Aşa cum arătam săptămâna trecută, Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene (UCGN) a câştigat în instanţă procesul intentat Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, în care a solicitat anularea unei dispoziţii semnată în decembrie 2013 de preşedintele Emil Radu Moldovan, prin intermediul căreia se anula o dispoziţie ce data din 2012 şi prin care se recunoştea dreptul de proprietate al grănicerilor năsăudeni asupra unei clădiri de pe str. Independenţei din Bistriţa, în care funcţionează câteva secţii a Spitalului Judeţean. Hotărârea a fost pronunţată de Curtea de Apel Cluj şi este definitivă. Pe fond, la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, UCGN a pierdut procesul, din cauză că instanţa bistriţeană nu a luat în seamă exact elementele cele mai importante: dispoziţiile emise de Radu Moldovan, preşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud. Când însă dosarul a ajuns pe masa judecătorilor clujeni care au judecat apelul, acest aspect a fost taxat dur.
La scurt timp după ce în 2012 a ajuns la conducerea Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, mai precis pe data de 25 iunie 2012, Radu Moldovan a semnat o dispoziţie – nr. 143/25.06.2012 – prin care recunoştea Uniunii Comunelor Grănicereşti Năsăudene calitatea de urmaş al vechii asociaţii grănicereşti şi totodată dispunea restituirea imobilelor revendicate.
Un an şi jumătate mai târziu însă, în decembrie 2013, prin dispoziţia nr. 305/18.12.2013, Radu Moldovan anula dispoziţia 143, întrucât administraţia judeţeană ar fi intrat în posesia unor documente din care reieşea faptul că imobilele de pe Bulevardul Independenţei revendicate de grăniceri ar fi fost preluate de către stat în anul 1936, ca urmare a unor datorii ale Asociaţiei Comunelor Grănicereşti Năsăudene, şi astfel nu s-ar mai fi încadrat în prevederile Legii nr.10/2001, în baza căreia puteau fi revendicate doar imobilele confiscate de regimul comunist după 1945.
Fiindcă ultima dispoziţie a preşedintelui CJ BN a rămas bătută în cuie, UCGN a acţionat administraţia judeţeană în instanţă, dosarul fiind judecat la Tribunalul Bistriţa-Năsăud. Aici însă, grănicerii au pierdut, cererea de chemare în judecată fiindu-le respinsă. Mai mult decât atât, instanţa a obligat UCGN să plătească Consiliului Judeţean nu mai puţin de 10.302 lei, cheltuieli de judecată.
Tribunalul nu a ţinut cont de elementul cel mai important: dispoziţiile semnate de Radu Moldovan
În apelul formulat de UCGN a criticat greşita statuare a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, potrivit căreia Uniunea nu are calitatea de persoană îndreptăţită conform legii 10/2001 şi a solicitat anularea sentinţei pronunţată de instanţa bistriţeană şi, în urma statuării acestei calităţi, soluţionarea plângerii împotriva Dispoziţiei nr. 305/18.12.2013 emisă de preşedintele CJ BN. Tribunalul, după o analiză amplă, urmată de complexe statuări asupra a două aspecte, care reprezentau relevanţă în litigiul dintre UCGN ş CJ BN: calitatea de persoană îndreptăţită a Uniunii şi incidenţa Legii 10/2001 raportat la data preluării imobilului, a omis să analizeze anularea Dispoziţiei nr. 305/2013. Şi asta din cauză că, tribunalul bistriţean a ţinut cont de argumentul administraţiei judeţene cu privire la dispoziţia semnată cu un an înainte de Radu Moldovan, cu nr. 143/25.06.2012, nu ar fi fost remisă conducerii UCGN niciodată şi deci nu şi-ar fi produs efectele. Culmea este însă că, reprezentanţii UCGN au depus la dosarul cauzei toate documentele necesare care dovedească contrariul.
În acest punct este mai mult decât misterios faptul că în documentele de corespondenţă ale Consiliului Judeţean nu apare nici înregistrare de remitere a dispoziţiei către UCGN. Şi totuşi, plicul a ajuns la Năsăud sub forma unei scrisori recomandate cu confirmare de primire. Poate că nu ar strica faptul că procurorii bistriţeni să se autosesizeze şi să verifice aceste aspecte, întrucât izul este unul penal.
Prima dispoziţie avea valoarea unui titlu de proprietate
Revenind la motivarea sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Cluj, instanţa arată că UCGN a susţinut că, legat de emiterea primei dispoziţii din iunie 2012, potrivit art. 2 din Legea nr, 544/200, aceasta are caracterul unui act administrativ, iar potrivit art. 25, alin 4 din Legea nr. 10/2001, are valoarea unui TITLU DE PROPRIETATE.
