Ovidiu Cosmin Telcean, bistrițeanul care în 2018 a fost la un pas să îl omoare pe fostul soț al soției sale, și un an mai târziu a fost condamnat la 6 ani de închisoare pentru această faptă, iar în 2020 pedeapsa i-a fost majorată cu încă un an de închisoare pentru o faptă comisă în 2014, a reușit să obțină la Curtea de Apel Cluj reducerea condamnării. Concret, instanța a ajuns la concluzia că una din faptele pentru care a fost condamnat în 2020 s-a prescris, astfel că a anulat pedeapsa respectivă. Drept urmare, Telcean a rămas cu 6 ani și 10 luni de închisoare, din care a executat deja aproape 5 ani, din care un an în arest preventiv, și este la un pas de liberarea condiționată.
În ianuarie anul acesta, Ovidiu Telcean a introdus în instanță o acțiune în anulare a pedepsei primită în dosarul de vătămare corporală și purtare abuzivă, faptă comisă asupra unui bărbat din Bistrița în 2014, pe când era angajatul firmei de pază și protecție BGS Bistrița.
A lovit un bărbat care suferea de epilepsie
Dar să readucem aminte ce s-a întâmplat mai exact în data de 7 octombrie 2014. Astfel, potrivit rechizitoriului întocmit de procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița, în ziua respectivă, victima L.D. se afla la o agenție de pariuri din Bistrița. Bărbatul, care suferea de epilepsie, a avut o criză și a căzut pe podea, răsturnând mai multe bunuri. Speriată și până să-și dea seama ce se întâmplă de fapt cu L.D., casiera de la agenție a apăsat butonul de panică, motiv pentru care la fața locului a ajuns agentul de pază al BGS Ovidiu Cosmin Vasile Telcean. Până să ajungă Telcean la agenție, lui L.D. îi trecuse criza și omul s-a așezat pe un scaun să-și revină. După o scurtă discuție purtată de cei doi, L.D. s-a ridicat de pe scaun cu intenția de a-l însoți pe Telcean afară, însă la un moment dat, în timp ce ambii se îndreptau spre ieșire, agentul de pază s-a enervat din senin și fără vreun motiv și l-a lovit pe bărbat, iar mai apoi l-a aruncat afară din incinta agenției, unde a continuat să îl bată cu brutalitate. Toate acestea au fost surprinse de camerele de luat vederi aflate atât în interiorul agenției, cât și în exterior.
“Din imaginile surprinse de camerele de supraveghere montate în incinta agenției de pariuri (Camera 2) reiese că în momentul în care inculpatul a intrat în încăpere, persoana vătămată era așezată pe un scaun, având un comportament calm. În același sens sunt și susținerile inculpatului care a arătat că atunci când l-a văzut pe L. D., acesta stătea pe un scaun relaxat.
Imaginile amintite mai relevă că după o scurtă discuție între cele două părți, persoana vătămată s-a ridicat de pe scaun cu intenția de a-l însoți pe inculpat afară. Ambii se îndreptau spre ieșire, când inculpatul și-a pus mâna stângă pe umărul drept al persoanei vătămate și i-a aplicat cu pumnul drept o lovitură în zona abdomenului (13:18:08 s).
Sub acest aspect, în declarația dată în fața instanței de judecată inculpatul a relatat că nu reține cu exactitate, dar este posibil să-i fi dat persoanei vătămate un pumn în abdomen, în interiorul casei de pariuri.
După lovitura primită, L. D. a opus rezistență la scoaterea din încăpere, însă inculpatul l-a prins de haine și l-a împins afară.
Aceleași imagini relevă că persoana vătămată prezenta tulburări de mișcare, pe care atât martora I. I. I. (n. r. – casiera de la agenția de pariuri), cât și inculpatul le-au asociat consumului de alcool, deși în realitate se datorau crizei de epilepsie.
Camera 3 surprinde imagini din exteriorul agenției de pariuri C.P. din mun. Bistrița. Conform acestor înregistrări, după ce a fost scoasă din interior, persoana vătămată a intenționat să plece de la fața locului, însă inculpatul a prins-o de braț pentru a o împiedica ( 13:18:37s – 13.19:10s), iar când persoana vătămată s-a smucit brusc pentru a scăpa din prinsoare, inculpatul a lovit-o cu piciorul în zona picioarelor.
