Zilnic se efectueaza avorturi în sectiile de ginecologie ale spitalelor, dar si în cabinetele medicale particulare specializate, si ne este dat sa vedem destul de des cazuri în care fete tinere, datorita unei hotarâri luate în mod pripit, ajung în imposibilitatea de a mai deveni vreodata mame. Astfel, ele risca sa-si distruga viitorul, posibilitatea de a avea o familie sau o casnicie fericita.
Pe plan mondial, România continua sa fie în frunte în ceea ce priveste numarul avorturilor, înregistrându-se o rata de trei avorturi la fiecare nastere vie. În ceea ce priveste judetul Bistrita-Nasaud, în anul 2007 s-au înregistrat 1.214 avorturi.
Numarul avorturilor creste
Potrivit datelor furnizate de conducerea Autoritatii de Sanatate Publica Bistrita-Nasaud, în primul trimestru al anului 2008 s-au înregistrat 240 avorturi, dintre care 119 au constituit avorturi la cerere si 121 avorturi spontane.
Anul trecut, cele mai multe paciente au provenit din mediul urban, – 687, restul fiind din mediul rural. În primul trimestru al anului 2008 balanta se înclina mai mult spre pacientele care provin din mediul rural, fiind înregistrate 129 de avorturi.
Printre pacientele care au renuntat la sarcina se numara în anul 2007 opt fetite sub vârsta de 15 ani si 197 de adolescente cu vârsta cuprinsa între 15 si 19 ani. Potrivit statisticilor si anul 2008 este un an „promitator” în ceea ce priveste numarul mare de avorturi la copii care la rândul lor îsi ucid copiii. În primele trei luni ale acestui an, doua fete sub 15 ani au facut avort, alte 27 fiind cu vârsta cuprinsa între 15 si 19 ani.
Anul trecut au fost luate în evidenta 2.744 de gravide , iar în primul trimestru al acestui an 882 de gravide.
Statisticile sunt îngrijoratoare, mai mult de doua femei pe zi au renuntat la sarcina din cauza ca nu si-au dorit copilul sau au înregistrat complicatii în timpul sarcinii. Cert este ca tot mai multe tinere aleg sa cheltuiasca între 100 si 200 lei pentru un chiuretaj, decât sa foloseasca metodele contraceptive.
Pericolul unui chiuretaj
Din punct de vedere medical avortul este o interventie chirurgicala, deci o operatie. Dar nu este una obisnuita, pe "câmp deschis", ci este o operatie oarba, bazata pe o tehnica speciala. Tocmai din acest motiv, anume ca medicul nu vede si nu poate urmari cu ochii ceea ce efectueaza cu mâna, se pot întâmpla incidente, adica exista pericolul perforarii uterului cu aparatura folosita, sau pot ramâne resturi, atât placentare, cât si ale fatului în uter, care provoaca nu rareori infectii uterine si duc apoi la cicatrici si sterilitate (adica imposibilitatea de a mai mentine o viitoare sarcina). Dar cel mai mare pericol este ruptura uterina, urmata de o hemoragie masiva, care duce deseori la soc hemoragic si uneori chiar la moartea mamei.
Din experienta îndelungata a medicilor, dar si a preotilor, precum si din relatarile femeilor care au avortat, putem înfatisa multele consecinte nefaste asupra psihicului. Sindromul post avort cuprinde toate aceste simptome care apar dupa avort : tulburari de somn, tulburari în alimentatie, tulburari afective, depresie, gânduri de sinucidere izvorâte din tristete, lipsa de speranta, inutilitate, destramarea relatiilor interpersonale, sindromul "aniversarii", psihoze de scurta durata, sentimentul de vinovatie, sentimentul de neliniste, se retrage frecvent în consumul de alcool si droguri si retrairea acelor momente.
Avortul o crima
Porunca lui Dumnezeu este: "Sa nu ucizi!". Aceasta porunca este întiparita în însasi constiinta omului. Fiecare medic, înainte de a primi în mâna diploma, depune un juramânt public. Formularea de la Geneva a Juramântului lui Hipocrate contine urmatoarea expresie: "Voi respecta în mod absolut viata umana înca din momentul conceptiei sale. Declar aceasta liber si în deplina cunostinta de cauza, facând apel la onoarea mea!"
Avortul nu este altceva decât o crima, adica uciderea unui suflet nevinovat care nu se poate apara singur si care, din pacate, nu este aparat nici de legile statului. Gânditi-va ca noi toti am avut acest drept de a ne naste, mamele noastre ni l-au dat. La rândul nostru si noi suntem obligati sa dam acest drept copiilor nostri si pentru niciun motiv din aceasta lume nu suntem îndreptatiti sa ucidem un copil pe care l-am conceput.
Liberalizarea avorturilor nu a favorizat scaderea abandonurilor
Abandonul, o problema care la nivel mondial, a cunoscut o explozie fara precedent în special în tarile sarace si cu situatii politice neclare. Acesta este si una din problemele majore ale României. Dupa caderea celui mai crâncen regim totalitar comunist din Europa de Est, s-a înregistrat o crestere a acestui fenomen.
