Autorul crimei de la Punte, inca in libertate dupa 12 ani

Recent, am fost vizitaţi la redacţie de Alexandru Archiudean, plutonier adjutant în rezervă, fost poliţist în cadrul IPJ Bistriţa-Năsăud. Cu durere, dar şi o anumită încrâncenare, acesta ne-a spus că în 24 iulie 2009 sau împlinit 12 ani de când fiica lui a fost omorâtă în mod bestial şi aruncată în râul Bistriţa. Au trecut 12 ani, perioadă în care cei în drept nu au făcut nimic pentru ca ucigaşul fiicei lui să fie identificat şi tras la răspundere. Au trecut tot atâţia ani de când eforturile lui au rămas fără nici un rezultat, deşi a depus numeroase petiţii la miniştrii de interne care s-au perindat la conducerea ministerului de-a lungul vremii, la Parlament, la Ministerul Justiţiei. Cercetările nu au evoluat nici măcar cu un centimetru, din motive obscure şi ciudate, acestea bat pasul pe loc. Dosarul cauzei, cu menţiunea AN (autor necunoscut) zace acoperit de praf printr-un birou oarecare din cadrul IPJ BN, iar un criminal se plimbă liber printre noi.

Negruşa, punctul comun

În numărul din această săptămână al Gazetei de Bistriţa, absolut întâmplător, facem şi câteva referiri la cazul „Crimele din Sălcuţa”, pe care, recent, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a desfiinţat complet, presupusul autor al crimelor în serie fiind achitat de acuzaţiile care i-au fost aduse. Desigur, cazurile sunt complet diferite, dar există undeva o coincidenţă, ciudată fără nicio îndoială, legată de numele celui care conducea la vremea respectivă, destinele poliţiei bistriţene, colonelul de atunci, actualul general de brigadă (rez.) de astăzi, Ioan Negruşa. În cazul „Crimele din Sălcuţa”, puţină lume poate ştie, Ioan Negruşa este fiu al satului Sălcuţa. În cazul „Crimei de la Punte”, victima, Susana Sanda Băloiu, a fost nepoata de vară a aceluiaşi gen.bg.(rez.) Ioan Negruşa. Mama victimei, este verişoara lui Ioan Negruşa, mamele celor doi fiind surori. Fără doar şi poate, este o coincidenţă ciudată, dar lumea nu poate fi oprită să gândească şi să se întrebe de ce în ambele cazuri, anchetele desfăşurate au bătut pasul pe loc? Niciunul din cazuri nu a fost rezolvat, iar acest fapt, legat şi de numele lui Ioan Negruşa, a născut adevărate „teorii ale conspiraţiei”.

Fără fir, fără suspect

Alexandru Archiudean, tatăl Sandei Băloiu, ne-a mai relatat că în lungile lui demersuri pe la diferite persoane cu responsabilităţi pe linia descoperirii asasinului fiicei sale, în două situaţii i s-a spus că lipsa de progres în cercetări s-ar datora unchiului victimei, Ioan Negruşa. Mai mult ca sigur, poate fi o percepţie pur subiectivă a lui Alexandru Archiudean, indusă şi de durerea de părinte datorită morţii violente a singurului lui copil.
Un şef al unei structuri informative căruia i s-a adresat cerându-i ajutorul pentru impulsionarea cercetărilor, i-a spus, de asemenea, că de vină pentru întreaga situaţie este ruda lui, Ioan Negruşa, care nu-şi pune subordonaţii la muncă pentru a lămuri împrejurările în care a fost ucisă fiica lui. Un răspuns identic i-a dat şi un fost şef al Serviciului de Investigaţii Criminale, col.(rez.) Zachei Cioarec, la care Archiudean a apelat pentru ajutor. Acesta, textual, i-a spus că „subordonaţii lui l-au informat că în cazul respectiv, din ordinul inspectorului şef al IPJ BN, s-au sistat cercetările”. Este greu de crezut un asemenea lucru,fiindcă asemenea afirmaţii nu au nici un suport real, dar curios este faptul că ele au apărut şi au început să circule şi, combinate cu faptul că în acest caz s-a lucrat extrem de neprofesionist, ele au alimentat aceste „teorii ale conspiraţiei”. Cert este un lucru: la 12 ani de la producerea crimei, procurorul de caz şi anchetatorii de la Serviciul de Investigaţii Criminale se pare că nu au nici un fir şi, ca urmare, niciun suspect. Curios mod de a investiga o crimă, în care lucrurile la prima vedere nu par prea complicate.

