S-a terminat în cele din urma si Bacalaureatul. Nu voiam sa abordez tot aceasta tema, însa declaratiile si starea de nelamurire pe care o are ministrul Educatiei, Cristian Adomnitei, vizavi de cum s-a desfasurat aceasta sesiune de examene, nu pot fi trecute cu vederea.
Culmea, contrar probelor evidente, de netagaduit, ca la acest Bac s-a copiat pe rupte, iar multi dintre profesorii supraveghetori au închis ochii, Adomnitei pretinde, alaturi de secretarul de stat Svetlana Preoteasa, ca sesiunea din acest an a fost cea mai bine organizata din ’90 încoace. Ba mai mult, ministrul sustine ca bacalaureatul ar fi fost sabotat politic. Buna scuza! Ce motiv mai bun ar fi putut fi gasit, decât sa se dea vina pe politic? Oare chiar culoarea de partid este de vina si nu incompetenta de care dau dovada în primul rând capii din acest sector? De fapt, daca stau sa ma gândesc bine, într-o anumita masura are dreptate, pentru ca numirile în ministere nu se fac în functie de competente, ci de apartenenta politica. Ai norocul sa faci parte din partidul aflat la cârma si mai ai si oarecare sustinere la nivel central, ajungi si tu undeva sus, înspre vârful piramidei. Totul e sa ai tupeu si sa faci politica.
În alta ordine de idei, ministrul spune ca sistemul de învatamânt a fost etichetat pe nedrept corupt, profesorii au fost etichetati pe nedrept corupti si spagari. Da, într-adevar nu putem sa generalizam, deoarece trebuie sa recunoastem ca înca mai exista oameni cu coloana vertebrala în acest sistem. Dar, din nefericire, sunt pe cale de disparitie. Altfel nu se poate explica slaba pregatire a absolventilor si slaba autoritate pe care o au dascalii acum în fata elevilor. Aura de zeu, pe care majoritatea dintre noi ne-am obisnuit sa o vedem la un dascal, se pierde încetul cu încetul, si sigur.
Ceea ce se întâmpla acum în scolile românesti trebuie sa dea de gândit întregii societati. Am avut cu totii ocazia sa vedem pe micile ecrane sau pe internet imagini în care profesorii sunt agresati ori ei agreseaza elevii. Mai grav mi se pare comportamentul dascalilor la clasa sau în afara orelor, momente în care ajung sa se traga de bretele cu învataceii lor. Mi-a fost dat sa vad imagini în care o profesoara, în timpul unui banchet, dezbraca baietii, acestia ramânând în final la bustul gol. Si culmea, profesoara respectiva nu era la prima tinerete. Alt exemplu este cel al profesorului care si-a dat în stamba sub influenta lui Bachus, crezându-se mare striper. Si asta tot sub ochii elevilor. Acesta nu era la prima abatere de acest gen si nici nu avea remuscari vizavi de comportamentul sau, din contra i se parea foarte normal. Fenomenul nu s-ar fi repetat, daca la timpul potrivit s-ar fi luat masuri, însa nimeni nu a facut-o.
Sunt doar doua exemple pe care am tinut sa le amintesc, dar cazurile sunt cu sutele si aste este foarte grav. Daca acesti oameni care ne pregatesc copiii pentru viitor se comporta precum la bordel, atunci ce prestanta mai au la clasa, cum pot sa mai astepte sa fie respectati? De fapt ce mai cauta la catedra asemenea personaje? Un dascal adevarat îsi câstiga respectul în fata elevilor, a parintilor si a întregii societati prin buna sa pregatire si prin modul sau de comportament, prin verticalitatea de care da dovada. Abia atunci se va vorbi de un sistem curat de învatamânt, de diplome obtinute în baza cunostintelor acumulate si nu contra unor sume de bani, uneori enorm de mari.
Revoltator este ca mai nimeni nu vede dintre cei care ar trebui sa puna piciorul în prag si sa elimine verigile slabe. Este o dovada în plus ca de la cap se împute pestele.
Si mai este ceva – în nicio scoala româneasca nu exista regulamente care sa impuna o anumita conduita, atât cadrelor didactice, cât si elevilor.
Liana Muresan
