De partea cealaltă a baricadei, telefonia fixă pierde tot mai mult teren. Pe lângă acest aspect, foarte rar se mai întâlnesc astăzi cabine telefonice publice, sau dacă ai ocazia acestea arată jalnic.
Cele peste 60 de de cabine telefonice din burgul bistriţean sunt sparte, defecte, mâzgălite, murdare.
Inestetice şi insalubre, cabinele telefonice sunt martori tăcuţi ai lipsei de civilizaţie, ai grotescului şi ai nesimţirii care ne înconjoară. Treci pe lângă micile case de telefon, cu lacrimile de sticlă împrăştiate în jurul lor şi nu te poţi abţine să nu-ţi fie milă. E aidoma unui un adăpost la marginea drumului, cu receptoare mari ca nişte urechi de elefant slab, care te-ar apăra dacă oraşul ar fi plin de lupi noaptea. Şi, aşa cum spunea cineva „e ultima salvare când moare mobilul”. Nu ne interesează. De fapt, trăim într-un (aţi uitat?!) Wonderland.
Quo vadis, cabinele telefonice din Bistriţa ?
Purtătorul de cuvânt al Primăriei Bistriţa, Mihai Ruşti, a declarat că aceste cabine sunt amplasate pe spaţiul public, dar întreţinerea acestora revine proprietarului, in spata Romtelecom. “ Sigur că ne interesează acest aspect. Noi am închiriat spaţiul public pe care sunt amplasate cabinele telefonice, dar de aici este treaba lor. Ei plătesc o chirie. Primăria poate să de amenzi, dar momentan nu am facut acest lucru. Majoritatea cabinelor telefonice sunt devastate, dar acest lucru nu ţine doar de proprietarul lor (n.r.-Romtelecom), ci şi de modul în care concitadinii noştri înţeleg să se comporte”.a ţinut să precizeze Mihai Ruşti.
Doar somaţie verbală
Reprezentanţii Primăriei Bistriţa spun că au sesizat conducerea firmei de telefonie fixă în vederea soluţionării problemei cabinelor telefonice, dar ca aceste somaţii au fost doar… verbale. Drept urmare, nici Poliţia Comunitară nu a desfăşurat astfel de acţiuni.
În municipiul Bistriţa sunt amplasate 65 de cabine telefonice, pentru care Romtelecom plăteşte 27 de lei /cabină/lună. Cu alte cuvinte, compania plăteşte administraţiei publice locale peste 1700 de lei lunar, dar cetăţenii (pentru că nu toţi au telefoane mobile) trebuie să înghită în gol şi să se uite cu jind la cabinetele telefonice, care ar fi trebuit să aibă geamuri, să fie îngrijite şi în multe cazuri să aibă şi… receptor.
De aceea nu ne mai pică… fisa!
Bistriţenii sunt profund nemulţumiţi de faptul că nu pot telefona din cabinele telefonice. „Sunt în vârsta, sunt pensionară. Cartela de fix este ieftină. Dacă vreau să îmi sun fiica din Cluj, că eu n-am mobil, ce fac? Nici acasă nu am telefon fix, cu mobilul nu ştiu să umblu. De ce nu se iau masuri? Unde e Securitatea de pe vremea lui Ceauşescu? Acum, toţi golanii fac ce vreau!”, spune o pensionară din Bistriţa. Alţii au nostalgia telefoanelor cu fise. Alexandru Rusu susţine: „Aveai la tine 10 lei, cum era mai demult, şi vorbeai cu cine voiai. Băgai fisa, vorbeai. Erau puse pe perete. Cabinele astea sunt toate sparte, geamuri, uşi, tot!”
Un adolescent, care venea pe strada Ursului, unde cabina telefonică este în „silentio stampa”, ne-a declarat, mai în glumă, mai în serios, că aceste cabine telefonice din Bistriţa sunt cu … „aer condiţionat”. Adică, spune acesta, „aerul intră cu condiţia ca geamurile să fie sparte”. Deci, aproape toate cabinele telefonice din municipiu au… „aer condiţionat”. În plus, un cadru didactic se plânge de faptul că pe aparatele destinate convorbirilor telefonice sunt afişate mesaje triviale. Cabinele telefonice au devenit locul de plasare a mesajelor pe care le lasă adolescenţii iubitelor. Dar acesta nu este singurul impediment. Deşi nu au geamuri, cabinele telefonice sunt „impenetrabile”. De ce? Deoarece, acolo unde telefoanele funcţionează, uşile nu se deschid. Cele 65 de cabine telefonice sunt situate în zone intens circulate din Bistriţa, în special în zona pieţelor, a bulevardelor şi a instituţiilor de învăţământ. Ca marketing totul este perfect, dar din punct de vedere al logisticii, totul lasă de dorit. Mai mult, aşa-zisele cabine telefonice au devenit, atunci când plouă sau ninge, adăpost pentru oamenii străzii.
Romtelecom: „Mulţumim pentru sesizare!”
Romtelecom nu prea ştie ce se întâmplă la Bistriţa. Cel puţin aceasta reiese din discuţia pe care am avut-o cu purtătorul de cuvânt al instituţiei, care este salariat al Romtelecom Cluj. Despre situaţia de la Bistriţa, cei de la „centru” au aflat de la reporterul „Gazetei de Bistriţa”. Am solicitat purtătorului de cuvânt al Romtelecom Cluj, Ruxandra Inceu, care răspunde şi de filiala de la Bistriţa, să ne prezinte părerea oficială a companiei de telefonie fixă. Este adevărat că aceasta ne-a răspuns cu sinceră amabilitate şi s-a oferit să ne pună la dispoziţie toate informaţiile de care dispune. „Referitor la solicitarea dumneavoastră privind situaţia cabinelor telefonice din municipiul Bistriţa, vă comunicăm următoarele: Romtelecom asigură întreţinerea cabinelor telefonice, dar, din păcate, ritmul în care se produc vandalizări, distrugeri, deteriorări de către persoane neidentificate depăşeşte cu mult ritmul în care oricine poate face reparaţiile necesare. Din păcate, persoanele care vandalizează sunt dificil de identificat de către organele de Poliţie. Vandalismul stradal afectează în mod direct cabinele telefonice atât din Bistriţa, cât şi din restul ţării, generând costuri semnificative de întreţinere pentru Romtelecom. Principalele forme de vandalism asupra cabinelor telefonice şi telefoanelor publice sunt: distrugerea geamurilor cabinelor, blocarea cititoarelor de cartele cu diverse obiecte, display spart, furturi de părţi componente din cabine, inclusiv telefoane publice, graffity, precum şi lipirea diverselor afişe”, se precizează în comunicatul pe care Ruxandra Inceu l-a trimis pe adresa redacţiei „Gazeta de Bistriţa”.
Dacă vă lasă acumulatorul, domnule primar?
Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă oficialităţile locale ar rămâne, în ilustrele lor maşini de teren, fără semnal sau cu acumulatorii telefoanelor mobile descărcaţi. Ar intra în cabină pe uşă, sau pe geam (deşi, fie vorba între noi, e tot una)?! Dar, primarul municipiului Bistriţa, Ovidiu Creţu, precum şi adjuncţii săi nu folosesc cabinele telefonice. În consecinţă, soluţia optimă ar fi telefoane mobile (că bistriţenii nu fură!!!) la intersecţia străzilor pe care, de obicei, circulă primarul.
Raimond PETRUŢ