„În consecinţă, intimatul (n. r. preşedintele CJ BN) nu mai putea în mod legal să adopte o nouă dispoziţie de soluţionare a notificării, fără să se fi solicitat în prealabil instanţei revocarea primei dispoziţii.
Acest motiv al plângerii formulate de reclamantă a fost cu totul omis de către prima instanţă, nefăcând obiect al cercetării, (…).
Curtea constată însă că acest argument, chiar dacă în succesiunea motivării plângerii este cel din urmă, se impunea FI CERCETAT CU PRIORITATE, iar în ipoteza în care se dovedea a fi întemeiat, celelalte aspecte nu mai prezentau relevanţă.
Curtea a pus în discuţia părţilor acest aspect – soluţionarea notificării reclamantei prin două dispoziţii succesive, fără ca cea dintâi să fie anulată în cadrul procedurii speciale prevăzută de Legea nr. 10/2001 – intimatul învederând că prima dispoziţie de care se prevalează reclamanta, nr. 143/25.06.2012 nu a fost valabil emisă şi comunicată, neavând nicio consecinţă juridică emiterea acesteia.
Verificând aceste susţineri, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate”, se arată în documentul instanţei clujene.
Dispoziţia nr. 142/2012 a fost înregistrată la sediul UCGN cu nr. 183/28.06.2012. faptul că respectivul document a fost trimis Uniunii, dar şi că acesta a fost primit, reiese şi din borderoul emis de Oficiul Poştal Bistriţa-Năsăud, conţinând lista de distribuire a obiectelor de corespondenţă recomandată din data de 28 iunie 2012.
„În susţinerea afirmaţiei potrivit căreia Dispoziţia nr. 143/2012 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud nu a fost emisă şi nici comunicată în mod legal, în apel pârâtul Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud a depus copiile borderourilor de recomandate prezentate la Oficiul Poştal nr. 2 Bistriţa în zilele de 20 iunie 2012, 26 iunie 2012, 29 iunie 2012, pe niciunul dintre acestea neregăsindu-se corespondenţă recomandată adresată Uniunii Comunelor Grănicereşti Năsăudene, însă aceste înscrisuri NU POT CONSTITUI O DOVADĂ CONTRARIE a împrejurării că Dispoziţia nr. 143/2012 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud a fost comunicată reclamantei, din moment ce aceasta se regăseşte pe borderoul emis de Oficiul Poştal Bistriţa-Năsăud şi nu s-a recurs la procedura înscrierii în fals a acestui înscris”, arată instanţa.
Juriştii CJ BN, „trimişi” să mai înveţe legile
Totodată, în instanţă reprezentanţii CJ BN au invocat şi un alt motiv în baza căruia să se demonstreze că respectiva dispoziţie, prin care practic a fost consfinţit dreptul de proprietate a UCGN asupra imobilului revendicat de pe str. Independenţei, nu este legală, şi anume că respectivul document nu a fost semnat decât de două persoane care fac parte din comisia internă pentru analizarea notificărilor, în loc de trei. În acest punct instanţa clujeană arată că „acest aspect oricum nu putea fi contestat decât în cadrul procedurii speciale a plângerii”.
Cât priveşte legalitatea emiterii dispoziţiei nr. 305/18.12.2013, cea prin care Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud anula dispoziţia prin care consfinţea în 2012 dreptul de proprietate a UCGN, Curtea de Apel Cluj arată că documentul este unul NELEGAL şi care NU PRODUCE EFECTE. Astea deoarece, Consiliul Judeţean NU PUTEA EMITE încă o decizie în soluţionarea aceleiaşi notificări „atât timp cât prima decizie încă îşi produce efectele, dat fiind că aceste efecte se produc până la anularea acestei decizii de către instanţă” în procedura prevăzută de lege.
O dispoziţie mai poate înceta să producă efectele în cazul prevăzut de ar. 25 alin 6 din legea 10/2010, anume când în cazul restituirii în natură, persoana îndreptăţită nu a pus în executare decizia de restituire în natură în termen de 3 ani de la data emiterii ei, dar nici această ipoteză nu este incidentă în cauză. Termenul de 3 ani prevăzut de art. 25 alin 6 este unul de decădere, întrucât este un termen înăuntrul căruia deţinătorul dispoziţiei de restituire în natură trebuie să o pună în executare.
Curtea constată că dispoziţia a cărei anulare se solicită în cadrul prezentului litigiu a fost emisă la data de 18.12.2013, iar dispoziţia iniţială s-a emis la 25.06.2012.
