Bucățica pierdută de istorie a ajuns în sfârșit unde-i era locul. Dosarul „Moscova 2” recunoscut ca document oficial de către BNR

În anul 2015 a început o călătorie furtunoasă din punct de vedere istoric pentru un dosar găsit în podul unui iranian. Este vorba despre Dosarul 17416 „Tezaurul de la Moscova 2”, care a fost găsit inițial de Rezaei Kejani Davood și pe care i l-a prezentat apoi lui Attila Szocs. De aici începe întreaga aventură, căci dosarul până să ajungă în mâinile potrivite, a trecut pe la mai mulți oameni și era să dispară deodată cu bucățica de istorie atât de valoroasă pe care o conține. Dosarul cu pricina cuprinde date despre tezaurul țării și un inventar precis și descris cu exactitate care este mai complet și mai detaliat decât cel deținut de Banca Națională. Cu toate acestea, chiar ieri, 29.09.2022, lucrurile s-au așezat cât de cât în favorul dosarului-vedetă.

Totul începe în anul 2017, când Attila Szocs anunță DIICOT-ul în legătură cu faptul că există în posesia iranianului Dosarul 17416 „Tezaurul de la Moscova 2”. Acesta face anunțul împreună cu dovezi care să ateste acest lucru, mai precis, îi oferă lui Dragoș Dragomir (de la DIICOT) un stick pe care se aflau imagini scanate cu fiecare pagină din dosar. Cu o seară în urmă Attila mersese la iranian acasă și fotografiase pagină cu pagină.

Deoarece Davood nu era dispus să renunțe la dosar de bună voie, Attila se aștepta ca autoritățile fiind anunțate să îl considere un bun național și să fie confiscat. Numai că lucrurile nu au stat chiar așa.

Povestea este foarte întortocheată, căci fiecare persoanj al acestei aventuri, mai exact fiecare persoană care a luat contact cu dosarul găsit, s-a comportat după propria moralitate și astfel că povestea s-a lungit vreme de cinci ani. Așadar, în 2017 după ce stick-ul a ajuns la Dragoș Dragomir, vreme de opt luni nu s-a întâmplat absolut nimic, nu s-a intervenit în niciun fel, Davood era în continuare posesorul dosarului. Ba chiar, s-a gândit să-l și vândă la un moment dat, dar din fericire a fost convins de către Attila să nu o facă.

De la DIICOT la Generalul Fantomă

Opt luni mai târziu, Attila Szocs decide să ia problema în propriile mâini, frustrat pe lipsa de acțiune din partea DIICOT și ia legătura cu avocata Hermina Ignat despre această speță. Motivul pentru care a apelat la dânsa este relația de încredere dobândită după ce aceasta l-a ajutat și în alte privințe personale La rândul ei, avocata îl îndrumă pe Attila să îi predea dosarul unui General pe care îl cunoștea dânsa foarte bine, teoretic. Cei doi au avut o dispută pe această temă deoarece deși avocata îl îndemna către General, Attila insista ca documentul să fie dus la Banca Națională Română. Cu toate acestea, Attila decide să facă așa cum îi spune avocata și apelează la General.

Așadar, Attila îl convinge pe Davood (iranianul) să predea dosarul, acesta sperând că va primi în schimb drept recompensă cetățenia română. Își dorea foarte mult să primească în schimbul dosarului cetățenia română după ce era frustrat că stătea în România de mai bine de treizeci de ani. Ce urmează este de domeniul unui film căci dosarul devine în sine un personaj călător în această poveste.

Dosarul ajunge să fie predat de către Attila acestui General. Pentru acest lucru, cei doi s-au întâlnit la restaurantul Horoscop din București, în data de 23 mai 2018. Generalul a venit îmbrăcat în uniformă și cu o servietă pe care a încuiat-o imediat cum a înșfăcat dosarul și era pregătit să-și ia tălpășița. La multele insistențe ale lui Attila, cei doi au semnat și un proces verbal de predare-primire, cu toate că noul mândru posesor al prețioasei comori nu era deloc încântat de acest lucru. A luat dosarul și dus a fost.

De la Generalul Fantomă înapoi la DIICOT

Attila Szocs anunță DIICOT-ul, implicit pe Dragoș Dragomir că a predat dosarul în variantă originală către acest General, iar lucrurile când păreau că se rezolvă, de fapt mai tare se complică. Dragoș Dragomir l-a căutat pe General în baza de date după CNP-ul său, iar apoi mare surpriză: bărbatul cu pricina era de fapt un escroc care a jucat un teatru murdar pentru a mune gheara pe bucata de istorie controversată.

Iarăși, vreme de trei luni de zile cei de la DIICOT nu îi dau lui Attila nicio veste, până când într-un final, bărbatul este prins și aici din nou lucrurile se desfășoară dubios. A fost reținut 24 de ore și i s-a întocmit dosar penal, dar cu toate acestea lui Attila nu i-a luat nimeni nicio declarație, deși făcea parte din întreaga operațiune de prindere a Generalului în flagrant. Întorcându-ne înapoi atenția către dosar, cu acest prilej, a ajuns la Banca Națională Română, exact acolo unde îi era locul și exact unde ar fi trebuit să ajungă de la bun început, fiind predat de DIICOT.

Așadar ca să recapitulăm până aici, dosarul este găsit într-un sertar dublu de către iranianul Davood. Îi spune lui Attila despre acesta și astfel este anunțat DIICOT-ul care mai întâi nu face nimic timp de opt luni de zile, după care intervine în recuperarea lui de la escrocul care s-a dat drept General. Într-un final, dosarul ajunge la Banca Națională Română.

Dosarul care are un parcurs divin

Dincolo de toate acestea, în tot acest timp, Attila și-a dorit mai mult decât orice să contribuie la ceea ce înseamnă identitatea națională și consideră că a acest scop, această lucrare, este de la Dumnezeu și este dispus să o ducă la împlinire cu prețul vieții lui.

Lucrurile pare că au lucrat în favoarea lui, căci ieri Attila Szocs s-a întâlnit ieri cu purtătorul de cuvânt al BNR, care au recunoscut că documentele sunt într-adevăr oficiale și i-au mulțumit acestuia pentru contribuția substanțială pe care a avut-o în acest parcurs haotic de „întoarcere acasă” a dosarului.

În urma aceste întâlniri, Attila se declară cu sufletul ușurat, dar cu toate acestea mărturisește cât de dificil a fost pentru dânsul acest parcurs, în care a simțit că este singur și neauzit de autorități într-o privință de interes național.

„ Am trăit cinci ani un coșmar. Am simțit răutatea, obrăznicia, trădarea, tot ce este mai urât, din partea celor care nu și-au făcut datoria. Am făcut memorii, am făcut de toate. Într-un final au recunoscut că actele sunt originale și am adus o completare la ce lipsea” .

Cu toate acestea, procesele încă nu s-au încheiat căci iranianul de la care a plecat de fapt și de drept documentul își așteaptă recomensa. Acesta se judecă acum cu Banca Națională Română pentru a primi o recompensă în urma contribuției sale la întregirea unei bucăți istorice. Procesul urmează să aibă loc la finalul lunii octombrie, iar Attila declară că este foarte curios de poziția luată de către autorități în privința aceasta.