Deşi istoria oficială nu consemnează acest lucru, retragerea trupelor sovietice de ocupaţie din România, a fost iniţiată în judeţul Bistriţa-Năsăud, la o vânătoare sau la mai multe de urşi la Budacul de Sus, la cabana Aluneasa. Într-un cadru natural mirific, în care un rol important l-au avut şi licorile care fac cunoscut judeţul Bistriţa-Năsăud, celebra țuică de Bistrița și vinul nu mai puțin cunoscut, Steiniger, a fost rezolvată una dintre cele mai spinoase probleme aRomânei din vremea respectivă: scoaterea rușilor din țară.
Continuăm seria dezvăluirilor împrejurărilor în care s-a petrecut acest lucru, în lumina relatărilor unor martori oculari ai acelor evenimente învăluite în mister atâția zeci de ani, dar și a unor legende născute în zonă, în legătură cu cele petrecute la cabana de la Aluneasa.
După cum am arătat, în politică se pare că lucrurile se petrec ca şi în afaceri, marile evenimente se rezolvă de cele mai multe ori în cu totul alte condiţii decât cele pe care ni le descrie istoria oficială sau ne imaginam la prima vedere. În realitate multe decizii istorice au fost luate într-un cadru restrâns, în umbră, neoficial şi în ambianţe inedite, în care relaţiile personale dintre protagonişti au avut un rol determinant.
Hrusciov și fântâna lui Toma, în amintirile unui fost ofițer de securitate
În cartea de memorii a col.(rez.) Ioan Mânzat, intitulată “Ecouri prin zigzagurile vieţii”, apare un episod interesant, trăit de autorul lucrării prin anul 1960, când ocupa funcţia de director al Căminului cultural din Budacul de Sus. Directorul de cămin cultural, viitor ofiţer de informaţii, iar mai târziu şef al instituţiei de profil din Bistriţa-Năsăud, locuia în gazdă la familia Ion şi Ileana Albu, care i-au povestit următoarea legendă ce circula prin viu grai printre oamenii din Budacul de Sus, dar şi din alte localităţi din zonă. La o vânătoare guvernamentală organizată în anul 1957 la Budacul de Sus, în zona Aluneasa, a participat ca invitat a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nikita Sergheevici Hrusciov, primul secretar al PCUS. După finalizarea unei goane, liderul sovietic a observat printre gonaci, un bătrân care purta plete albe. Hrusciov a intrat în vorbă cu acesta şi l-a întrebat în cea mai pură limbă română, dacă cunoaşte bine munţii dinspre Sebiş, sat aparţinând comunei Şieuţ. Acesta a încuviinţat, iar Hruşciov a continuat dialogul întrebându-l, dacă mai există o anumită fântână a lui Toma. Bătrânul i-a confirmat existenţa fântânii respective. Atunci Hrusciov l-a rugat pe batrân să-l conducă în acel loc. Cei doi ar fi mers împreună la fântâna lui Toma, fără nici o gardă de corp. Ajunşi în locul respectiv Hrusciov a privit locurile respective, parcă redescoperindu-le şi a băut apă cu palmele făcute căuş. La întoarcerea spre cabana Aluneasa, pe drum l-a iscodit pe bătrân, interesându-se de persoanele care mai trăiesc din leatul 1880, din localităţile Ruştior şi Şebiş, şi dacă oamenii mai fac ţuică de prune. Bătrânul i-a spus că el ştie şi cunoaşte o femeie în vârstă, Ana a lui Cilean din Sebiş, care s-ar trage din Ruştior. Discuţia s-a încheiat aici.Până la terminarea vânătorii, Hruşciov nu s-a mai arătat interesat de subiect.
La o anumită perioadă de timp, Ana lui Cilean din Sebiş a auzit de întâmplarea de la cabana Aluneasa, de faptul că Hrusciovs-a arătat interesat de locurile respective, de fântâna lui Toma. Faţă de mai mulţi cunoscuţi aceasta ar fi spus că, “păi, ăsta-i fratele meu Necita, care nu s-a mai întors de pe frontul din primul război mondial”. Povestea a mers mai departe. Oamenii locului au făcut imediat o legătură între faptul că în Budacu de Sus, Buduş, Şoimuş, Ragla, Ardan, Sebiş, Ruştior, numele de Nechita, Necita, este foarte comun şi au dat crezare şi dreptate lui Ana lui Cilean din Sebiş, care spunea că Hrusciov ar fi fratele ei, Necita, plecat pe front în Primul Război Mondial, de unde nu s-a mai întors. Aceasta era încrezătoare că dacă acesta va veni din nou la anul la vânătoare o va căuta. Mai mult, oamenii locului au făcut şi o legătură dintre numele lui Hrusciov cu satul Ruştior din comuna Şieuţ, ei afirmând că numele a fost luat ca urmare a originii sale.
