Matroanele Gabriela-Mariana Huciu și Maria-Claudia Flore – mamă și fiică – au ajuns după gratii, după ce, zilele trecute, Curtea de Apel Cluj le-a condamnat definitiv la închisoare cu executare. Huciu a primit o pedeapsă de 6 ani și 5 luni de închisoare, iar Flore de 5 ani şi 9 luni. Pedepsele aplicate celor două bistrițence sunt cu câteva luni mai mici decât cele primite de la Tribunalul Bistrița-Năsăud. Motivul? Instanța clujeană a acceptat schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de trafic de minor în infracțiunea de proxenetism. Drept urmare, Huciu a fost condamnată pentru trei infracțiuni de proxenetism în formă continuată, iar Flore pentru două.
La Bistrița, Gabriela-Mariana Huciu a fost condamnată la 6 și 8 luni de închisoare, iar Maria-Claudia Flore la 6 ani și 6 luni de închisoare, ambele pentru trafic de minori și proxenetism în formă continuată. Sentința nu a fost definitivă, astfel că a fost atacată la Curtea de Apel Cluj, atât de inculpate, cât și de procurorii DIICOT.
Însă, ziua de marți, 13 februarie, a fost într-adevăr una cu ghinion pentru cele două femei, care sperau să fie achitate de judecătorii de la Curtea de Apel Cluj sau, în cel mai rău caz, să primească pedepse cu mult mai mici, decât cele primite la Tribunalul Bistrița-Năsăud, cerând în instanță și schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de trafic de minori în infracțiunea de proxenetism.
De cealaltă parte, procurorii DIICOT, care au cerut pedepse aproape duble față de ceea ce a dat tribunalul, nu au avut nici ei prea mult noroc. Asta deși judecătorii clujeni au admis apelurile ambelor părți.
Inculpatele au cerut achitarea, procurorii au vrut pedepse duble
Astfel apărarea a solicitat desfiinţarea sentinţei penale pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud şi rejudecând cauza în limitele apelului declarat, desfiinţarea hotărârii sub aspectul:
- încadrării juridice a acuzaţiei de trafic de minori;
- a soluţiei de condamnare dispusă faţă de ambele inculpate;
- în subsidiar, a cuantumului pedepselor şi a modalităţii de executare a acestora.
“Sub aspectul primului motiv de apel apărarea a solicitat să se constatate că în mod netemeinic a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 211 alin, 1 şi 2 lit. a, rap. Ia art. 210 alin. 1 lit. b din Cp. în infracţiunea de proxenetism prev. de art. 213 alin. 3 Cp., desfiinţarea sentinţei sub acest aspect şi în consecinţă să se dispună în temeiul art. 386 C.p.p. schimbarea încadrării juridice în sensul reţinerii unei singure infracţiuni de proxenetism în sarcina inculpatelor, mai precis proxenetism prev. de art. 213 alin. 1 şi 3 C.p. (6 acte materiale) în sarcina lui Huciu Gabriela Mariana şi proxenetism prev. de art. 213 alin. 1 şi 3 Cp. (5 acte materiale) în sarcina lui Flore Maria Claudia.
În privinţa modului de soluţionare a acţiunii penale, s-a solicitat, în temeiul art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 alin. 1 lit. b) şi c) C.p.p.:
1. achitarea inculpatelor Huciu Gabriela Mariana şi Flore Maria Claudia sub aspectul acuzaţiilor de trafic de minori prev. de art. 211 alin. 1 şi 2 lit a, rap. la art. 230 alin. 1 lit. b din Cod Penal ori proxenetism în forma prev. de art. 213 alin. 3 Cp. în măsura schimbării încadrării juridice;
2. achitarea inculpatei Huciu Gabriela Mariana sub aspectul acuzaţiei de proxenetism în forma continuată prev. de art. 213 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal (5 acte materiale)
3. achitarea inculpatei Flore Maria Claudia sub aspectul acuzaţiei de proxenetism în forma continuata prev. de art. 213 alin, 1 Cod penal cu aplic. art. 35 alin, 1 Cod penal (4 acte materiale)”, sunt motivele de apel depuse de apărare.
