Bombă: Bărbatul din Tărpiu acuzat de omor, după ce și-a bătut cumnatul, ACHITAT! Instanța: Majoritatea covârşitoare a probelor conduc înspre vinovăţia inculpatului, fără a exista însă o certitudine în acest sens (MOTIVARE)

Decizie excepțională a Tribunalului Bistrița-Năsăud în dosarul în care un bărbat din Tărpiu a fost acuzat că și-ar fi ucis propriul cumnat: instanța a decis achitarea inculpatului, întrucât nu a avut “convingerea intimă că acuzaţia adusă acestuia prin rechizitoriu a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă”! Sentința nu este definitivă, astfel că procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud care au instrumentat dosarul, au atacat-o la Curtea de Apel Cluj.

În urmă cu patru ani, Valentin Pintilei a fost acuzat de procurori că și-a bătut cumnatul, după ce acesta a intenționat să plece, acasă la Rodna, de la ferma la care ambii lucrau ca zilieri.

Procurorii au susținut că Pintilei a încercat să-și convingă cumnatul să nu plece, să mai rămână până a doua zi când va găsi pe cineva care să îl înlocuiască. Astfel, tărpiuanul i-a telefonat unui alt bărbat (martor în dosar), căruia i-a spus că o să-l bată pe cumnatul său dacă nu va înțelege de vorbă bună să rămână. Ba a sunat-o și pe soția rodneanului, nimeni alta decât propria soră. Surorii, i-a expus situația, Pintilie sperând că femeia și-ar putea îndupleca bărbatul să mai rămână până a doua zi. În același timp, tărpiuanul era conștient că, al său cumnat este o persoană foarte încăpățânată și greu de înduplecat.

„P-ăsta poţi să-l baţi cu toată pădurea, că tăt a lui o ştie”, i-a spus Pintilie surorii sale.

Ceva mai târziu, i-a trimis femeii și un mesaj telefonic: „io til bat pe acesta spunei să stea până miercuri până îi bine”.

Acuzat de omor

Rodneanul n-a fost de înduplecat, astfel că noaptea și-a luat lucrurile și a plecat de la fermă. Pintilie a mers după el și a început să-l lovească, cu pumnii și picioarele. Când bărbatul nu a mai mișcat, l-a dus într-un loc mai ferit, lângă o baltă, și l-a lăsat acolo, iar mai apoi s-a dus liniștit la culcare. Până să se ducă la culcare, plin de cinism, i-a trimis și un  mesaj surorii sale, întrebând-o dacă i-a ajuns bărbatul acasă.

“Aflându-se în stare avansată de ebrietate, inculpatul Pintilie Valentin, a ieşit afară şi s-a dus după cumnatul său, iar după ce l-a ajuns, a început să îl lovească pe acesta cu pumnii şi cu picioarele în diferite zone ale corpului, iar după ce victima a căzut, a continuat să-l lovească cu picioarele şi chiar să îl calce cu toată greutatea corpului, producându-i acestuia leziuni grave. Pentru a nu fi descoperită fapta sa, reţine procurorul, inculpatul a dus victima într-un loc mai izolat, lângă o baltă, apoi a plecat să se culce, nu înainte de a trimite un alt mesaj prin telefon surorii sale prin care o întreba «nu ti o ajuns bărbat»”, se arată într-una din încheierile penale de la dosar, la finalul camerei preliminare.

Potrivit procurorilor, Pintilie a susținut că a doua zi dimineață cumnatul său era încă în viață, fiindcă s-ar fi dus să vadă ce face și l-a schimbat de haine. Nu l-a mișcat însă de acolo, întrucât ar fi crezut că e prea beat. După încă o zi, rodneanul a fost descoperit de un alt muncitor de la fermă, fără suflare.

După ce Pintilei a sunat la 112 să anunțe decesul cumnatului său, la locul faptei au ajuns polițiștii și procurorii, care însă, în afara faptului că au constatat că rodneanul fusese schimbat de haine, nu au găsit alte probe care să indice în mod direct că tărpiuanul ar fi făptașul.

Ceea ce a dat mai mult de bănuit anchetatorilor și l-au suspectat pe Pintilei că ar fi autorul faptei, a fost și faptul că acesta și-a șters din telefon mesajele pe care le-a trimis surorii sale.

În fața procurorilor, Pintilei a recunoscut că şi-a lovit cumnatul “c-o boticuţă subţirică”, precum şi faptul că nu mai ştie ce a făcut în acea noapte.