În acest context, persoana vătămată a reacționat și l-a lovit la rândul său pe inculpat cu piciorul în zona picioarelor, moment în care inculpatul și-a pierdut cumpătul și a început să îi aplice lui L. D. mai multe lovituri cu pumnul la nivelul capului. În urma acestor lovituri L. D. a căzut la pământ, însă inculpatul și-a continuat agresiune, lovindu-l de această dată de două ori cu piciorul la nivelul trunchiului (13:19:13s).
Chiar și după ce a imobilizat persoana vătămată căzută la pământ, inculpatul a mai aplicat acesteia din urmă două lovituri cu bastonul de cauciuc ( 13:19:41s, respectiv 13:20:29s).
În continuare, camerele de supraveghere relevă că inculpatul s-a ridicat în picioare, determinând rămânerea la pământ a persoanei vătămate prin gesturile amenințătoare făcute cu bastonul de cauciuc ( 13:20:48s ; 13:20:55s; 13:21:03s; 13:21:12s).
Nefiind imobilizată, ci doar amenințată cu bastonul pentru a rămâne la sol, persoana vătămată a reușit să fugă, iar la fața locului a ajuns un alt agent de pază al BGS, respectiv martorul H. H., care a procedat la urmărirea lui L.D. După un timp, l-a ajuns pe acesta din urmă și 1-a condus în fața agenției de pariuri, unde au așteptat sosirea organelor de poliție.
Contextul în care au fost exercitate loviturile menționate anterior, numărul, modalitatea de aplicarea și succesiunea lor, îndreptățesc instanța să concluzioneze că agresiunea fizică din exteriorul casei de pariuri nu s-a datorat intenției de a imobiliza persoana vătămată, după cum pretinde inculpatul, ci faptului că acestuia «i-a sărit tromfa»”, au arătat procurorii în rechizitoriu.
După administrarea probatoriului, la final de proces, instanța a ajuns la concluzia că Telcean se face vinovate de acuzațiile aduse de procurori și a fost condamnat la 2 și 6 luni de închisoare pentru vătămare corporală și 6 luni pentru purtare abuzivă.
Întrucât la momentul pronunțării acestei sentințe, Telcean era deja condamnat în celălalt dosar în care fusese acuzat de tentativă de omor, infracțiune pentru care a fost condamnat la 6 ani de închisoare, instanța a contopit cele trei pedepse, rezultând o pedeapsă de 7 ani de închisoare.
A cerut anularea unei părți din pedeapsă
Împotriva acestei decizii, Ovidiu Telcean a depus o contestație în anulare, invocând cele două decizii ale Curții Constituționale, din 2018 și 2022.
Magistrații de la Curtea de Apel Cluj ajung la concluzia că din perspectiva infracțiunii de purtare abuzivă prescripția era deja împlinită la data pronunțării sentinței definitive.
“Judecarea contestaţiei în anulare înregistrată în prezenta cauză presupune stabilirea împrejurării dacă, în raport de modalitatea în care a fost explicat conţinutul Deciziei Nr. 297/2018 prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 9 iunie 2022, definitivă şi general obligatorie, instanţa de apel ar fi trebuit să statueze că se impunea încetarea procesului penal în ceea ce priveşte infracţiunea de purtare abuzivă prev. de art. 296 alin. 2 Cod penal raportat la art. 193 alin. 1 Cod penal pentru care contestatorul Telcean Ovidiu Cosmin Vasile a fost condamnat, câtă vreme termenul de prescripţie a răspunderii penale prev. de art. 154 alin. 1 lit. d din C.pen. era împlinit la momentul pronunțării deciziei definitive în dos. nr. 4662/190/2017*.
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25 iunie 2018, definitivă şi general obligatorie, instanţa de contencios constituţional a stabilit că «soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză“, din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituţională»”, au precizat judecătorii clujeni în motivarea sentinței pe data de 23 februarie.
Însă, în lumina explicațiilor CCR cu privire la Decizia 297/2018, instanțele de judecată au interpretat că doar actele de procedură comunicate suspectului sau inculpatului pot întrerupe cursul prescripţiei răspunderii penale.
