Baronul a păşit graniţa Eternităţii

Alexandru Misiuga a primit în anul 2000, la 80 de ani, titlul de cetăţean de onoare al municipiului Bistriţa pentru sprijinul acordat culturii româneşti. El este singurul scriitor umorist care a publicat 10 volume de poezii, proză umoristică, epigrame şi epitafuri.

Alexandru Misiuga s-a născut în 18 februarie 1924 în comuna Adâncata, fostul judeţ Storojineţ, în “dulcea” şi “frumoasa” Bucovină. Cu o zi înainte de a împlini 85 de ani, a plecat brusc dintre noi, lăsând-ne muţi, fără a mai putea scoate o vorbă. Bistriţa nu va mai fi la fel fără Baronul Misiuga.

Activitate bogată

Pe Alexandru Misiuga l-am cunoscut acum cinci ani. Prima impresie, care nu se va schimba vreodată, a fost că aveam în faţă un om hotărât care a ştiut întotdeauna ce vrea de la viaţă. Încet, în timp, am aflat multe dintre tainele vieţii sale, am aflat de bătăliile pe care le-a dus pentru a lăsa ceva acestui judeţ drept moştenire.

Tatăl lui Alexandru Misiuga a fost cojocar, iar pe mama casnică şi dirijoarea corului bisericesc. Şcoala primară a făcut-o în comuna Tureatca (Dorohoi). A urmat gimnaziul la “Laşcu Vodă” în Siret, iar cursul superior la Liceul “Eudoxiu Hurmuzache” din Rădăuţi, promoţia 1944. Bacalaureatul l-a dat la Liceul “Decebal” din Deva, pe vremea când se afla în refugiu. Între anii 1944 – 1946 a urmat cursurile Şcolii Militare de Ofiţeri Activi din Zărneşti şi Sibiu, şcoală pe care a absolvit-o cu gradul de sublocotenent, promoţia 1946.

Alexandru Misiuga a fost ofiţer activ la Batalionul “Vânători de munte” din Sfântu Gheorghe, la Batalionul 2 Braşov şi la Batalionul 16 din Bistriţa. De aici de la Bistriţa, a fost dat afară din armată în anul 1952, din cauză că avea ”rude în America”. După trecerea în rezervă, timp de un an şi patru luni a fost concentrat şi a funcţionat ca profesor de topografie la Catedra Specială a Institutului Juridic din Cluj.

După această perioadă, timp de aproape 20 de ani, până în 1970 a lucrat la Casa de Cultură “George Coşbuc” iar mai apoi, timp de 14 ani, a fost directorul Oficiului Judeţean de Turism Bistriţa-Năsăud (OJT BN).

Naşul Cununii de pe Someş

În perioada cât a lucrat la Casa de Cultură, de numele lui Alexandru Misiuga se leagă înfiinţarea unui ansamblu folcloric, care a făcut cunoscut peste hotare folclorul bistriţean, în mod special, şi pe cel românesc, în general – Cununa de pe Someş – ansamblul care anul trecut a aniversat 40 de ani de existenţă.

Nu demult mi-a povestit peripeţiile prin care a trecut atunci când şi-a pus în gând să înfiinţeze acest ansamblu. În 1967 a reuşit să smulgă promisiunea unui personaj important la acea vreme din Ministerul Culturii, că în cazul în care va izbuti să înjghebeze un ansamblu folcloric în Bistriţa, în anul următor acesta va avea asigurat un turneu în Franţa. “Îţi dai seama, ce însemna pe vremea aceea să mergi în străinătate, mai ales pentru oamenii obişnuiţi. Am făcut tot ce am putut să păstrez secretul, să nu afle alţii care aveau deja în alte judeţe ansambluri folclorice. Primul pe care l-a contactat a fost Cornel Botoş. Cu el am adunat oamenii. Apoi aveam nevoie de coregrafie. Aşa că am luat legătura cu colegii mei din ţară, pentru că voiam ca dansatorii să înveţe şi dansuri din alte zone, doar aşa puteam fi un ansamblu respectabil. Dacă era să merge în Franţa, trebuia să prezentăm francezilor dansuri populare şi din alte zone ale României. Primul cu care am luat legătura a fost omologul meu din Suceava. L-am aburit cum am putut şi mi-a împrumutat pentru trei zile coregraful său. La fel am făcut şi cu cel din Maramureş. Nu le-am spus pentru ce am nevoie. Că doar nu era să-mi sufle turneul!”, mi-a povestit Alexandru Misiuga.