Vizitatorul misterios din noaptea crimei

Crima a avut loc în noaptea de 24 spre 25 iulie, 1997, dată de la care se împlinesc 12 ani. Victima, Susana Sanda Băloiu, se afla acasă, împreună cu fiica ei. Pe timpul nopţii, după ce fiica ei a adormit, aceasta a primit vizita unei persoane de sex masculin. Faptul că vizitatorul a fost un bărbat este confirmat de trei martori diferiţi, care au surprins anumite momente ale dramei în curs de derulare. Se pare că niciuna din aceste depoziţii nu a fost luată în considerare de către anchetatori. Dispariţia victimei a fost anunţată în data de 26 iulie, de către soţul acesteia, Andrei Savin Băloiu şi de către tatăl acesteia, Alexandru Archiudean, care au sesizat IPJ BN. La data respectivă nu se ştia despre uciderea victimei, dar oricum, cercetarea apartamentului soţilor Băloiu a fost o catastrofă, dispărând urme şi probe care puteau duce la identificarea criminalului. Se pare că în noaptea crimei, victima şi ucigaşul au avut o discuţie în bucătăria apartamentului, ocazie cu care au consumat alcool şi au băut câte o cană cu cafea. Paharele şi cănile de cafea au fost spălate de fiica victimei.

Găsită moartă, două zile mai târziu

În noaptea de 26 spre 27 iulie 2009, asupra Bistriţei s-a abătut o ploaie abundentă care a dus la creşterea debitului râului Bistriţa. Până în momentul respectiv, corpul victimei era la 25-30 de m de blocul în care locuia, aruncat în vegetaţia de pe marginea râului. Debitul crescut al râului a antrenat corpul, care a fost dus de ape până în apropierea localităţii Sărata. Victima a fost găsită în cursul zilei de 27 iulie, la circa 8 km în aval de locul unde a fost aruncat în apă. La necropsie s-a constatat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin înec. Corpul mai prezenta leziuni la nivelul capului, al gâtului şi al toracelui, care s-ar fi putut produce prin lovire activă cu pumnul sau cu alte mijloace dure, precum şi urme de strangulare cu mâna. Asupra cadavrului au fost găsite bijuteriile de aur pe care le purta de obicei victima, două inele şi o verighetă. Acest aspect ar fi trebuit să dea de gândit anchetatorilor, cel puţin în stabilirea mobilului crimei, excluzând de la bun început jaful.

Soţul victimei, printre suspecţi

Uciderea Susanei Sandei Băloiu a avut la bază, cu certitudine, alte motivaţii,iar unul dintre acestea putea fi cu siguranţă problemele conjugale. Fiica victimei, Andrea Băloiu, în vârstă de 11 ani a declarat că în seara zilei de 24 iulie 1977, tatăl ei nefiind acasă, s-a culcat în acelaşi pat cu mama ei, la ora 22.00, iar la ora 03.00 s-a trezit, mama ei nu mai era lângă ea. În momentul respectiv a auzit vocea unui bărbat spunând „hai repede”, la care mama ei a răspuns „vin imediat”.

Soţul victimei, Andrei Savin Băloiu, a declarat că în noaptea de 24 spre 25 iulie 1997 a fost plecat la Satu-Mare în interes de serviciu. Fiind inclus în cercul de suspecţi, traseul acestuia a fost verificat, existând suspiciuni că acesta ar fi putut reveni de pe traseu să comită crima, iar dimineaţa să fie în Satu-Mare. Acest aspect nici până astăzi nu a fost clarificat. Andrei Savin Băloiu a declarat că din casă a dispărut suma de 7.500.000 lei, fapt care niciodată nu a putut fi confirmat.

Cercetarea locuinţei victimei, a împrejurimilor blocului în care aceasta domicilia, precum şi albia râului Bistriţa, pe o distanţă de 5-6 km în aval nu au condus la identificarea de mijloace de probă, deoarece Andrei Savin Băloiu făcuse curăţenie în apartament (înainte de a şti că soţia lui fusese omorâtă, aşa cum a declarat acesta), iar între data depunerii reclamaţiei de dispariţie la poliţie şi data găsirii cadavrului acesteia, plouase torenţial, nivelul apei râului Bistriţa crescând la circa un metru.

