Romina Ureche, angajata Primăriei Maieru, care a fost acuzată de procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud de înșelăciune, uz de fals și fals în declarații, a scăpat și de returnarea salariilor încasate de la Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor al Judeţului Bistrița-Năsăud, instituție aflată în subordinea Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, unde a fost angajată timp de aproape doi ani. Salvarea a venit în urmă cu câteva zile de la Curtea de Apel Cluj, unde Ureche a atacat cu apel sentința Judecătoriei Năsăud.
În 2018, procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud au acuzat-o pe Romina Ureche de înșelăciune după ce, în 2017, în baza unei adeverințe false, a reușit să se înscrie la un concurs pentru postul de polițist local, organizat de Primăria Sângeorz Băi, post pe care și l-a adjudecat. În același dosar a fost inculpat și socrul ei, Lazăr Ureche, care i-a eliberat adeverința falsă în numele firmei unde Romina Ureche a fost angajată ca secretar și nu ca psiholog așa cum menționase în documentul depus la dosarul de concurs.
La Primăria Sângeorz-Băi, femeia a stat vreo 7-8 luni, după care s-a transferat, în interes de serviciu, la Serviciul Public Comunitar de Evidenţă a Persoanelor al judeţului Bistriţa-Năsăud, aflat în subordinea Consiliului Județean Bistrița-Năsăud. După 2 ani, s-a transferat din nou, tot în interes de serviciu, fix la primăria din comuna de domiciliu, Maieru, de data asta însă pe un post de inspector clasa I, grad profesional asistent, și evident pe un salariu dublu față de cât avusese până atunci.
După 3 ani de anchetă și alți 3 ani de judecată, în iulie 2024, instanța de la Judecătoria Năsăud a ajuns la concluzia că ambii inculpați din dosar au comis faptele cu vinovăția prevăzută de lege, însă din cauză că acestea s-au prescris încă din ianuarie 2023, nu li s-a aplicat vreo pedeapsă. Totuși, în cazul Rominei Ureche, judecătorii năsăudeni au decis că aceasta trebuie să returneze 65.095 lei, cu titlu de daune materiale ( 58.399 lei salariul de bază, 5.246 lei indemnizaţie de hrană şi 1.450 lei vouchere de vacanţă) Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor al Judeţului Bistrița-Năsăud, în numele căruia Consiliul Județean Bistrița-Năsăud s-a constituit parte civilă în dosar.
Primăriile din Sângeorz-Băi și din Maieru nu s-au simțit păgubite, astfel că nu s-au constituit și ele părți civile în cauză.
Sentința pronunțată de Judecătoria Năsăud nu a fost definitivă și a fost atacată de Romina Ureche la Curtea de Apel Cluj.
A cerut desfiinţarea sentinţei pronunțată de Judecătoria Năsăud
În apelul formulat Romina Ureche a cerut instanței desfiinţarea sentinţei atacate şi în rejudecare pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se respingă acţiunea civilă promovată de Consiliul Județean Bistrița-Năsăud şi obligarea părţii civile la suportarea cheltuielilor de judecată. Pe scurt spus, pe parte penală, a vrut să scape de acuzațiile care i s-au adus de procurori, deși apelul s-a îndreptat în mod special spre latura civilă a cauzei.
“Hotărârea atacată este netemeinică întrucât prima instanţă a identificat în mod greşit prejudiciul ca fiind cuantumul salariilor.
Pentru a putea fi reţinută răspunderea civilă delictuală trebuie îndeplinite patru condiţii cumulative: existenţa unei fapte ilicite, prejudiciul. raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a creat prejudiciul.
În acest sens, prejudiciul constituie condiţia esenţială a răspunderii civile delictuale, absenţa acestuia conducând la neîndeplinirea condiţiilor cumulative ale acestui tip de răspundere. Cu alte cuvinte, esenţa răspunderii civile delictuale constă în existenta unei pagube produse victimei, în cazul de faţă a părţii civile. în literatura de specialitate s-a constatat că «prejudiciul nu reprezintă altceva decât acele efecte negative patrimoniale (…) şi morale pe care le încearcă o persoană ca urmare, fie a conduitei ilicite a altei persoane, fie a unei fapte omenești, a unui animal, a unui lucru sau a unui eveniment care înlătură răspunderea delictuală a agentului» (…).