În schimb, DIICOT a cerut schimbarea încadrării juridice în trafic de persoane și aplicarea unor pedepse mai dure, de 11 ani și 4 luni de închisoare pentru Huciu, și de 8 ani și 8 luni de închisoare pentru Flore.
Instanța a decis: Nu e trafic de persoane sau minori, doar proxenetism
Procedând la efectuarea propriului examen al materialului probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale şi în faţa primei instanţe de judecată, Curtea constată că instanţa Tribunalului Bistrița-Năsăud a reţinut o stare de fapt în mare parte corespunzătoare adevărului judiciar, impunându-se însă anumite nuanţări care derivă din modul de interpretare a probelor astfel administrate. (…)
Curtea constată astfel că din probele anterior analizate rezultă cu certitudine că în cauză nu se poate identifica scopul exploatării persoanelor vătămate (…) prin obligarea acestora la practicarea prostituţiei, activitate care, subliniem încă o dată, a fost prestată de bună voie de către ambele. Împrejurarea că acestea ar fi fost nemulţumite de numărul clienţilor pe care inculpatele îl direcţionau în vederea prestării de servicii sexuale şi că insistau asupra persoanelor vătămate să nu îi refuze pe aceştia indiferent de oră, dispoziţie sau stare de sănătate pentru a obţine un profit cât mai mare din cota care le revenea/client, punând astfel presiune asupra lor, este de natură a evidenţia prezenţa unui eventual element de constrângere cu privire la condiţiile de prestare a serviciilor, iar nu cu privire la prestarea sau continuarea prestării activităţii în sine. De altfel, persoanele vătămate nici nu au susţinut la vreun moment că ar fi fost obligate să continue să se prostitueze, acestea plecând şi revenind în municipiul Bistrița (…)
În acest sens, în aprecierea Curţii, aspectul asupra căruia planează elementul de constrângere face diferenţa între infracţiunea de trafic de persoane sau de minori, după caz şi infracţiunea de proxenetism, în sensul în care pentru a se putea vorbi despre existenţa scopului exploatării unei persoane în înţelesul art. 182 lit. c C.pen., este necesar ca prestarea activităţii de prostituţie în sine să fie rezultatul înfrângerii voinţei prin constrângere, aşadar constrângerea trebuie să poarte asupra elementului principal al activităţii, iar nu asupra condiţiilor de detaliu în care activitatea se prestează (număr, identitate clienţi, program de prestare a serviciilor). În acest din urmă caz, nefiind în discuţie obligarea la practicarea prostituţiei (care prin ipoteză este prestată de bună voie), nu se poate vorbi despre exploatare şi în consecinţă, nici despre vreo infracţiune de trafic, ci doar despre constrângerea ca element circumstanţial de agravare a răspunderii penale în înţelesul alin. 2 al art. 213 C.pen.
În context, raportat şi la apărările formulate de inculpatele apelante, Curtea subliniază faptul că obiectul şi limitele învestirii instanţei sunt stabilite prin actul de sesizare astfel cum acesta a fost remediat în procedura camerei preliminare, faţă de numita (…) nefiind formulate acuzaţii penale deduse prezentei judecăţi. Chiar dacă inculpata Flore a formulat un denunţ penal împotriva persoanei vătămate (…) sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de minori privind pe persoana vătămată (…) iar inculpata Flore a dat declaraţii în calitate de martor în dosarul astfel format, aceste demersuri nu ar putea fi valorificate în defavoarea inculpatelor pentru a extrage concluzia că aveau la cunoştinţă despre o eventuală obligare a minorei la practicarea prostituţiei şi că astfel ar fi acţionat conjugat cu numita (…), exploatând-o pe minoră împreună cu aceasta. Altfel spus, starea de fapt dedusă judecăţii, coroborat cu prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază numita (…) şi cu efectele asociate formulării unui denunţ penal- care nu ar putea fi valorificate decât în favoarea inculpatelor, dacă sunt îndeplinite toate cerinţele prevăzute de lege-, împiedică interpretarea materialului probator în alt sens decât acela că din perspectiva inculpatelor Huciu şi Flore, minora (…) practica prostituţia de bună-voie.