Din cuprinsul aceleiași motivări reiese și faptul că, după apariția deciziei CCR din 2018, instanțele au constatat că respectivele prevederi nu erau statuate și prin norme de aplicare. Astfel, CCR a venit cu o nouă decizie în 2022.
“Sunt, deopotrivă, relevante soluţionării cauzei par. 70, par. 72-73 din aceeaşi Decizie Nr. 356/2022, conform cărora « … Curtea constată că, în paragraful 34 al Deciziei nr.297 din 26 aprilie 2018, a evidenţiat reperele comportamentului constituţional pe care legiuitorul, iar nu organele judiciare, avea obligaţia să şi-l însuşească, acesta, în temeiul art.147 din Constituție, fiind obligat să intervină legislativ și să stabilească clar și previzibil cazurile de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. … Curtea constată că ansamblul normativ în vigoare nu oferă toate elementele legislative necesare aplicării previzibile a normei sancționate prin Decizia nr.297 din 26 aprilie 2018.
Astfel, deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să şi-l însuşească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale.
73. În consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr.297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art.147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale».
În aceste condiţii, din moment ce, prin Decizia Nr. 356/26.05.2022, Curtea Constituţională a României a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt neconstituţionale, explicând o atare soluţie inclusiv prin raportare la considerentele amintite anterior, iar, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale a României sunt de generală aplicare, devenind opozabile erga omnes de la data publicării în Monitorul Oficial al României, soluţionarea contestaţiei în anulare înregistrată în prezenta cauză şi declarată admisibilă în principiu trebuie să se grefeze pe ideea că, la momentul judecării apelului, Decizia Nr. 297/2018 se impunea a fi aplicată ca o decizie simplă de neconstituţionalitate, având consecinţele stabilite prin par. 73 din Decizia Nr. 356/2022.
Cu alte cuvinte, deşi, la momentul pronunţării Deciziei penale nr. 1567/A/9 decembrie 2021 în dosarul nr. 4662/190/2017* Curtea de Apel Cluj, raliindu-se practicii instanţei supreme, majoritară la nivelul ţării, a apreciat Decizia Nr. 297/2018 ca având natura juridică a unei decizii de interpretare şi i-a conferit efectele la care s-a făcut trimitere prin par. 34, la acest moment nu mai subzistă vreun dubiu în ceea ce priveşte natura juridică a Deciziei Nr. 297/2018.
Concluzia se impune în contextul în care, deşi nu s-a argumentat expres această chestiune în cuprinsul deciziei penale contestate, instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatului Telcean Ovidiu pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă purtare abuzivă, prev. de art. 296 alin. 2 Cod penal raportat la art. 193 alin. 1 Cod penal”, se arată în documentul CA Cluj.
Instanța de apel nu a analizat intervenția prescripției, deși avea pârghii
În acest context, judecătorii arată că, instanța de apel avea la îndemână norme legale în baza cărora să ia în discuție prescripția răspunderii penale, însă nu a analizat acest aspect, în condițiile în care Telcean a fost judecat conform principiului legii mai favorabile, în speță Noul Cod Penal.
“Aplicând aceste considerente de natură teoretică la situaţia concretă, Curtea reţine că apelantul-inculpat contestator, fiind judecat sub egida reglementării Noului C.pen., trebuia să beneficieze, în materia prescripţiei răspunderii penale, de dispoziţiile legii penale mai favorabile survenite pe parcursul judecării cauzei, ca urmare a înlăturării din fondul legislativ a cauzelor de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, prin declararea neconstituţionalităţii art. 155 alin. 1 din C.pen.
Atât timp cât, la momentul soluţionării apelului, era publicată în Monitorul Oficial al României Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018, conform art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 şi art. 147 alin. 4 din Constituţie, date fiind stipulaţiile par. 73 din Decizia Curţii Constituţionale Nr. 358/2022, instanţa de control judiciar trebuia să verifice, în acord cu prev. art. 5 din C.pen., incidenţa prescripţiei răspunderii penale.