Col.(rez.) Ioan Mânzat mai consemnează în memoriile sale că budăcanii, şoimuşenii, buduşenii, sebişeni, ruştiorenii, şieuţenii şi ceilalţi din zonă erau foarte mândri că invitatul lui Dej este unul de-al lor şi i-au făcut nişte versuri.
Peste ani, prin 1963, col.(rez.) Ioan Mânzat, ofiţer de informaţii de data aceasta, a revenit în vizită la fosta lui gazdă, familia Albu. Oamenii o ţineau una şi bună că Necita este de aici şi poate o să mai vină. În acelaşi an, Hrusciov a mai participat la o vânătoare ca invitat a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, ultima se pare, iar Ioan Mânzat şi un coleg al lui, Ene Iordan, ca tineri ofiţeri de informaţii, au făcut parte din dispozitivul de pază şi securitate a celor doi lideri.
De data acesta, Hrusciov nu a mai căutat “Fântâna lui Toma” din hotarul localităţii Sebiş pentru a bea apă. A băut ţuică de Bistriţa, ca apa, după ce s-a trezit şi a coborât din tren, devreme în Gara Bistriţa.
Ioan Mânzat mai povesteşte că la vânătoarea din 1963, Hruşciov nu a prea avut noroc, urşii l-au ocolit. Astfel trei din urşii împuşcaţi de către Dej, Maurer şi Bodnăraş au fost atribuiţi liderului sovietic. Pentru a marca succesul, Hrusciov a fost fotografiat călare pe urşii respectivi, de către aghiotantul lui, un general KGB sovietic. La această ultimă vânătoare, pentru prima dată s-a vânat şi în zona Dealul Negru, un loc amenajat cu ocazia respectivă. Locul va deveni celebru peste ani, zona respectivă fiind locul preferat de ultimul lider comunist al României pentru vânătoarea de urşi mari, Nicolae Ceauşescu.
Legenda privind presupusa origine română a liderului sovietic Nikita Sergheevici Hrusciov a apărut imediat după demararea retragerii trupelor sovietice din România în anul 1958. La data respectivă, Hruşciov avea deja în cont mai multe vizite în judeţul Bistriţa-Năsăud, la cabana de la Aluneasa, la vânătoare de urşi, organizată de conducerea Republicii Populare Române, respectiv Gheorghiu-Dej, Ioan Gheorghe Maurer şi Emil Bodnăraş. În anii care au urmat, legenda s-a amplificat, cu anumite adăugiri proprii fiecărei localităţi din zona Budacului şi Şieuţului. Mai vie, povestea a circulat mai intens în localităţile de pe Valea Şieului, Şieuţ, Ruştior, Sebiş şi Lunca.
„Fântâna lui Toma” din hotarul localităţii Sebiş există, fiind situată la poalele vârfului „Poiana Tomii” din masivul Călimani, vârf situat deasupra localităţii Sebiş.
CV-ul lui Hrusciov
Nikita Hrusciov, căruia îi plăcea să se spună că este de origine ucraineană, după biografia oficială, s-a născut la Kalinovka, acualmente regiunea Kurskdin Federaţia Rusă, la 17 aprilie 1894.
În 1908, familia s-a mutat la Iuzovka, Ucraina, unde s-a calificat şi a lucrat ca mecanic în mină.
Pe durata primului război mondial, Hrusciov s-a implicat în activitatea sindicală, iar după revoluţia bolşevică din 1917 a luptat în Armata Roșie.
A devenit membru de partid în 1918, şi a lucrat în diverse funcţii de conducere din economie sau din partid în Donbass şi înKiev.
În 1931 a fost transferat la Moscova, iarîn 1933 a devenit Prim Secretar al Comitetului Orăşenesc din Moscova al Partidului Comunist (bolşevic).
În 1938, a devenit Prim Secretar al Comitetului Central al partidului Comunist Ucrainian.Din 1934, Hrusciov a fost membru al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi, din 1939, a fost membru al Politburo.