Ce spun legiștii

Conform raportului de expertiză medico-legală, decesul victimei a fost violent. “(…) acesta s-a datorat șocului traumatic complex, consecutiv unui politraumatism cu multiple fracturi costale, rupturi pulmonare și hemotorax drept, fracturi ale membrului inferior drept și de fibulă, contuzie dilacerare renală dreapta cu hematom retroperitoneal și multiple leziuni primare, pe fondul unui consum exagerat de alcool (alcoolemia a fost de 1,27gr%o);

Cu ocazia examinării cadavrului au fost identificate mai multe leziuni traumatice care s-au putut produce după cum urmează: a)leziuni prezente în zona feței, în zona deltoidiană, a brațului drept și a hemitoracelui, care s-au putut produce prin lovire activă cu corp dur și care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale; b)leziuni prezente în zona coatelor, care s-au putut produce cel mai probabil prin cădere și lovire de corp dur și/sau suprafață dură, în cursul unei auto sau heteropropulsii, neputându-se exclude cu certitudine şi mecanismul de producere prin lovire cu corp dur (în situaţia unei auto-apărări), au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale; c)leziuni prezente în zona antebrațului stâng, a părții posterioare a trunchiului, a hemitoracelui stâng și a regiunii lombo sacrale, care s-au putut produce prin cădere pe o suprafaţă dură/ târâre, neputându-se exclude mecanismul de lovire cu corp dur (ex. picior, bâtă) și care au necesitat 9-11 zile de îngrijiri medicale; d) leziuni prezente în zona membrelor inferioare sunt grave, s-au putut produce cel mai probabil prin lovire activă cu corp dur (ex. picior, bâtă) și/ posibil călcare repetată cu piciorul, au necesitat 120-130 zile de îngrijiri medicale; e) leziuni prezente în zona gambelor, s-au putut produce cel mai probabil prin lovire activă cu corp dur (ex. picior, bâtă) au necesitat 8-10 zile de îngrijiri medicale; -între leziunile constatate și deces există legătură de cauzalitate; -leziunile pot data din noaptea de 19/20.04.2019 și decesul din data de 20.04.2019; -poziția victimă – agresor a putut fi inițial față în față și ulterior variabilă în dinamica agresiunii”, se precizează în document.

Într-o primă fază, în concluziile preliminarii, legistul a admis că leziunile traumatice suferite de victimă anterior decesului s-au putut produce posibil prin acţiunea unei forţe cinetice mari (de exemplu vehicul, tractor, ATV, vehicul de teren etc.), însă la fața locului anchetatorii nu au găsit urmele vreunui vehicul, cum nu au găsit astfel de urme nici pe hainele acesteia.

Concret, cumnatul lui Pintilei a decedat din cauza unui stop cardio-respirator, urmare a loviturilor mai dure primite, favorizat și de consumul de alcool.

“Referitor la cauza decesului arăt că decesul s-a datorat unui stop cardio-respirator consecutiv politraumatismului pe care-l prezenta cadavrul examinat, precum şi stării de ebrietate în care se afla victima când era în viaţă încă. Din câte îmi aduc aminte alcoluria era mai mare decât alcoolemia, ceea ce denotă că victima a supravieţuit o perioadă de timp, fiind probabil abandonată la faţa locului unde a fost găsită.

Stopul cardiorespirator s-a datorat chiar acestei leziuni, favorizat de consumul excesiv de alcool. În primul rând, permiţându-mi-se a vedea în raport valorile alcooluriei şi alcoolemiei precum şi examenul anatomopatologic macroscopic, am văzut că victima- cadavrul avea şi o ruptură renală pe dreapta cu hematom retroperitonial important şi, aşa cum am mai spus, alcoluria era mai mare decât alcoolemia, valorile fiind de 2,63 gr. la mie în urina recoltată de la cadavru, ceea ce denotă o stare avansată de ebrietate, persoanele cu aşa valori neputându-se deplasa, iar privitor la întrebarea pusă de domnul procuror, în ce măsură a favorizat alcoolul pot spune că din cauza consumului excesiv de alcool se produce fragilizarea vaselor sangvine, ceea ce a şi dus de fapt în cazul de faţă la hemoragie internă retroperitonială, precum şi hemoragiile în focarele de fracturi (fractura subtrohanteriană şi supramaleolară peritonieră dreapta), ştiind faptul că în stare avansată de ebrietate poate să apară şi colapsul alveolar, ceea ce duce la tulburări majore atât de ritm cardiac cât şi de ventilaţie respiratorie, iar consecinţa acestora este stopul cardiorespirator. A şi fost la victimă colapsul alveolar confirmat prin tabloul histopatologic. (…)

Cel mai probabil decesul a survenit după mai multe ore, având în vedere diferenţele mari de concentraţie de alcool din urină şi sânge, ştiind faptul că alcoolul din organismul uman se elimină prin mai multe căi: respiraţie, transpiraţie şi urină. Diferenţa dintre alcoolemie şi alcoolurie este de 1,36 gr. la mie, iar în literatura de specialitate se menţionează că cantitatea de alcool care se elimină pe căile mai sus menţionate este de cca 0,10-0,15 gr. la mie/oră. Din aceste motive consider că nu s-a produs imediat”, a declarat medicul legist în instanță.

