Caldura e „di vina”!

Caniculă afară! Pară se te izbească direct în creştetul capului exact când nu te aştepţi. Nu ştiu dacă gradele multe din termometru or fi de vină, dar cert e că mulţi par a fi loviţi de caniculă şi în incapacitate de a mai judeca ce fac. Aţi mai auzit voi de „Zile” ţinute în două locaţii? Da, da, Zilele Bistriţei, că de altele nu ne „intereseşte”. Eu una sincer, nu, dar încerc să mă obişnuiesc cu ideea. Şi ca să nu critic pe nenea X sau pe domnul Y, dau vina pe căldură asta mare, aşa ca argument de a se justifica anumite acţiuni ale mai marilor noştri, pe care eu sincer nu le înţeleg oricât m-aş strădui.
Ce rost îşi au două scene? Cică una mică la Viişoara (una ne descântă fanfara nemţească) şi alta mare la Bistriţa (pentru vedete)…Wow!. Probabil era complicată ecuaţia de a muta toată şatra într-un singur loc. Dar, repet! Efectele căldurii pot fi uneori dezastroase! Şi să revenim. Una şi mai şi, este faza cu deplasarea la „Zile”. Autobuze cu tarif gratuit! Bravo neică! Dar te gândeşti ce de populaţie e pe la Bistricioara noastră? Mai ales dacă mai punem la socoteală că la asemenea sărbători mult aşteptate, se iese în gloată, cu „ăla micu”, cu mamaia şi tataia, cu purcel şi căţel hopa sus în microbuz! Deci, la această pomană dată de primar, sincer nu văd decât cam trei variante: fie orăşenii se duc în prima zi la bâlci şi se satură de aşteptat la înghesuială până vine „busu” gratuit (şi apoi gata stau acasă), fie urcă toată gloata în maşina proprie şi cel de la volan se lasă de băut, fie toată lumea porneşte la o plimbărică pe jos până la Viişoara când e arşiţa mai mare, asta pentru doritorii de bâlci,… şi mulţi sunt Doamne, fie ea criza cât de mare! Apoi, încă o problemă. Cea cu spectacolele! Mult s-a gândit cine s-a gândit şi cum s-a gândit… şi când gândea mai bine trosc căldura în fruntea capului! Că altceva ce să zici? Parcă îi şi văd pe petrecăreţi că vin la Vamă, fosta Veche, (cei mai puţin leneşi desigur), dar nu îi mai prea văd să se şi întoarcă înapoi la bâlci. Deci, Oborul din Viişoara cam riscă să rămână gol de pe la vreo nouă seara aşa, iar comercianţii loviţi de criză să înjure în toate direcţiile. Păi asta e, am trăit să vedem şi astfel de zile, cu dezordine totală în valoare de „enşpe” mii de euro. Trăiască!
De giratoare ce să mai zicem? Doar că era arşiţă mare, s-a udat oraşul şi au ieşit ca ciupercile după ploaie, că eu, sincer, altă explicaţie nu am ! Sau, ba da! Căldura e „di vină!”

Iulia Stupinean