Conducerea lui Hrusciov a marcat o tranziţie crucială pentru Uniunea Sovietică. El a iniţiat o serie de reforme şi a şocat delegaţii la Congresul al XX-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din 23 februarie 1956, atunci când a prezentat faimosul său Raport Secret prin care denunța „cultul personalității” care îl înconjurase pe Stalin, acuzându-l pe acesta de comiterea de crime pe durata Marii Epurări. Acest fapt l-a înstrăinat pe Hrusciov de elementele mai conservatoare din Partidului Comunist, dar a reuşit să învingă ceea ce el a numit grupul antipartinic, grup care încercase să-l elimine de la conducerea partidului în 1957.
În 1958, Hrusciov i-a succedat lui Gheorghi Malenkov în funcţia de premier şi a devenit astfel şeful de necontestat atât al statului, cât şi al PCUS. El a fost considerat de către de inamicii săi din Uniunea Sovietică drept un ţăran necioplit şi necivilizat, care avea reputaţia de a întrerupe vorbitorii. Pe 29 septembrie 1960, Hrusciov a întrerupt de două ori discursul premierului britanic Harold Macmillan prin ţipete şi prin lovirea cu pumnul a mesei. Imperturbabilul Macmillan a spus fraza celebră: „Aş dori să mi se traducă asta, dacă a vrut să spună ceva”.
După înlocuirea sa de la putere, Hrusciov a petrecut şapte ani în arest la domiciliu. A murit în casa sa din Moscova, pe 11 septembrie 1971.Este înmormântat în Cimitirul Novodevici din Moscova.
Istoria oficială și neoficială
Istoria oficială consemnează că Gheorghe Gheorghiu-Dej a iniţiatunelediscuţii cu membrii Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, vizând retragerea trupelor sovietice din România. Această problemă a fost dezbătută în august 1955 în Biroul Politic, care a stabilit că Gheorghiu-Dej să ridice problema retragerii trupelor sovietice în faţa lui N.S. Hrusciov, primul-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi preşedintele Consiliului de Miniştri al U.R.S.S.
Prudent din fire, Gheorghiu-Dej n-a dat curs acestei însărcinări, ci apreferat să-l folosească pe Emil Bodnaraş,membru în Biroul Politic şiministrul forţelor armate,care datorită trecutului său, se bucura de odeosebită încredere din partea Moscovei, dar şi a unei relaţii speciale cu Hruşciov. În cazul unei reacţii dure a luiHruşciov, Gheorghiu-Dej putea foarte uşor să prezinte solicitarea ca oiniţiativă personală a lui Bodnăraş. Conform scenariului stabilit, problemaretragerii trupelor sovietice a fost ridicată cu prilejul vizitei lui Hruşciov înRomânia, în zilele de21-26august1955 şi a vânătorii organizate în judeţul Bistriţa-Năsăud, la cabana Aluneasa.Referindu-se la acest moment,N.S. Hruşciov avea să scrie:„pe neaşteptate, tovarăşul Bodnăraş a ridicatproblema pentru care nu eram pregătit, chiar niciodată nu mă gândisem laea”.Luat prin surprindere, Hruşciov a„reacţionat aspru”,după propria-imărturisire. Un participant la discuţie, Gheorghe Apostol,menţiona că liderul sovietic„a sărit în picioare, aprins la faţă şi ne-acalificat pe toţi drept naţionalişti, antisovietici”.Deşi Hruşciov a părăsitRomânia supărat, chestiunea retragerii trupelor Armatei Roşii era pusă.
În noiembrie1955,cu prilejul aniversării Marii Revoluţii Socialistedin Octombrie, N.S. Hrusciov a invitat la Moscova o delegație română departid şi de stat, în frunte cu Gheorghiu-Dej. Acesta nu a dat curs invitaţiei,sub pretextul că era bolnav, iar delegaţia a fost condusă de Emil Bodnăraş.Potrivit unor relatări, după recepţia de la Kremlin, acesta a avut o discuție privată cu Hruşciov în timpul căreia primul-secretar al C.C. al P.C.U.S. a spus:„Tovarăşe Bodnăraş, noi am hotărât să retragem trupele sovietice din România”.
Sunt aspecte consemnate în diferite surse istorice care redau oficial, cursul evenimentelor legate de retragerea trupelor de ocupaţie sovietice din România.