Paradoxal, liberalizarea avorturilor si planificarii familiale nu a fost urmata de scaderea numarului de copii abandonati, ci de cresterea acestuia. Indiferent care ar fi motivele ce despart o mama de copilul sau, abandonul reprezinta o urgenta, deoarece în prima perioada mama poate fi reîntoarsa la copilul ei, fiind cunoscut faptul ca starea psihoafectiva a acestuia poate cunoaste cu trecerea timpului tulburari ireversibile.
Dezinteresul parintilor
Din punct de vedere juridic, în România, abandonul este definit de Legea nr. 47/1993 care precizeaza: "copilul aflat în îngrijirea unei institutii de ocrotire sociala sau medicala de stat, a unei institutii de ocrotire private, legal constituite sau încredintate în conditiile legii unei persoane juridice, poate fi declarat prin hotarâre judecatoreasca abandonat, ca urmare a faptului ca parintii s-au dezinteresat de el în mod vadit o perioada mai mare de 6 luni". Dezinteresul reprezinta "încetarea imputabila a oricaror legaturi dintre parinti si copil, legaturi care sa dovedeasca existenta unor raporturi parintesti normale".
Motivele abandonarii unui copil
Daca ar fi sa rezumam motivele declarate de mame, acestea ar fi: situatia sociala si economica precara a familiei, atitudinea negativa în fata mamelor singure, lipsa unei educatii de responsabilizare a parintilor, necunoasterea de catre o parte dintre tineri a metodelor contraceptive, exacerbarea violentei conjugale, dezradacinarea familiilor rurale si pierderea reperelor morale ale acestora, dependentele (alcool, tutun, droguri), mentalitatea ca statul ar avea datoria cresterii copiilor, ca în leagane conditiile sunt mai bune comparativ cu oferta familiala etc.
Adoptii putine în judet
Daca în anul 1998 în judetul nostru s-au încheiat 20 de adoptii nationale si 55 internationale, în perioada 1 ianuarie 2005 – 30 octombrie 2006 s-au încheiat abia 21 de adoptii nationale.
Anul trecut în judetul Bistrita-Nasaud s-au finalizat doar 11 adoptii interne si în niciunul din cazuri beneficiarul nu a fost un copil de etnie rroma, desi situatia juridica a acestora este mult mai clara decât a celor care provin din familii de români sau alta etnie.
Nici anul acesta situatia nu este roz, pentru ca, din nefericire pâna în prezent nu a au fost adoptati decât doi copii. În prezent în centrele de plasament ale Directiei de Ocrotire Sociala si Protectie a Copilului Bistrita-Nasaud se afla 254 copii abandonati. În centrele de plasament OPA existând 47 de copii. Acesti copii ai nimanui au fost goniti de mamele lor precum un lucru nefolositor. Numarul abandonurilor creste de la an la an, micutii fiind plasati, atât la rudele pâna la gradul patru, cât si la alte familii, care pentru un ban în plus se obliga sa le asigure strictul necesar. 441 de suflete nevinovate sunt îngrijite sau cel putin asa ar trebui sa fie de catre rudele apropiate ale acestora. Din diverse motive, 36 de copii sunt îngrijiti de familii care se presupune ca le ofera dragostea necesara. Peste 250 de copii aflati în reteaua de asistenti maternali asteapta ani în sir sa fie luati acasa de niste parinti adoptivi, însa multi dintre români nu se încumeta sa demareze un astfel de proces, tocmai datorita procedurilor extrem de anevoioase si cu final neasteptat. Daca situatia juridica a minorului este incerta, parintii naturali nu sunt cunoscuti sau nu îsi dau acordul pentru adoptie, preferând ca minorul sa fie crescut de stat, adoptia în sine este teoretic imposibila.
Evaluarea privind o adoptie
Familia care doreste sa adopte un copil trebuie sa depuna la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului o cerere scrisa în vederea evaluarii conditiilor morale si materiale si obtinerea atestatului ca este apta sa adopte un copil. La cerere se anexeaza mai multe acte si abia la capatul a doua luni asistentii sociali decid daca familia doritoare este potrivita sa primeasca un copil. Atestatul obtinut este valabil doar un an de zile, urmând apoi a doua etapa, care se refera la potrivirea dintre copil si viitoarea familie.
Noua legislatie se centreaza pe identificarea pentru copil a celei mai potrivite familii. Copilul este apoi încredintat potentialilor parinti în vederea adoptiei, pe o perioada de 90 zile, de catre instanta judecatoreasca. Pe perioada de încredintare copilul si familia sunt vizitati bilunar de specialisti care urmaresc evolutia relatiei dintre familie si micut si gradul de acomodare. Abia la sfârsitul perioadei de încredintare se înainteaza instantei dosarul familiei împreuna cu o cerere de încuviintare a adoptiei. Abia când sentinta de încuviintare a ramas definitiva si irevocabila, familia adoptatoare poate depune actele la primarie pentru a obtine un nou certificat de nastere pentru micut.
Elisabeta Ciuta
