O vânzare validată printr-o eroare judiciară acceptată de Instanţa din Bistriţa, o sentinţă pronunţată, nu în baza unui titlu de proprietate, ci în baza unei adeverinţe de constituire a dreptului de proprietate şi a unei expertize făcută fără simţ de responsabilitate, toate acestea poartă de câţiva ani de zile o familie prin sălile de judecată .
Posesoarea unui teren din Bistriţa, Emilia Aurora Petre, crede că a fost dezavantajată de instanţa bistriţeană în procesul intentat împotriva numitului Abadi Vasile.
Vasile Măgheruşan, tatăl Emiliei Aurora Petre, astăzi domiciliată în Constanţa, i-a donat acesteia 1.100 mp dintr-un total de 4.000 mp, teren situat în zona „la Canton”, din municipiul Bistriţa, suprafaţă menţionată pe titlul de proprietate. Cei 1.100 de metri pătraţi sunt luaţi în evidenţă de Oficiul de Cadastru, întabulat în regulă, cu impozit plătit la zi, numai că în realitate, spune femeia, terenul este ocupat de Vasile Abadi şi subdobânditorii lui.
Scurt istoric
Lui Vasile Măgheruşan i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 1,45 ha prin adeverinţa 455/02.09.1991, primind conform P.V./02.02.1994, aproximativ 0,48 ha în zona „la Canton”. Măgheruşan, însă, a vândut printr-un contract sub semnătură privată 2.900 m.p. lui Vasile Abadi, doar pentru a-şi putea cumpăra o vacă cu lapte. Restul de 1.100 m.p. i-a donat fiicei sale Emilia Aurora Petre.
Astfel, Vasile Abadi şi-a validat cumpărarea şi întabularea prin sentinţa 2910/1994 – o eroare acceptată de instanţele bistriţene. Neexistând un titlu de proprietate, care a fost emis abia în anul 2001, dreptul de proprietate este numai orientativ, imprecis şi ca mărime şi ca poziţionare. La baza sentinţei mai sus amintite a stat o expertiză făcută total aiurea, încât şi un nespecialist îşi dă seama de aceasta. Schiţa expertizei de care facem vorbire include un lot de 3.248 m.p., în loc de 2.900 cât a cumpărat Abadi, încălcându-se principiul elemntar topografic, de ocupare a unei părţi dintr-un lot lung, lăsând între lotul lui Ababdi şi canalul apelor pluviale de la tersamentul căii ferate, o fâşie foarte îngustă – un triunghi cu baza de 10 metri şi lungimea de 180 de metri – aproximativ 990 m.p. Diferenţa, dacă scădem din cei 3.248 m.p. cei 2.900 m.p. cumpăraţi de Abadi, revine Emiliei Aurora Petre, dar în acest caz suprafaţa respectivă este practic inutilizabilă. Astfel, Emilia Petre a rămas cu doar aproximativ 348 m.p., suprafaţă situată în vârful terenului care are tot o formă triunghiulară.
La acea dată, bătrânul Măgheruşan, de bună credinţă, se pare că nu a observat problema şi de altfel, nici rudele sale de rangul I aflate în oraş.
La data la care Abadi şi-a validat şi întabulat prin instanţă suprafaţa cumpărată de la Măgheruşan, nimeni din cei în măsură nu a chemat în proces vecinii, adică Primăria Bistriţa sau Compania Naţională de Autostrăzi cu care se învecinează lotul cu pricina.
Venit, văzut şi cam atât
Drept urmare, când şi-a dat seama de problema cu care se confruntă, Emilia Aurora Petre a depus o plângere la Poliţia Municipiului Bistriţa împotriva lui Vasile Abadi pentru „tulburare de posesie”, conforma articolului 220 Cod Penal, însă aceasta nu a avut niciun efect deoarece acţiunea ar fi trebuit declanşată în termen de două luni de la procesul de validare şi întabulare a terenului cumpărat de Abadi. Astfel Emilia Aurora Petre s-a văzut nevoită să înainteze în instanţă o acţiune civilă de revendicare şi grăniţuire – 7878/2004 la Judecătoria Bistriţa.
În martie 2004, în urma unei plângeri înaintată către Primăria Bistriţa de către Emilia Aurora Petre, un reprezentant al Comisiei Municipale pentru stabiliarea dreptului de proprietate funciară s-a deplasat la terenul cu pricina, unde s-a constat că Abadi împrejmuise o suprafaţă mai mare decât cea de 2.900 m.p., cât cumpărase. Numai că femeia a rămas cu constatarea şi nimic mai mult.