Pe de altă parte, împrejurarea că numita (…) este cercetată în alt dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de minori în dauna persoanei vătămate (…) nu poate conduce nici la exonerarea de răspundere penală a inculpatelor sub aspectul propriilor fapte în temeiul prevederilor art. 16 alin. 1 lit. c C.pr.pen., răspunderea penală fiind în toate cazurile personală.
Astfel, nu se poate face abstracţie de faptul că inculpatele au pus la dispoziţia ambelor persoane vătămate (…) şi (…) apartamentul închiriat în regim hotelier, cunoscând că acestea urmăresc să desfăşoare activitatea de prostituţie în această locaţie, asigurându-le astfel locaţia. Mai mult, au pus la dispoziţia acestora anunţurile proprii postate la rubrica Matrimoniale şi un aparat telefonic la care să fie apelate de către clienţii racolaţi în acest mod, sau, după caz, au răspuns personal la telefon direcţionând clienţii către persoanele vătămate, le-au transportat pe persoanele vătămate la locaţia clienţilor (…), obţinând totodată şi foloase patrimoniale din practicarea acestei activităţi (50 lei/client sau, după caz, ½ din suma astfel obţinută de la clienţii racolaţi de pe anunţurile inculpatelor). Toate aceste acte realizează elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 213 alin. 1 C.pen., având natura juridică a unor acte de înlesnire a practicării prostituţiei întrucât se află în legătură directă şi caracterizată cu activitatea astfel prestată şi respectiv a unor acte de obţinere de foloase patrimoniale de pe urma prestării acestei activităţi, în privinţa persoanei vătămate (…) impunându-se şi reţinerea săvârşirii faptei în condiţiile de agravare a răspunderii penale prevăzute de alin. 2 şi 3 al art. 213 C.pen. (raportat la starea de minoritate a victimei, cunoscută inculpatelor şi respectiv la elementul de constrângere identificat în precedent). (…)
Chiar dacă faptele inculpatelor nu sunt tipice infracţiunii de trafic de persoane, pentru acest motiv fiind respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de parchet ca motiv de apel, se impune concluzia că acestea întrunesc totuşi elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă a infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 213 alin. 1 C.pen. (…)
Conchidem că inculpata Huciu Gabriela-Mariana a săvârşit cu vinovăţie infracţiunile de proxenetism în formă continuată prev. de art. 213 alin. 1, 2 şi 3 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. [în dauna persoanelor vătămate (…), (…) şi (…)]; proxenetism în formă continuată, prev. de art. 213 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. [în dauna persoanei vătămate (…)] şi proxenetism în formă continuată, prev. de art. 213 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. [în dauna persoanei vătămate (…)], faptele fiind comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, cu aplicarea prevederilor art. 38 alin. 1 C.pen.
Inculpata Flore Maria Claudia, pe de altă parte, a săvârşit cu vinovăţie infracţiunile de proxenetism în formă continuată prev. de art. 213 alin. 1, 2 şi 3 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. [în dauna persoanelor vătămate (…), (…) şi (…)] şi proxenetism în formă continuată, prev. de art. 213 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. [în dauna persoanei vătămate (…)], faptele fiind comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, cu aplicarea prevederilor art. 38 alin. 1 C.pen”, a precizat instanța în motivare.
Denunțul formulat, inutil
În același document se arată că cele două inculpate au cerut judecătorilor să țină seama de faptul că au formulat denunț împotriva uneia dintre persoanele care au practicat prostituția în locuința lor, și care ar fi racolat-o pe fata minoră în vederea exploatării prin obligarea acesteia la practicarea prostituţiei, ulterior transportând-o pe acesta în diferite locaţii, procurându-i clienţi în vederea prestării de servicii sexuale contra cost şi însuşindu-şi sumele de bani obţinute de aceasta. Prin acest denunț, Huciu și Florea au sperat să obțină reducerea pedepselor, în cazul în care ar fi condamnate de judecătorii clujeni.
Instanța însă arată că denunțul, formulat de fapt doar de Flore Maria Claudia, nu a adus niciun element de noutate, întrucât atât identitatea, cât şi activitatea presupus infracţională fiind cunoscută organelor judiciare încă de pe durata instrumentării dosarului penal de către DIICOT.
