Este incredibilă lipsa de imaginaţie a actorilor politici din România şi tot incredibilă este şi încremenirea lor în proiect. Deci episodul întâi: PSD se dă jignit că i-a zburat ministrul Nica din Guvern şi refuză să numească un alt ministru pesedist în loc. Bun. PSD prin intermediul moţiunii de cenzură, face să cadă Guvernul Boc: un avantaj, credeau ei pentru a se putea disocia pe propria guvernare împreună cu PDL şi de a scăpa de răspunderea pentru criza în care se înfunda ţara, tot mai tare, de şase luni încoace.
Oricum, de câteva luni bune, PSD se bucură şi de roadele guvernării, dar în mass-media era cel mai de opoziţie partid din România, o atitudine profund imorală, dar cum să ceri morală cuiva în politică în România? Deci ieşirea de la guvernare i-a lăsat fără job pe cei 10 – 15.000 de „specialişti” PSD din serviciile deconcentrate şi asta i-a durut rău pe pesedişti. Odată ce pierzi logistica şi infulenţa în teritoriu a unor structuri gen Direcţia Agricolă sau Inspecoratele Şcolare, iar în plus nici virtualii sponsori ai PSD nu mai au de ce să „premieze” partidul dacă oamenii PSD nu mai sunt în funcţii ca să plătească facturile statului către respectivii oameni de afaceri. Lucrurile, ştim cu toţii, că merg catastrofal pentru clasa antreprenorială română, chiar după statisticile oficiale, investitorii români au de încasat lucrări executate deja şi predate statului, nu mai puţin de jumătate de miliard de euro. Şi asta în condiţiile în care statul în fiecare 25 ale lunii, dacă nu ţi-ai îndeplinit obligaţiile fiscale, îţi blochează contul şi-ţi ia banii în genul haiducesc. Sunt convins că în secunda doi PSD a regretat profund gestul făcut şi repet, nu pentru influenţa lor din în Guvern datorată miniştrilor pe care-i avea, ci în primul rând datorită structurilor din teritoriu care asigurau pentru partid influenţă, sprijin şi bani.
Episodul doi: PNL a dat o lovitură de imagine şi l-a propus în funcţia de Premier pe Klaus Iohannis. Mutarea strălucită a liberalilor a fost adoptată şi sprijinită şi de PSD şi de UDMR şi de grupul minorităţilor naţionale. Şahul dat la Băsescu a fost magistral şi prin faptul că PDL a fost izolat pe scena politică românească, singurul grup care i-ar putea veni în ajutor fiind al „apevistului” Gabriel Oprea, care se laudă că ar avea în grupul său de independenţi 15 deputaţi şi cinci senatori. Oricum, voturi puţine.
Episodul trei: Preşedintele Băsescu nu se lasă şi propune un finanţist, pe necunoscutul Croitoru. Opoziţia nu se lasă şi pică Guvernul Croitoru.
Episodul patru: Ultima rundă, Băsescu cheamă la consultări partidele şi din nou încremenirea în proiect e vizibilă. UDMR, PSD, PNL şi minorităţile naţionale îl vor tot pe Iohanis. Adică în toată ţara, ăştia nu-l găsesc decât pe neamţul din Sibiu. Foarte bine le-a spus preşedintele Băsescu celor de la PNL, voi n-aţi venit aici ca să negociaţi, ci ca să impuneţi. Era logic că după Boc, Croitoru şi Iohanis, atât preşedintele care în final va nominaliza pe cine vrea, cât şi partidele parlamentare trebuie să vină cu o altă propunere. Dar nu. Ca să îl umilească pe Preşedinte, coaliţia anti-Băsescu vine tot cu Iohanis. Evident că Băsescu nu l-a numit pe neamţ şi este evident că dacă nu cumpără sau rezolvă 47 de voturi vom avea alegeri anticipate la primăvară. Problema este că echilibrul în sondaje nu s-a schimbat între actorii politici majori PDL, PSD şi PNL cu o singură excepţie, reintrarea în Parlament a PRM. În rest, nimic senzaţional, iar cu Băsescu Preşedinte şi chiar cu un nou Parlament, tot în aceeaşi situaţie vom fi ca şi în prezent. Oricum, la mutare este Preşedintele.
Liviu Man
