Acum câtiva ani preotilor li s-a interzis categoric de catre Biserica Ortodoxa Româna sa faca oficial politica. La acea vreme multi fost-au care s-au întors la sutana cea de toate zilele chiar daca sufletul lor a ramas în partidul din care au facut parte. În acest an de gratie 2008, Biserica Ortodoxa Româna a revenit partial asupra deciziei, dând dezlegare preotilor sa candideze pentru o functie de consilier judetean sau local. E drept, fara sa apeleze la umbrela vreunui partid politic. Desi preotii care-si fac propaganda electorala spun, ca oricare alt politician, ca vor actiona în folosul comunitatii, daca vor fi alesi, interesul bisericii va fi, evident primordial. Pentru ca asa cum afirma Cristian Pârvulescu, BOR este cel mai mare detinator de terenuri din tara, deci interesele sale sunt de natura economica si nu de natura spirituala. La scara mai mica, pe plan local, obiectivul este acelasi, iar „parintele” îsi cunoaste foarte bine interesul… si oamenii. Dar nu doar BOR are aceste interese economice, ci se stie foarte bine ca de vreo 20 de ani încoace Bisericile surori se razboiesc între ele pentru averi.
Eu nu vreau sa fac însa vorbire doar de Biserca Ortdoxa, ci despre Biserca, în general. Pentru ca este foarte bine stiut ca primarul, popa si dascalul sunt stâlpii de baza ai comunitatii locale. Iar popa, daca vrea sa devina un stâlp si mai puternic în satul sau, atunci de ce sa nu faca putina politica proprie. Oricum de campanie nu are nevoie, ca doar oamenii merg singuri la biserica. În concluzie, popa nu cheltuie banii bisericii pe afise si spoturi electorale, nu are de batut localitatea în lung si în lat, decât eventual la vreo înmormântare sau spovedanie. Lui îi ajung rugaciunile sutelor de credinciosi.
Despre politica, indiferent de forma în care este practicata, se spune ca este o mare târfa, si e un mare adevar. Minciuna, în mod special, sta la baza politicii, iar minciuna, mai ales cea cu buna-stiinta, este considerata un pacat. Eu ma întreb cum ramâne în acest caz cu sfintenia si cu juramintele depuse la îmbracarea hainei preotesti? De partea cui este preotul?
Sunt, însa, si preoti care nu vor sa acceada în vreo functie în urma acestor alegeri. Numai ca acestia, în loc sa ramâna la cele sfinte, sa ramâna oamenii lui Dumnezeu suta la suta si sa-i îndemne pe crediciosi sa voteze dupa cum i-o lumina Cel de Sus, dau canoane crediciosilor care au calcat strâmb – sa se roage pentru „cutarica” ca sa iasa primar.
Desi preotii trebuie sa fie impartiali, ai tuturor, sa-i ajute pe cei în necaz si suferinzi, unii îsi vad doar de interesele personale, facând uz de credibilitatea lor în fata enoriasilor. Ei, preotii nu trebuie sa se ascunda dupa motivul atât de des invocat – si noi suntem muritori – ci sa întinda întotdeauna o mâna de ajutor celor rataciti si care le cer ajutorul. Pentru credinciosi, preotii sunt puntea de legatura între pacatosi si Dumnezeu, ei sunt cei care au puterea de a dezlega pe credinciosi de pacatele cele multe, facute cu voie sau fara de voie. Aura lor de sfintenie ar trebui sa fie calauza noastra a crestinilor în aceste vremuri tulburi, dar parca prea mult paleste în ultimul timp.
Liana Muresan