O atare concluzie se impune pentru aceea că, faţă de disp. art. 155 din C.pen., în forma în vigoare după data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, niciunul din actele de procedură întocmite în cauză nu mai puteau produce efect întreruptiv de prescripţie. Într-adevăr, conform art. 147 alin. (1) din Constituţia României, „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept”. Pe cale de consecinţă, din moment ce este cert că legea penală mai favorabilă inculpatului contestator este „noua reglementare”, survenită în urma publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, având în vedere că, pentru infracţiunile de care a fost acuzat, era împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale la data soluţionării apelului, după cum se va ilustra în cele ce urmează, instanţa de apel ar fi trebuit, în contextul suprimării efectelor cauzelor de întrerupere a cursului prescripţiei cuprinse în art. 155 alin. 1 din C.pen., să facă în apel aplicarea corespunzătoare a disp. art. 396 alin. 6, rap. la art. 16 alin. 1 lit. f din C.pr.pen. #### lipsită de relevanţă împrejurarea că, anterior publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, au fost efectuate numeroase acte de procedură în cauză, inculpatul contestator luând cunoştinţă despre conţinutul acestor acte.
În condiţiile în care, la 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, disp. art. 155 alin. 1 din C.pen. şi-au încetat, practic, efectele juridice, potrivit stipulaţiilor din par. 73 al Deciziei Curţii Constituţionale Nr. 358/2022, Codul Penal a fost modificat pe parcursul soluţionării cauzei. Aceasta presupune că, în funcţie de „noua reglementare”, survenită pe parcursul judecării dosarului penal, prev. art. 5 din C.pen. obligau instanţa de apel la evaluarea prescripţiei răspunderii penale, prin aplicarea retroactivă a disp. art. 155 alin. 1 din C.pen., în forma care a înlăturat din fondul legislativ cazurile de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale. Cu alte cuvinte, de vreme ce deciziile Curţii Constituţionale se aplică tuturor situaţiilor juridice ce nu au fost definitiv judecate până la data publicării, cum s-a indicat deja, Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018, astfel cum a fost desluşită, sub aspectul naturii juridice, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, a produs efectul unei noi reglementări, prin aceea că a înlăturat din C.pen. norma de drept penal care instituia cazurile de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale.
Constatând existenţa unei succesiuni de legi pe parcursul judecării cauzei, instanţa de apel era obligată să procedeze, în acord cu stipulaţiile par. 40-41 din Decizia Curţii Constituţionale Nr. 265/2014, la evaluarea globală a legilor comparate, aplicând retroactiv «noua reglementare», care, în mod evident, era mai favorabilă inculpatului Telcean Ovidiu, dat fiind că nu mai instituia niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale şi ar fi produs consecinţa încetării procesului penal pornit împotriva sa în ceea ce priveşte infracţiunea de purtare abuzivă.
Rezultă că, independent de existenţa a numeroase acte de procedură efectuate în cauză până la publicarea în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, acte de procedură care, potrivit dispoziţiei legale declarate neconstituţionale, ar fi avut ca efect curgerea unui nou termen de prescripţie, instanţa de apel trebuia să constate, la momentul soluţionării apelurilor declarate în dos. penal nr. 4662/190/2017*, ca urmare a încetării efectelor juridice ale art. 155 alin. 1 din C.pen., că sunt aplicabile disp. art. 16 alin. 1 lit. f din C.pr.pen., fiind incident un caz de încetare a procesului penal faţă de apelantul-inculpat Telcean Ovidiu pentru comiterea infracţiunii de purtare abuzivă purtare abuzivă, prev. de art. 296 alin. 2 Cod penal raportat la art. 193 alin. 1 Cod penal, ca efect a intervenirii prescripţiei răspunderii penale”, arată instanța în document.
Drept urmare, judecătorii clujeni au admis contestația în anulare introdusă de Telcean, încetând procesul penal cu privire la purtarea abuzivă, fiind astfel înlăturată și pedeapsa pentru această infracțiune. Astfel, au rămas pedepsele de 6 ani de închisoare pentru tentativă de omor și cea de 2 ani și 6 luni pentru vătămare corporală, infracțiunile fiind concurente, pedeapsa rezultantă fiind de 6 ani și 10 luni de închisoare.