Unele aspecte par greu de crezut, dar realitatea se pare că a fost alta decât cea consemnată de istorie în mod oficial.
Martorii oculari spun că la prima vizită a lui Hruşciov în judeţul Bistriţa-Năsăud, la cabana Aluneasa, la vânătoare, vizită se pare „aranjată” de Emil Bodnăraş, relaţiile interpersonale între liderii români şi conducătorul URSS, ajunseseră într-un stadiu în care aceştia se apelau folosind numele mic, îşi permiteau diverse glume care nu puteau avea loc decât între prieteni apropiați, intimi.
Tripleta Gheorghiu-Dej, Maurer şi Emil Bodnăraş la acea primă vânătoare în care l-au avut invitat pe Hrusciov, mai era însoţită de Constantin Drăghici şi Gheorghe Apostol. În perioada respectivă sosireala vânătoare în judeţul Bistriţa-Năsăud nu se făcea cu elicopterul, era folosit trenul prezidenţial care circula pe itinerariul Bucureşti-Nord, Ploieşti, Braşov, Deda, Sărăţel, Bistriţa-Nord. Se circula numai noaptea, trenul prezidenţial pleca din Bucureşti seara, iar în cursul nopţii, înspre dimineaţă acesta ajungea în gara Bistriţa. Cu acelaşi tren erau transportate şi limuzinele şi maşinile de teren care îi deserveau pe vânători. După ce se trezeau îşi făceau toaleta în tren, apoi avea loc primirea oficială în Gara Bistriţa: covor roşu, gardă de onoare, fanfară militară, în prezenţa şefilor de la regionala PCR Cluj, a raionului Bistriţa, dar şi a conducerii MAI Cluj şi Bistriţa. Urma apoi îmbarcarea în autoturismele de teren şi deplasarea la cabana Aluneasa.
La acea primă vânătoare la care a participat Hruşciov în compania conducerii R.P.R, într-o intimitate neobişnuită, s-au iniţiat primele discuţii privind eventuala retragere a trupelor sovietice din România. La prima goană liderul sovietic a împuşcat un urs mic, scenariul pregătit din timp a intrat în funcţiune, fără să vadă Hruşciov acesta a fost înlocuit cu un urs mare. La cheful care a urmat, stropit din belşug cu ţuică şi vin, cei prezenţi s-au strâns în jurul unei cioate mari. Paharele cu băutură erau aşezate pe cioata respectivă, iar vânătorii într-o veselie generală au început să se joace între ei. S-au descălţat de cizme şi au ascuns una, amestecându-le pe celelalte. La un semnal fiecare trebuia să ia două cizme. Evident că unul dintre comeseni rămânea fără o cizmă, iar acesta era pedepsit. Trebuia să-i servească cu paharele cu băutură aşezate pe cioată pe ceilalţi comeseni. Aceştia au mâncat direct carne prăjită la foc în ţepuşe, pregătită de fiecare, iar grăsimea scursă era adunată pe pâine, fără furculiţă şi fără grătar.
Aceasta a fost atmosfera în care au avut loc primele discuţii iniţiate de partea română, cu propunerea adresată lui Hrusciov de a retrage trupele sovietice din România. Scenariul a fost pregătit din timp. Astfel, Gheorghiu-Dej şi Bodnăraş au elaborat un plan pentru a iniţia discuţia cu Hruşciov în vederea retragerii trupelor sovietice. Acesta prevedea ca Bodnăraş, aflat în relaţii de prietenie cu Hrusciov să ridice primul problema retragerii. Conform scenariului stabilit, în discuţie în acel moment intervenea Dej, cumva mirat, că nu-i o chestiune prematură în contextul tensiunilor existente atunci cu Iugoslavia lui Tito?Planul a fost pus în practică conform celor stabilite. Hruşciov sub influenţa alcoolului, ameţit bine de alcool şi de atmosfera creată, a intervenit, „Oceniharaşogavarit Emil, Gheorghi”. Aparenta împotrivire a lui Gheorghiu-Dej, i-a întărit lui Hrusciov convingerea că trupele sovietice trebuie retrase din România.
Ulterior discuţiile au continuat, pe alte planuri, la nivel de experţi. Este evident că în decizia conducerii sovietice a cântărit şi situaţia politică internaţională favorabilă existentă atunci. Cert este faptul că începând cu toamna lui 1958, trupele sovietice au început să fie retrase din România, operaţiune finalizată în 1959.
Interesant …