Voiam sa scriu ca Bistrita se pregateste de sarbatoare. Nu a fost sa fie asa, fiindca mijlocul acestei saptamâni s-a dovedit a fi unul deosebit de tragic pentru municipiu. Biserica Evanghelica, simbolul Bistritei, ce dateaza din secolul al XIV-lea, a fost cuprinsa de flacari mistuitoare.
S-a întâmplat tocmai în pragul unei mari sarbatori, menita sa scoata în evidenta toate frumusetile nepretuite din perioada medievala ale vechiului burg.
Florin Sasarman, promotorul „Serbarilor Bistritei Medievale”, spunea acum câteva zile ca vrea sa ofere bistritenilor o lectie de istorie locala. A facut-o si anul trecut si se pregatea sa o faca si acum. Tot anul trecut s-a zbatut din rasputeri sa strânga fonduri pentru orga acestui monument istoric, instrument care este printre cele mai vechi din tara.
Anul acesta era pregatit un concert de muzica medievala chiar sub zidurile bisericii. Acum aceasta este o ruina.
Ma gândesc cu tristete ca toate eforturile depuse de bistriteni, si de cei care înca locuiesc înca aici, dar si de cei plecati pe meleaguri straine, pentru a-si vedea simbolul renascut au fost zadarnicite.
Am vazut fetele îngrozite ale bistritenilor care priveau neputinciosi la tragedie. Aveau priviri disperate ca si cum le-ar fi ars propria casa. De fapt, Biserica Evanghelica, acest simbol al Bistritei, înseamna pentru cei mai multi „acasa”, iar pentru straini este un reper important. „Aaaa, Bistrita e orasul acela frumos, unde aveti în centru o biserica cu un turn imens”, mi-au spus nu o data anumite persoane cu care mi s-au intersectat caile vietii. Turnul are acum vârful ciuntit.
Pompierii au luptat din rasputeri cu flacarile pentru a salva simbolul Bistritei. Desi putini la numar, comparativ cu dezastrul, ei au reusit sa localizeze focul si sa împiedice extinderea lui.
E o tragedie ceea ce ni s-a întâmplat, dar sper ca bistritenii sa îsi dea mâna si sa faca tot ceea ce le sta în putinta pentru ca simbolul municipiului sa renasca din propria cenusa si sa redevina ce a fost cândva – Perla Bistritei.
Liana Muresan