În aceste condiţii, apreciază că este eronat argumentul instanţei de fond cu privire la existenţa prejudiciului «Dacă folosul material obţinut a reprezentat o contraprestaţie pentru munca prestată, acesta dobândeşte caracter injust tocmai prin faptul că în lipsa adeverinţei false prin care se atesta vechimea în muncă, inculpata nu ar fi avut dreptul la o astfel de remuneraţie. Astfel, paguba în sarcina părţii civile este reprezentată de salariul oferit inculpatei, având în vedere că a fost plătită o persoană care nu era calificată pentru a îndeplini funcţia respectivă» (…).
Pentru existenţa unei infracţiuni de înşelăciune este necesar ca acţiunea de inducere în eroare să conducă la pricinuirea unei pagube, însă aceasta trebuie să fie analizată raportat la rezultat, denumit în doctrină şi urmare imediată. In realitate, prima instanţă a identificat greşit ca fiind urmare imediată obţinerea unui salariu lunar de către subsemnata. Situaţia este mai complexă întrucât nu vorbim de o situaţie tipică în care o persoană dobândeşte prestaţii succesive în baza unui act de inducere în eroare ci suntem în situaţia dobândirii unui drept de a o ocupa o funcţie remunerată – ulterior prestând muncă şi obţinând un echivalent al muncii. Prima instanţă nu a făcut o delimitare între urmarea imediată a inducerii în eroare şi consecinţa prestării de muncă în folosul angajatorului.
Situaţia este cu atât mai complexă cât persoana care se pretinde că ar fi fost indusă în eroare – Primăria Sângeorz-Băi nu s-a constitui ca parte civilă considerând că munca prestată nu reprezintă prejudiciu. în schimb angajatorul subsecvent – Consiliul Județean Bistrița-Năsăud a considerat că există un prejudiciu în sarcina lor, deşi am fost transferată la această instituţie tocmai ca urmare a evaluării deosebit de pozitive a muncii mele în cadrul Primăriei Sângeorz Băi.
Apreciază inculpata că în această situaţie, prejudiciul putea fi produs numai în dauna oraşului Sângeorz-Băi şi să constea într-o însărăcire a patrimoniului aferentă unor drepturi dobândite direct şi nu indirect cum ar fi drepturile salariale.
Prima instanţă greşeşte în evaluarea competenţei inculpatei, în condiţiile în care apreciază că nu ar fi avut calificarea necesară pentru ocuparea postului. Chiar dacă în faţa primei instanţe a arătat că nu consideră că adresa depusă era falsă, aceasta nesemnând niciodată modificarea felului muncii din psiholog în secretar administrativ, criteriul avut în vedere de instanţă nu este corect, întrucât avea calificarea necesară deţinea studii superioare imputându-i-se că nu avea un cuantum de experienţă necesară pe o funcţie de studii superioare. Prima instanţă a analizat formal situaţia, în condiţiile în care am obţinut postul de poliţist local care diferă deosebit de mult cu activitatea desfăşurată de mine anterior – psiholog – ca atare faptul că mi-am îndeplinit sarcinile de serviciu în mod ireproșabil dovedeşte că experienţa în muncă anterioară nu avea nicio relevanţă.
Atât timp cât inculpata şi-a îndeplinit sarcinile de serviciu şi a fost evaluată favorabil de toţi angajatorii, cel iniţial şi apoi şi partea civilă Consiliul Judeţean Bistrița-Năsăud, nu se poate justifica un prejudiciu. Dimpotrivă, dacă s-ar fi probat că încă de la angajare munca sa nu era satisfăcătoare sau ar fi avut abateri, atunci s-ar fi pus problema unui prejudiciu constând în munca necorespunzătoare ca urmare a unei lipse de calificare, însă acest lucru nu numai că nu este dovedit dar nici nu îmi este imputat.
Pe de altă parte, trebuie observată reaua-credinţă a Consiliului Judeţean Bistrița-Năsăud de a pretinde restituirea sumelor de bani primite de inculpată cu titlu de salariu, însă nu oferă nicio soluţie privind compensarea sa pentru munca prestată sau modul în care s-ar face aceasta. Situaţia nu poate conduce la concluzia că a muncit efectiv pentru partea civilă, întrucât aceasta ar fi una inechitabilă. Tocmai faptul că partea civilă s-a folosit de munca sa, a beneficiat de activitatea prestată în folosul acesteia dovedeşte împrejurarea că în prezenta cauză nu există niciun prejudiciu adus părţii civile.
