane de euro. Ulterior, proprietarul a scăzut prețul aproape de un milion de euro, iar de curând l-a crescut iar la un milion și jumătate de euro.
Printre entitățile interesate de acest monument s-a numărat și Primăria Bistrița, care a anunțat de mai multe ori anii trecuți că va bugeta achiziția. Ultima astfel de intenție a fost făcută la finalul anului 2021, cu promisiuni că va fi bugetată achiziția în 2022.
Acest lucru nu s-a întâmplat însă, iar intențiile s-au evaporat, drept dovadă, proprietarul a continuat demersurile pentru valorificarea obiectivului, în care funcționează momentan o cafenea. Primăria Bistrița voia să transforme imobilul într-un spațiu de expoziție de artă modernă.
În mai multe rânduri, fostul primar Ovidiu Crețu preciza că nu are fondurile necesare pentru o asemenea achiziție, deși a fost curtat insistent de către proprietarul clădirii.
Casă scumpă, cu istorie bogată!
Casa Ion Zidaru este unul dintre monumentele simbol ale Bistriței. Imobilul a fost inclus și pe lista monumentelor istorice și face parte din patrimonial UNESCO. Casa Ion Zidaru ocupă un loc distinct în arhitectura Bistriţei medievale, ea marcând trecerea de la arhitectura gotică la cea renascentistă. Casa a fost proprietatea unora din cele mai înstărite familii ale oraşului.
Parcela pe care se află momentan clădirea a fost ocupată începând cu secolul XIII când s-a ridicat o construcţie de lemn în care a funcţionat un atelier pentru prelucrarea pieilor, ulterior fiind amenajat un atelier de prelucrare a fierului.
Edificiul din piatră a fost ridicat în a doua jumătate a secolului al XV-lea, atunci când în Bistriţa se declanşează un amplu proces de urbanizare. Clădirea ocupă un front de 13 m desfăşurat după un model cunoscut, în forma de L între frontul Pieţei Centrale, actuala stradă Vasile Naşcu şi Piaţa Mică şi cuprinde un demisol, parter, mezanin şi un etaj.
Masiva restructurare şi în mare măsura reclădire a casei, pe care „a zidit-o în cea mai mare parte din pietrele oraşului” – după cum afirmă un document – se datorează noului proprietar, Andreas Beuchel, cel care a achiziţionat-o în jurul anului 1520. În 1522 se termină reclădirea casei, iar proprietarul se instalează în noua clădire.
În anul 1538, casa ajunge în proprietatea lui Ion Zidaru, meșter pietrar, despre care se ştie că a lucrat şi în Moldova, la ridicarea bisericii Sfântul Dumitru din Suceava (1535). Acesta ajunge și să îi dea numele după care este cunoscută casa și în prezent.
În legătură cu această casă există numeroase legend, unele dintre ele susținând chiar că l-ar fi găzduit şi pe domnitorul Moldovei, Petru Rareş, atunci când acesta a trecut prin Bistriţa.
Cum a ajuns imobilul să fie scos la vânzare:
În ultimele zile ale celui de-al Doilea Război Mondial, pe imobil au pus mâna militarii ruși. Aici a fost instalat comandamentul trupelor sovietice în perioada în care au staționat în oraș. Cei care locuiau în casă au fost scoși cu forța și au plecat doar cu ce aveau pe ei.
După plecarea armatei sovietice, casa a fost locuită de mai multe familii de proletari. În 1952 clădirea a fost naţionalizată, deşi în lege se prevedea că nu se vor naţionaliza casele muncitorilor, precum şi a intelectualilor care lucrează la stat.
În anul 1975 a avut loc o restaurare a Casei Ion Zidaru, care ajunsese într-o stare deplorabilă, restaurare care la acea vreme a costat aproximativ două milioane de lei, după care a fost transformată în restaurant.
Actualii proprietari s-au luptat în instanţă 12 ani, din 1992 până în 2004, pentru recuperarea imobilului. După ce au intrat în posesia imobilului, proprietarii l-au restaurat, investind 600.000 de euro, redându-i ultima sa funcţionalitate, aceea de restaurant.
La 8 ani de la finalizarea procesului, actualii proprietari s-au decis să îl scoată la vânzare. Astfel, prima dată, Casa Ion Zidaru a fost scoasă la vânzare în 2012, primul preț cerut pe simbolul Bistriței fiind de 1,7 milioane de euro.
Nimeni nu s-a arătat interesat, astfel că proprietarii au lăsat jumătate de milion de euro din preț și au început negocierile cu Primăria Bistrița pentru tranzacție. Printre propunerile proprietarilor s-a numărat inclusive o plată eșalonată, care să se întindă pe mai mulți ani. Fostul primar Ovidiu Crețu n-a fost de acord nici cu această variantă.
Monumentele istorice nu fac cu ochiul Primăriei Bistrița
Municipalitatea nu prea pare interesată să achiziționeze de pe piață monumentele istorice din propria ogradă, asigurându-se astfel că o parte din istoria locală nu este ignorată sau chiar făcută dispărută.
Primăria Bistrița și-a manifestat interesul să achiziționeze de la Uniunea Comunelor Grănicerești Năsăudene și clădirile de pe Bulevardul Independenței, în care au funcționat mai multe secții ale Spitalului Județean de Urgență.
În 2021, primarul Ioan Turc cerea consilierilor locali să aprobe cumpărarea clădirilor folosite de spital, iar proiectul a și fost aprobat. În același an s-a prins suma de 1,5 milioane de lei în bugetul municipiului pentru această achiziție. Municipalitatea voia să amenajeze acolo un campus universitar.
Cumpărarea terenului și a clădirilor nu s-a mai făcut, edilul acuzând atunci Uniunea Comunelor Grănicerești Năsăudene că n-ar fi luat în calcul cererea sa de cumpărare. Ulterior, clădirile cu tot cu teren au fost achiziționate de MIS Grup, cu 1,27 milioane de euro.
Primăria Bistrița nu s-a arătat interesată să cumpere nici fostul sediu al Bibliotecii Județene, de lângă Trezorerie, despre care Gazeta de Bistrița a scris într-unul din numerele trecute. Nici Consiliul Județean în a cărui subordine era Biblioteca Județeană, care a funcționat acolo, nu s-a arătat interesat să achiziționeze clădirea, preferând să amenajeze alt sediu mai generos pentru bibliotecă.
Cumpărătorul clădirii în care a funcționat biblioteca, o firmă privată, așteaptă practic să primească okey-ul pentru a dărâma imobilul și a ridica în locul său un bloc de locuințe. Instanța va decide ce se va întâmpla cu clădirea respectivă.