Ani lungi de pocese
A urmat astfel un lung şir de procese în instanţă şui expertize peste expertize, pe durata a mai bine de patru ani, fără a se rezolva încă ceva. S-a ajuns la un moment dat la disjungerea cauzei, ca mai apoi să fie din nou conexate dosarele.
Procesul după conexarea dosarelor a continuat mai mult prin corespondenţă, Emila Aurora Petre neavând avocat şi aflându-se la aproximativ 1000 km distanţă de Bistriţa.
Văzând că nu i se face dreptate, femeia şi familia acesteia, au ajuns să creadă că instanţa bistriţeană este părtinitoare faţă de pârâţi, deoarece consideră că au fost încălcate în mod vădit legile în materie, Codul procesual civil. Ultima cale rămasă a fost formularea şi adresarea mai multor plângeri către Consiliul Superior al Magistraturii, costatând însă în final, că ceea ce exprimă sloganul de pe foile cu antet ale acestei instituţii: „garantul independenţei Justiţiei”, este de fapt „lipsa de responsabilitate a magistratului” asupra actului juridic semnat.
În momentul de faţă, o acţiune în instanţă a femeii, din 2006, continuă la Judecătoria Bistriţa, şi a fost disjunsă de către judecătorul care admisese iniţial conexarea cu vechea acţiune 7878/2004.
Cercetarea la faţa locului, respinsă
Terenul de 1.100 mp, din titlul 8964/2001, a fost întabulat fără nicio problemă pe Emilia Aurora Petre la Cartea funciară, dar în teren nu este acceptată de către Abadi şi subdobânditorul lui, cercetarea la faţa locului, care era cu atât mai mult utilă înţelegerii situaţiei şi terminării convingerii nemijlocite a judecătorului asupra dezlegării cazului, a înţelegerii expertizelor efectuate aiurea.
Emilia Aurora Petre consideră, plecând de la aceste dovezi, că în dosarul 2910/190/2007 se trage pur şi simplu de timp. Femia a depus o plângere la Preşedintele Judecătoriei Bistriţa, dar nicio schimbare nu a fost observată. Aceasta consideră că, referitor la „obiectivele expertizei, instanţa în loc să reţină, în urma dezbaterilor numai pe cele legale şi necesare, întreţine o ambiguitate, admiţând toate obiectivele propuse, venite din ambele părţi, atât a păgubiţilor, cât şi a pârâţilor”.
Pe lângă acest litigiu imobiliar de revendicare şi grăniţuire, cu acelaşi opinent Vasile Abadi, s-a mai derulat în paralel dosarul de revizuire 6867/RG/2005 al sentinţei civile 2910/1994, acţiune prin care s-a validat nelegal vânzarea-cumpărarea lotului de 2.900 mp către Vasile Abadi, într-un moment în care Vasile Măgheruşan încă nu era proprietar de drept în zona respectivă, neavând titlu de proprietate, „nefiind pus în posesia unui teren la Canton, la intrare în municipiul Bistriţa”. Măgheruşan a devenit cu adevărat proprietar după punerea în posesie conform procesului verbal 996/12.03.2001 şi emiterea titlului 8964/2001 pentru lotul de 4.000 mp de la fostul Canton.
Acţiunea de Revizuire a fost respinsă pe motiv de „Asigurare a stabilităţii Justiţiei” dar nicio instanţă nu se procupă de rezolvarea amplasării total neprofesionistă a lotului de 2.900 mp al lui Abadi din 1994, în ciuda încercării păgubaşilor de a obţine dreptate.
Tot în paralel cu dosarul de revendicare 7878/2004 s-a mai derulat, la Bistriţa şi Cluj, dosarul penal 1619/112 izvorât dintr-o plângere penală a Emiliei Aurora Petre la Parchetul din Bistriţa pentru pretindere şi dare de mită, împotriva expertului Şofron Constantin şi Abadi Vasile. Plângerea a fost respinsă atât în cele două secţiuni ale Parchetului, cât şi în instanţele Tribunalului Bistriţa şi Curtea de Apel Cluj, prin preluarea mărturiilor procurorului de la Parchet.
Delia Hriţuleac