Cu privire la inexistența unei pagube în dauna părţii civile şi la existenţa dreptului meu de a fi remunerată pentru munca prestată
Contrar celor reţinute de prima instanţă, apreciază inculpat că nu se poate susţine că în prezenta cauză există o pagubă în sarcina părţii civile, pentru că munca efectivă a fost prestată conform fisei postului, atribuţiile subsemnatei au fost îndeplinite corespunzător, neexistând nicio abatere constatată cu privire la munca prestată”, a reținut Curtea de Apel din motivele de apel depuse de Romina Ureche.
Totodată, femeia a mai arătat că, lunar, pentru sumele pe care angajatorul le- a plătit, ea a prestat în mod corespunzător activitate, şi-a îndeplinit în mod corect atribuţiile de serviciu, salariile fiindu-i plătite ca efect al muncii prestate, astfel că nu poate fi obligată la restituirea acestora. Asta și în condițiile în care, în cazul dedus judecăţii, nu se poate pune problema despre nulitatea contractului de muncă sau a actelor adiţionale.
“În această situaţie judecătorul de fond face o confuzie şi reţine pe de o parte că fapta ilicită este întocmai folosirea unui înscris fals pentru a induce în eroare angajatorul cu privire la vechime pentru a fi îndeplinite condiţiile referitoare la angajarea subsemnatei, iar pe de altă parte subliniază că nu are relevanţă nulitatea contractului de muncă şi a actelor adiţionale. Ce se impune a se avea în vedere este întocmai faptul că, acest contract de muncă în baza căruia subsemnata am prestat munca există, fiind doar suspendat, acesta nefiind încheiat în fals, ci documentele care au stat la baza emiterii acestui contract se presupune că ar fi fost false.
Hotărârea atacată este netemeinică întrucât lipseşte raportul de cauzalitate dintre acţiune şi pretinsul prejudiciu”, a precizat Romina Ureche în document.
CA Cluj: Partea civilă nu a suferit nici un prejudiciu în urma conduitei ilicite a inculpatei
După ce a analizat motivele invocate de Romina Ureche, judecătorii clujeni au ajuns la concluzia că doar pe parte civilă apelul acesteia este întemeiat și, deși conduita sa a fost una ilicită, Consiliul Județean Bistrița-Năsăud – Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor al Judeţului Bistrița-Năsăud nu a suferit vreun prejudiciu.
“Admitem fără rezerve că ne aflăm, în faţa unei fapte ilicite a inculpatei, care a dat declaraţii false şi a prezentat o adeverinţă falsă, care au fost determinante la încheierea raportului de muncă, întrucât, în alte condiţii nu ar mai fi fost angajată. Fapta a fost comisă cu vinovăţie, în forma intenţiei directe (în condiţiile art. 16, alin. 2, teza I, C. civ.), inculpata urmărind promovarea concursului deşi nu îndeplinea condiţiile legale.
În schimb, Curtea apreciază că partea civilă nu a suferit nici un prejudiciu în urma conduitei ilicite a inculpatei. Este adevărat că inculpata a fost remunerată de partea civilă beneficiind de drepturi salariale în cuantum total de 65.095 lei (din care salariu de bază total de 58.399 lei, indemnizaţie de hrană în cuantum de 5.246 lei şi vouchere de vacanţă în cuantum de 1.450 lei), însă în baza unui raport de muncă care nu a fost desfiinţat. La fel de adevărat este că la baza încheierii raportului de muncă stă o adeverinţă falsă, înscris desfiinţat prin chiar sentinţa penală apelată, însă aceasta nu a condus şi la desfiinţarea cu caracter retroactiv a raportului de muncă, neexistând nici o dispoziţie a instanţei în acest sens. Această dispoziţie nu ar putea fi realizată nici de instanţa de apel, datorită limitelor apelului prevăzute de art. 418, C. proc. pen.
Prin urmare, la acest moment nu există un temei legal pentru restabilirea situaţiei anterioare, motiv pentru care se va admite apelul doar sub acest aspect, sentinţa penală apelată urmând a fi menţinută în rest”, se arată în motivarea Curții de Apel Cluj.