“Chiar dacă data dispoziţiei de disjungere este ulterioară formulării denunţului, ceea ce interesează este aspectul că în acest dosar penal format la nivelul unităţii de parchet încă de pe parcursul anului 2019, identitatea şi activitatea presupus infracţională a numitei (…) s-a aflat în atenţia organelor judiciare, dovadă că prin soluţia de disjungere s-a format dosarul penal nr. 38/D/P/2020 în care să fie cercetată activitatea infracţională a acesteia.
În context, faptul că iniţial faptele cercetate au primit încadrarea juridică de proxenetism este lipsită de relevanţă, după cum lipsit de relevanţă este şi aspectul dacă organele de urmărire penală au avut dintru început reprezentarea amplorii presupusei activităţi infracţionale desfăşurate de aceasta, fiind suficient a se reţine că prin denunţul formulat nu s-au adus elemente de noutate cu privire la identitatea persoanei şi nici cu privire la un ansamblu de activităţii infracţionale care să fi fost total necunoscute organelor de urmărire penală.
În raport de aceste considerente, se impune concluzia că în mod judicios s-a refuzat ambelor inculpate acordarea beneficiului cauzei speciale de reducere a pedepsei prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002”, se arată în motivarea Curţii de Apel Cluj.
Pedepse îndreptate spre minim
La individualizarea pedepselor care se vor aplica inculpatelor Curtea va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 alin. 1 C.pen., reţinând circumstanţele de comitere a faptelor (sub aspectul duratei în timp întinsă pe parcursul a doi ani calendaristici, din care însă perioada infracţională cumulată raportat la persoanele vătămate este mult mai redusă – respectiv 7 săptămâni în ceea ce le priveşte pe (…) şi (…), aproximativ 6 luni în ceea ce o priveşte pe persoana vătămată (…), 4 săptămâni în ceea ce o priveşte pe persoana vătămată (…) şi aproximativ 4 luni în ceea ce o priveşte pe persoana vătămată (…); a numărului de persoane de pe urma cărora inculpatele au obţinut câştiguri semnificative în condiţiile în care nu desfăşurau nici o altă activitate lucrativă permiţându-şi însă să joace sume consistente de bani la jocuri de noroc; a vârstei persoanei vătămate (…) – minoră la data faptelor aspect de care inculpatele au profitat pentru a-şi impune condiţiile privind numărul de clienţi, urmând a se avea în vedere şi faptul că excepţie făcând persoana vătămată minoră (…), aranjamentul convenit cu inculpatele a fost agreat şi considerat profitabil şi de persoanele vătămate); motivul săvârşirii infracţiunilor şi scopul urmărit (obţinerea de câştiguri facile ca unică sursă de venit), dar şi circumstanţele personale ale inculpatelor (care nu sunt cunoscute cu antecedente penale, în prezent inculpata Flore fiind încadrată în muncă, acestea având însă un anturaj format din persoane cu moravuri îndoielnice, de natură a imprima un grad de periculozitate sporită inculpatelor şi un risc crescut de reiterare a comportamentului infracţional), precum şi conduita procesuală nesinceră a inculpatelor cu scopul de minimaliza gravitatea faptelor săvârşite sau chiar de a conduce la exonerarea acestora de răspundere penală.
Raportat la aceste criterii, reţinând şi perioada infracţională îndepărtată în timp (perioada anilor 2018-2019), Curtea apreciază că aplicarea unor pedepse situate în intervalul inferior al intervalului de individualizare, înspre minimul special al pedepselor este de natură a răspunde pe deplin scopurilor ce constrângere şi reeducare instituit de lege”, a conchis instanța clujeană.
Totodată, instanța a decis să confiște sumele de bani care au fost obținute de cele două femei de pe urma activității infracționale. Astfel, judecătorii au dispus confiscarea a 93.000 lei de la Gabriela Huciu și 28.350 lei de la Claudia Flore.
Sentința Curții de Apel Cluj este definitivă, astfel că pe data de 14 februarie, Huciu și Flore au fost duse de polițiști după gratii.
