Bistritenii lupta pentru recuperarea covoarelor otomane

Pentru saşii transilvăneni, pentru maghiarii de confesiune evanghelică din Transilvania, dar şi pentru locuitorii burgului aşezaţi pe aceste meleaguri mai târziu, covoarele otomane reprezintă o parte a patrimoniului cultural şi fac parte din inventarul artistic al vechilor biserici construite între secolele XII – XVI.

Înaintea războiului

Până la trimiterea lor în Germania pentru a fi adăpostite de riscul războiului, aceste covoare făceau parte din bunurile Parohiei Evanghelice Bistriţa şi erau etalate în biserică, iar alături de alte bunuri de acest gen, participau la expoziţii şi publicaţii.
Marea majoritate a covoarelor aflate în parohiile săseşti la începutul secolului trecut, se află momentan în ţară, în muzee şi biserici, afară doar de cele din Bistriţa care pot fi văzute doar în Germania.

După război s-a aşternut ceaţa

După încredinţarea acestor capodopere Muzeului Naţional german, de către administraţia maghiară a acelor vremuri, situaţia lor a devenit foarte neclară, motiv pentru care acestea au lipsit din multe expoziţii de gen.

Cu toate că au trecut peste 60 de ani de la terminarea războiului mondial, după căderea „Cortinei de fier”, şi a zidului de la Berlin şi mai ales după intrarea României în Comunitatea Europeană, aceste obiecte nu au ajuns pe meleaguri bistriţene şi drumul spre recuperarea lor pare a fi destul de tenebros.

Chemarea înapoi

Un grup de persoane preocupate de această pierdere, profesori, preoţi, oameni de vază ai culturii bistriţene şi nu numai, au pornit un proiect de informare a comunităţii cu privire la această chestiune importanţă din punct de vedere cultural şi istoric.

Astfel se încearcă readucerea acestei părţi a patrimoniului înapoi în burgul de unde au fost „împrumutate” şi crearea aici a unui muzeu cu această temă, lucru care ar putea ridica orăşelul de pe malul Bistriţei la nivel înalt în categoria oraşelor culturale transilvănene.

Este ceva de care Bistriţa zilelor noastre a fost privată, cu toate că i se cuvin de drept.

Un viitor muzeu de acest gen, ar ajuta Bistriţa în dezvoltarea sa culturală şi economică, având deja în vedere potenţialul turistic al acestei locaţii.

Valoarea incontestabilă a covoarelor otomane

Este recunoscut de multă vreme în lumea specialiştilor precum şi a marilor instituţii muzeale mondiale, faptul că în Transilvania se află cea mai mare şi mai valoroasă colecţie de covoare otomane din afara lumii islamice.

După mulţi ani de colaborare şi muncă laborioasă, o echipă internaţională formată din specialişti a cercetat acest nepreţuit tezaur şi printr-o lucrare ştiinţifică cu această temă a adus la cunoştinţa celor care nici măcar nu bănuiau că Bistriţa a avut o asemenea comoară, faptul că ea există şi că este dreptul şi obligaţia noastră faţă de străbuni să le aducem înapoi şi să le adăpostim sub acoperişul unui muzeu bistriţean.

Enigma covoarelor împrumutate din Bistriţa

Toate covoarele otomane păstrate în Transilvania sunt oferite spre cunoaşterea specialiştilor şi publicului cu preocupări în acest domeniu, singurele neaccesibile rămânând cele de la Bistriţa.

Acest grup de covoare este al doilea ca mărime şi importanţă din corpul de covoare otomane din Transilvania.

Până în acest moment, muzeul din Nürnberg nu a făcut nici un demers spre a oferi lumii studierea completă a colecţiei bistriţene, şi astfel Bistriţa a pierdut ocazia reală de a contribui şi de a participa la expoziţiile internaţionale de gen şi de a atrage implicit turişti pe acest plan.

Necesitatea unui muzeu

În viitorul apropiat, marile muzee din lume vor solicita şi vor organiza expoziţii importante şi de mare impact având ca obiect covoarele otomane din Transilvania.
În acest fel colecţia va reveni în circuitul internaţional şi va crea o bază importantă pentru turism în Transilvania .

Deschiderea unui muzeu într-un oraş ca Bistriţa ar avea efectul uni magnet pentru turismul local care ar aduce beneficii comunităţii.

Plecarea saşilor

Centrul istoric al Bistriţei este încă păstrat deşi marea majoritate a caselor săseşti au ajuns într-o stare jalnică drept urmare a plecării lor dar şi a neglijenţei din anii dictaturii comuniste care au lăsat o grea povară oraşului istoric.

Efortul de restaurare şi valorificare a centrului va fi cu siguranţă unul complex şi de durată, dificultatea fiind pe două planuri: capital şi interes al investitorilor.
Restaurarea clădirilor vechi este prin definiţie costisitoare şi dificilă şi numai prin punerea în folosinţă a acestora se pot justifica investiţiile.

Muzeu de covoare otomane la Bistriţa

Covoarele aflate acum la Nürnberg, proprietate a Parohiei Evanghelice Bistriţa, ar putea pune piatra de temelie a unui muzeu la Bistriţa. Acum acestea au ajuns la o vârstă înaintată, iar aici ar urma să fie restaurate şi păstrate în condiţii speciale.
Muzeul din Bistriţa, cu un centru de restaurare la nivel mondial, ar putea garanta ca toate piesele să beneficieze de facilităţi standard de restaurare şi depozitare.

Aici se vor organiza în parteneriat cu marile muzee internaţionale expoziţii şi prezentări care ar avea potenţialul de a ajuta comunitatea bistriţeană pe multe planuri.

Bistriţa, oraşul medieval al Transilvaniei are potenţial de a se plasa pe circuitul turistic mondial, însă nu fără bunurile sale de drept.

Mihaela Mocanu