Au existat şi martori

Au fost identificaţi trei martori – George Borgovan, Maria Deac şi Ileana Kiss – toţi locuind pe aceeaşi scară cu victima, care au declarat că în noaptea de 24 spre 25 iulie 1997, în jurul orelor 03.00 – 04.00 au auzit un ţipăt scurt de femeie şi trântindu-se uşa de la intrarea în scara blocului. Soţii Băloiu aveau locuinţa situată la parter. Toţi cei trei martori, privind de pe geam sau de pe balcon, au văzut o persoană de sex masculin care lovea un corp întins pe stradă şi care a târât apoi acel corp spre albia râului Bistriţa. Întrucât locul nu era luminat, cei trei martori nu au putut oferi semnalmente semnificative cu privire la agresor, decât vag, referitor la înălţime şi talie, cu precizarea că acesta purta haine de culoare închisă. Curios este un fapt – până în noaptea respectivă, un bec lumina intrarea în scara blocului. Posibil că acesta să fi fost distrus în cursul zilei, ceea ce denotă o certă premeditare a criminalului, care îşi pregătea terenul pentru momentul comiterii crimei. Cei trei martori, Kiss, Deac şi Borgovan, au mai declarat că a doua zi, în 25 iulie 1997, au văzut lângă bordura trotuarului şi pe carosabil, o pată de culoare închisă, probabil sânge, cu diametru de circa 15 cm. Această pată nu a mai fost găsită cu ocazia cercetării la faţa locului, deoarece în noaptea precedentă plouase abundent. În cercul de bănuiţi au fost incluse 16 persoane, printre care şi soţul victimei, Andrei Savin Băloiu, şi s-au formulat diferite versiuni cu privire la mobilul crimei şi autor. Indiscutabil, s-au făcut ample investigaţii, în sensul că au fost verificate activităţile suspecţilor în perioada critică, s-a stabilit anturajul victimei şi au fost verificate activităţile desfăşurate de aceasta în perioada anterioară producerii crimei. Şase suspecţi, asupra cărora planau anumite suspiciuni legate de comiterea crimei, au fost testaţi cu detectorul de minciuni. Rezultatul nu a fost concludent şi ca urmare nu s-a putut formula nicio acuzaţie vis-a-vis de unul dintre cei 16 suspecţi. De asemenea, au fost audiaţi o serie de martori, s-au monitorizat convorbiri telefonice şi s-a realizat supravegherea calificată a suspecţilor.

A fost verificat şi un măturător

La un moment dat, ca urmare a investigaţiilor derulate, a fost identificat un anume Dorel Adam, măturător de stradă, care în dimineaţa zilei de 25 iulie 1997 a găsit o haină de piele de culoare roz pe taluzul râului Bistriţa, exact pe locul pe unde a fost târâtă victima în stare de inconştienţă, după ce a fost lovită şi strânsă de gât la ieşirea din apartament. S-a stabilit că haina respectivă aparţinea unei prietene a victimei, care i-a împrumutat-o în urmă cu două zile. Haina a fost supusă expertizării biologice medico-legale, stabilindu-se că prezenta urme de sânge uman, grupa B sau O. Verificările care au urmat au dus la excluderea lui Dorel Adam din cercul de bănuiţi.

Portretul robot al nimănui

În baza declaraţiilor unor martori, s-a întocmit portretul robot al unui bărbat, care căutase familia Băloiu cu două – trei zile anterior datei de 24 iulie 1997. Portretul robot a fost prezentat pe PRO TV în cadrul emisiunii „Urmărire Generală”, dar persoana în cauză nu a fost identificată niciodată.
Lucrurile bătând pasul pe loc, autorul crimei neputând fi identificat, cazul a fost înregistrat în categoria celor cu AN (autor necunoscut), în data de 23 august 1997.

S-au făcut că cercetează

Verificările au continuat, s-a desfăşurat un mare volum de muncă; cazul fiind reanalizat trimestrial, s-au stabilit noi activităţi de cercetare penală. Dar totul a fost în zadar, lucrurile nu au înaintat nici măcar cu un milimetru în direcţia identificării criminalului, lipsa de profesionalism a celor care au desfăşurat ancheta fiind deja notorie. Scuze pot fi găsite, este cel mai uşor lucru de făcut, dar acest lucru nu-l ajută cu nimic pe tatăl victimei, Alexandru Archiudean, care de 12 ani se luptă cu toate puterile şi posibilităţile pe care le are, pentru aflarea adevărului şi tragerea la răspundere a ucigaşului fiicei lui.

Anumite cifre fără nicio logică şi declaraţii sforăitoare, de genul că judeţul Bistriţa-Năsăud este judeţul cel mai sigur din România din punctul de vedere al infracţiunilor judiciare, te fac să zâmbeşti sau poate îţi trezesc o anumită teamă în suflet, realizând faptul că un asasin se plimbă liber printre noi şi ar putea repeta fapta oricând.
Despre alte dedesubturi ale cazului „Crima de la punte”, într-un număr viitor.

Zaharia Cotoc