Probele nu au convins instanța

Probele aduse de procurori în dosar nu au avut puterea de a convinge instanța că Pintilei se face vinovat de comiterea faptei de omor.

“Ceea ce scapă instanţei (…) este motivul pentru care organul de urmărire penală apreciază că acest fapt, al schimbării de haine a victimei, l-ar incrimina pe inculpat, atâta timp cât acesta a arătat constant că a făcut acest lucru întrucât victimei îi era frig (lucru perfect plauzibil în condiţiile în care şi-a petrecut noaptea afară, în cursul lunii aprilie temperaturile cu siguranţă nefiind unele ridicate, victima era udă, suferindă, şi puternic sub influenţa alcoolului), astfel că inculpatul a luat hotărârea de a-l schimba de hainele pline de noroi şi umede (…).

De reţinut că pe hainele examinate de tehnicianul criminalist la data de 24.04.2019 nu s-au găsit alte urme decât cele de depuneri de sol, noroi, indicate de inculpat în declaraţia dată cu două zile anterior examinării hainelor. Incriminatoare pentru inculpat este însă într-adevăr poziţia martorului (…) care i-a relatat martorului (…) la data de 23.04.2019 că «după ce a ajuns la fermă i-a zis Pintilei să meargă cu ciurda la păscut şi să meargă cu ele în sus şi nu coboare în zona lacului, fără să-mi pot explica de ce anume a zis asta. Tot acesta mi-a zis că imediat după ce i-a spus lui Pintilei că a găsit un om mort lângă lac, Pintilei a zis că nu e mort, e cumnatul său care doarme». (…)

În legătură cu cele de mai sus inculpatul s-a apărat constant, arătând chiar din prima zi a audierii că în zona în care se afla lacul, din jos de acesta, se găseau „terenurile altor oameni care au lucernă” – (…)., fapt contrazis însă de martorul (…), persoană care în instanţă a declarat că de la lac până la lucernă sunt minim 500 metri, aproximativ o jumătate de kilometru, iar «din jos de lac e un fel de tufiş închis, vacile trebuiau să meargă prin alt loc să ajungă la lucernă, trebuiau să meargă pe partea dreaptă cum coborau în jos»”, se arată în motivarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

În același document, instanța mai precizează că, deși majoritatea covârşitoare a probelor conduc înspre vinovăţia lui Pintilei, nu există nicio certitudine că fapta a fost comisă de el. Drept urmare, judecătorul cauzei a decis să pronunțe o soluție de achitare a bărbatului.

“Problema deosebit de greu de desluşit în cauză din perspectiva instanţei este însă aceea dacă în noaptea de 19/20.04.2019 inculpatul a fost cel ce a aplicat acele lovituri puternice care au produs leziunile corporale traumatice grave în urma cărora a survenit decesul victimei. Inculpatul avea fără doar şi poate motiv, de agresat victima în acea seară a agresat-o cu siguranţă, consumând în acele împrejurări o cantitate mare de alcool, astfel că nu-şi aminteşte tot ce a făcut în noaptea respectivă, existând în plus declaraţii de martori în sensul că atunci când consumă alcool inculpatul devine agresiv.

Cu toate acestea, nu poate fi ignorat faptul că în acea noapte fatidică, de 19/20.04.2019, victima (…) a plecat de la fermă, ajungând potrivit declaraţiei soţiei la o colibă – «ştiu că o coborât la vale într-o colibă, asta a fost vineri seara. M-o sunat din coliba aceea, soţul, şi mi-a zis că dorm aici în noaptea aceasta, mâine dimineaţă vin acasă.» ()

