România a revenit la același nivel de dezvoltare economică relativă față de celelalte țări din Europa pe care îl avea acum 100 de ani.
România a revenit, după un secol, la același nivel de dezvoltare relativă față de celelalte țări, calculat ca PIB pe locuitor, la paritatea puterii de cumpărare, respectiv 59% din media Uniunii Europene, față de 67% din media UE în 1913, potrivit datelor prezentate marți de Valentin Lazea, economist șef la Banca Națională a României (BNR), într-o conferință de profil, potrivit Digi 24.
„Contextul ultimilor 100 de ani este următorul: în 1913 România mică, deci fără Transilvania și Basarabia și provinciile ulterior alipite, România mică deci avea un PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare echivalent cu 67% din media europeană de atunci, conform profesorului Murgescu, care are a publicat extensiv pe această temă. În 1938 am pierdut o bună parte din această poziție. România mai avea 51% din media europeană, iar în anii comunismului, deși s-au încercat pași prin industrializarea forțată, prin încercarea de modernizare a economiei, a scăzut la 32%, tocmai pentru că economia comunistă are niște racile inerente, fundamentale, legate de nepromovarea inovației și nepermiterea spiritului antreprenorial. În 2000, după primii 10 ani de tranziție, scăzusem la 26% din media Uniunii Europene. Astăzi, mai precis la sfârșitul anului trecut, în 2016, PIB-ul pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare a ajuns din nou la 59% din media Uniunii Europene. Deci putem spune că după un secol România a revenit la același nivel de dezvoltare relativă față de celelalte țări”, a spus Valentin Lazea, la „Foreign Investors Summit” .
Acesta susține că, dacă ne uităm la ultimii 25 ani, anii post Revoluție, pot fi văzute niște progrese indiscutabile. Astfel, PIB a crescut de peste patru ori, rata inflației a scăzut de la aproape 40% la minus 0,6% în 2015. Șomajul a fost mai mult sau mai puțin constant, în afară de un vârf prin anul 2000. În ceea ce privește deficitul bugetar și deficitul de cont curent, acestea au avut o evoluție sinuoasă, urcușuri și coborâșuri, iar datoria publică a crescut la 38% .
Totodată, Lazea a afirmat că în ultimii 25 de ani am avut perioade de reforme importante, 1997 — 2006 și 2010—2014, care au alternat însă cu perioade modeste.
Potrivit oficialului BNR, România a reușită să obțină spre mijlocul anului 2015 indicatori macroeconomici impresionanți ca urmare a măsurilor luate în intervalul 2010 — 2014. Astfel, din 2015 și până în prezent, România îndeplinește cele cinci criterii de la Maastricht. În plus, România a ajuns la un moment să îndeplinească MTO — medium term objective sau obiectiv bugetar pe termen mediu. Mai mult, România a ajuns să îndeplinească 13 dintre cei 14 indicatori din tabelul de bord urmărit în cadrul Semestrului European.
Cele mai multe dintre aceste realizări au fost păstrate, dar unele sunt în pericol din cauza politicilor prociclice, în primul rând fiscale dar și salariale, spune el.
„Ceea ce ar trebui să ne dea de gândit foarte mult tuturor celor prezenți aici este evoluția celor două deficite, așa numitele deficite gemene: deficitul bugetar și deficitul de cont curent. În ceea ce privește deficitul bugetar, România avea la sfârșitul anului trecut al treilea cel mai mare deficit din Uniunea Europeană după Franța și Spania. Acesta după ce ani la rândul fusesem la MTO. La sfârșitul anului trecut aveam al treilea cel mai mare deficit, fără a se lua în calcul relaxarea fiscală din 2017 și fără a se lua în calcul relaxarea fiscală din 2018, pentru că și la anul vom avea relaxare fiscală. În ceea ce privește deficitul de cont curent, România avea la sfârșitul anului trecut al treilea cel mai mare deficit din Uniunea Europeană, după Marea Britanie și după Cipru”, a spus Valentin Lazea.
Acesta a precizat că România are un potențial de creștere a PIB de 3,5% în prezent.
Lazea a mai subliniat că redistribuția îi face pe oameni să fie nemulțumiți în sensul că „fructele creșterii economice” nu se simt în buzunarul tuturor și că există discrepanțe atât între regiunile țării cât și între categorii de vârstă sau grupe ocupaționale. Printre posibilele soluții de a diminua inegalitatea Lazea a menționat revenirea la globalizarea veniturilor, impozitare progresivă, creșterea salariului minim, îmbunătățirea educației, dar și creșterea mobilității forței de muncă.