Stoker i-a arătat comoara

„Dracula”, romanul irlandezului Bram Stoker a fost una din sursele de inspiraţie pentru Alexandru Misiuga, pe vremea când era în fruntea OJT-ului. „Am ajuns director al Oficiului Judeţean de Turism pentru că vorbeam şase limbi străine, nu pentru că aş fi avut ceva de-a face cu turismul”, spunea Baronul. În fotoliul de director i s-au încredinţat două hoteluri, unul mai jalnic decât celălalt. Drept urmare, primul lucru pe care l-a făcut a fost să construiască un hotel decent în Bistriţa.
Ideea de a construi un astfel de hotel i-a venit în urma vizitei unor jurnalişti americani, care într-o bună-zi au bătut la uşa Casei Creaţiei Populare şi au întrebat de existenţa unui hotel numit Coroana de Aur şi a unui castel aflat în Pasul Tihuţa. Evident, întrebările l-au intrigat pe Alexandru Misiuga, cu atât mai mult cu cât coordonatele erau exacte, doar clădirile nu existau. După ce a citit romanul lui Stoker, şi-a dat seama ce căutau americanii. Astfel, i-a venit ideea construirii unui hotel care să poarte numele de “Coroana de Aur”, aşa cum se numea hanul din Bistriţa la care a poposit Jonathan Harker, cu toate că în acele vremuri nu era de ici de colo un nume care să facă legătura cu monarhia, considerat răul suprem în statul comunist. După revoluție, la Coroana de Aur s-a realizat salonul Jonathan Harker, decorat în roșu şi negru, cu pereţii acoperiţi de trofee vânătoreşti ale contelui Dracula şi cu picturi reprezentându-i pe Harker, Stoker sau Dracula.
A urmat apoi Castelul lui Dracula din Pasul Tihuţa, aşa cum era precizat în romanul lui Stoker. Ideea de a construi un hotel în vârful muntelui, la peste 1200 de metri altitudine, a fost luată în derâdere de autorităţile vremii. Dar nu s-a lăsat cu una cu două, şi până la urmă a izbândit. Chiar dacă hotelul nu a fost construit după modelul celui din roman – cu trei turnuri, cu intrarea prin cimitir şi cu asemănarea unei ruine – ci are doar un singur turn şi un aspect civilizat, pe 20 august 1983 acesta a fost inaugurat. Până în anii ’90, hotelul s-a numit Tihuţa, după care a primit numele visat de Alexandru Misiuga – Dracula.

În 1997, lui Misiuga i s-a oferit titlul de Baron al Casei Dracula. Pentru a putea fi înnobilat cu acest titlu, el a trebuit să treacă prin mai multe probe: a tras cu arcul, a trecut o punte firavă, a sărit peste foc şi a dansat menuet.

În 2006, Alexandru Misiuga a reuşit să ridice un bust al scriitorului irlandez, în faţa Hotelului Dracula, care a fost dezvelit în prezenţa ambasadorului Irlandei.

Moştenire nepreţuită

Alexandru Misiuga a fost şi curatorul unei galerii unice de păpuşi şi măşti, deschise într-unul din simbolurile istorice ale Bistriţei, Turnul Dogarilor.
Pasiunea de a confecţiona păpuşi o avea din copilărie, dar şi-a redescoperit-o după ce a intrat la pensie. A învăţat să confecţioneze păpuşi bucăţi de lână de la tatăl său, care era cojocar. Prima păpuşă confecţionată a fost pentru sora sa, iar în total a făcut vreo 200.

Prima expoziţie a organizat-ă în sala din Piaţa-Mică. După ce a promis autorităţilor locale că le donează întreaga sa colecţie de păpuşi, Alexandru Misiuga a primit în folosinţă Turnul Dogarilor. Patru luni de zile, a trudit din greu, alături de muncitori pentru a face spaţiul cât de cât utilizabil. La ora actual, în Turnul Dogarilor există peste 800 de păpuşi şi măşti unicate, toate donate de Alexandru Misiuga municipiului.

Pe 18 februarie, Alexandru Misiuga ar fi urmat să împlinească 85 de ani şi urma să fie sărbătorit de Casa de Cultură a Sindicatelor Bistriţa-Năsăud. Păpuşile şi măştile au rămas singure, iar peniţa a încetat să scârţâie pe hârtie pentru a ne bucura cu epigramele lui Alexandru Misiuga. A rămas dator cu o promisiune făcută tatălui său – aceea de a trăi mai mult ca acesta, să depăşească vârsta de 96 de ani.

Liana Mureşan

“Din păcate, foarte puţini români (mai ales din judeţul Bistriţa-Năsăud) ştiu că noi stăm pe o mină de aur, dar nu ştim să o exploatăm cu mai mult curaj şi eficienţă.” (Alexandru Misiuga)