Față de răspunsul Biroului de Analiză a Informaţiilor Bistrița-Năsăud (…) şi companiei de telecomunicaţii (…), în care se arată clar că localizarea “(…), extravilan, extravilan (…)” (…) aparţine postului telefonic aparţinând inculpatului (…), şi nu victimei (!), la care se adaugă menţiunea că experienţa practică a dovedit că razele de acţiune ale celulelor telefonice se pot suprapune astfel încât un post telefonic poate fi localizat (se află în aria de acoperire) la intervale relativ scurte de timp în celule telefonice diferite, dar şi explicaţia (…) («ştim că un telefon este conectat la o anumită antenă şi cunoaştem poziţia celulei, nu putem fi însă siguri că telefonul se află în celula respectivă sau în alta, vecină»…), reţine instanţa că apărarea inculpatului în sensul că victima ar fi ajuns în noaptea de vineri/sâmbătă într-o altă zonă, la kilometri depărtare, este una falsă, lipsită de suport probatoriu, posibil creată tocmai pentru a adânci dubiul creat de un vid probatoriu.

Ne întrebăm însă, dacă ar fi aşa, şi A.A. ar fi fost victima agresiunii unor terţi, de ce nu i-a relatat acest lucru inculpatului atunci, în dimineaţa zilei de sâmbătă? Să nu fi reuşit din cauza stării de sănătate? Chiar să nu fi văzut inculpatul urme ale leziunilor pe corpul victimei când a schimbat-o de haine? (…) probabil, mai ales că inculpatul a încercat în faţa instanţei să denatureze adevărul arătând că «numai pantalonii i-am schimbat, nu şi izmenele» – (…), deşi din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă cu certitudine că inculpatul a dezbrăcat victima până la piele în partea de jos (după cum s-a reţinut cu trimitere la probe în partea de debut a ilustrării stării de fapt).

Față de toate cele de mai sus, conchide instanţa că majoritatea covârşitoare a probelor conduc înspre vinovăţia inculpatului, fără a exista însă, e adevărat, o certitudine în acest sens.

Prin prevederile art. 327 C.pr.pen., legiuitorul a reglementat standardul de probă ce urmează a fi avut în vedere de procuror la momentul emiterii rechizitoriului, ca fiind cel al suficienţei probelor din care să rezulte că inculpatul a comis infracţiunea de care este acuzat – «probe necesare».

În ceea ce priveşte hotărârea instanţei însă, condamnarea se dispune, potrivit art. 103 alin. 2 Cpr.pen. teza finală, doar atunci când judecătorul are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Este adevărat că în cauză au existat momente, chiar şi în cursul cercetării judecătoreşti care au generat sentimentul că inculpatul nu este sincer, în acest sens fiind chiar rezultatele testărilor poligraf, acestea putând constitui însă, în opinia instanţei, doar indicii ce trebuie coroborate cu probe certe de natură a întemeia, dincolo de orice îndoială rezonabilă, o soluţie de condamnare pentru o faptă atât de gravă. Aceasta întrucât, după cum rezultă din literatura de specialitate, înregistrările poligrafice sunt relativ imperfecte, indicatorii utilizaţi în detecţia nesincerităţii fiind dependenţi de manifestările emotive, de forma în care se manifestă simularea şi de calea periferică a evidenţierii ei, existând factori frenatori de natură a influenţa negativ detecţia simulării (cum ar fi de ex. nervozitatea excesivă determinată de frica de a fi bănuit pe nedrept, stări fiziologice proaste, ş.a., în cauză expertul criminalist făcând trimitere la consumul de alcool iar inculpatul la frica de a nu fi curentat).

Potrivit art. 4 alin. 2 C.pr.pen., după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului, instanţa putând pronunţa o hotărâre de condamnare doar dacă constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Jurisprudenţial s-a arătat că prezumţia de nevinovăţie, chiar dacă nu este de natură a conduce la stabilirea adevărului într-o cauză penală, protejând atât persoanele care în realitate au săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, cât şi pe cele nevinovate, constituie elementul central al raţionamentului judecătorului, care va trebui să dispună întotdeauna o soluţie de achitare în cazul în care din probele administrate nu rezultă, dincolo de orice dubiu rezonabil, vinovăţia inculpatului.

Față de toate cele redate mai sus, după o cercetarea amănunţită a actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa apreciază că nu se poate dispune în cauză condamnarea inculpatului Pintilei Valentin, neavând convingerea intimă că acuzaţia adusă acestuia prin rechizitoriu a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, atâta timp cât din probele administrate rezultă că în intervalul de timp în care a fost agresată victima era plecată de la fermă, având intenţia de a se deplasa înspre casă, existând astfel posibilitatea teoretică de a-i fi fost aplicate lovituri de către terţe persoane”, explică instanța în motivare.

Procurorii nu sunt de acord cu sentința tribunalului, care nu este definitivă, astfel că au atacat-o deja la Curtea de Apel Cluj.