Prezentul litigiu a fost promovat la data de 17.01.2014.
Reiese aşadar că între datele emiterii celor două dispoziţii, respectiv data promovării plângerii împotriva celei de-a doua dispoziţii nu a trecut intervalul de 3 ani, prevăzut de art. 25 alin 6 din Legea 10/2001, înăuntrul căreia reclamanta putea pune în executare dispoziţia nr. 143/25.06.2012, sub sancţiunea decăderii, iar odată cu emiterea celei de a doua dispoziţii reclamanta nu o mai putea pune în executare pe cea dintâi.
Curtea constată că înregistrarea prezentei acţiuni la data de 17.01.2014 a întrerupt termenul de 3 ani, potrivit art. 2548 alin 3 Cod civil.
Pentru cenzurarea legalităţii Dispoziţiei nr. 143/25.06.2012, nu emiterea unei noi dispoziţii cu prevederi contrare acesteia era modalitatea de anulare, ci recurgerea la procedura specială prevăzută de art. 26 alin. 3 din legea 10/2001, la care nici reclamanta beneficiară, nici emitentul şi nicio terţă persoană nu au recurs.
Deciziei sau dispoziţiei emise în condiţiile Legii 10/2001 NU ÎI SUNT APLICABILE regulile prevăzute de Legea 544/2004 a contenciosului administrativ, NEFIIND POSIBILĂ REVOCAREA SA ÎN NICI SITUAŢIE.
Potrivit art. 23 alin 4 din Legea 10/2001 decizia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului FACE DOVADA PROPRIETĂŢII persoanei îndreptăţite asupra acestuia, are FORŢA PROBANTÎ A UNUI ÎNSCRIS AUTENTIC. În consecinţă, o anulare (revocare) ulterioară emiterii dispoziţiei de restituire în natură, nu se mai poate realiza pe cale administrativă”, se arată în documentul Curţii de Apel Cluj, judecătorii accentuând faptul că dispoziţia nr. 143/2012 nu mai poate fi anulată decât în instanţă „procedura fiind exclusivă”.
Astfel, instanţa a ajuns la concluzia că dispoziţia emisă de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud în anul 2013 este nelegală, fiind făcută prin încălcarea legii,şi drept urmare a decis să anuleze actul administrativ.
„Prin dispoziţia 143/25.06.2012 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, i-a fost recunoscută reclamantei ÎN MOD EXPLICIT calitatea de persoană îndreptăţită pentru a beneficia de măsuri reparatorii pentru imobilele construcţii şi teren înscrise în CF nr. 4335 nr. top 2083, 2084, 2085, iar pentru argumentele arătate cu ocazia analizării apelului reclamantei, pârâtul nu mai poate reveni asupra acestei recunoaşteri, prin emiterea unei noi dispoziţii şi nici prin contestarea ulterioară a acestei calităţi, în cadrul prezentului litigiu”, se mai precizează în sentinţa civilă a Curţii de Apel Cluj.
Ce spun reprezentanţii UCGN
„
Este o soluţie legală şi normală. Nu a fost vorba de un proces de retrocedare de facto, ci de anularea unei decizii a preşedintelui CJ BN Radu Moldovan.
Soluţia Curţii de Apel Cluj în dosarul 123/112/2014, în care Uniunea Comunelor Grănicereşti a cerut anularea dispoziţiei preşedintelui CJ BN Radu Moldovan, nr. 305 din 18. 12. 2013, este una normală şi pe LEGE! Toate bâlbele de la Tribunalul Bistriţa – Năsăud, aşa cum am mai declarat la momentul respectiv, au fost doar nişte etape, fără prea mare relevanţă. Practic, instanţa clujeană a repus lucrurile în cursul lor firesc, anulând a doua decizie a preşedintelui Radu Moldovan, cunoscută drept 305, prin care acesta NU recunoştea grănicerilor dreptul de proprietate asupra fostelor palate grănicereşti, fost sediu al Direcţiei Silvice Bistriţa, instituţie ce a administrat pădurile celor 44 de comune grănicereşti. Sfătuit prost de armata de jurişti angajaţi al CJ BN, la care se adaugă avocaţii angajaţi în speţă, Radu Moldovan a omis să recunoască faptul că, în iunie 2012, a mai emis o decizie prin care ne recunoştea dreptul de proprietate, decizie pe care unii au făcut-o pierdută sau inexistentă, aşa cum rezultă din adresa şefului de Ocol Someş Ţibleş, inginerul Mihai Mureşan, preşedinte al UCGN până în mai 2014, prin care acesta, blat cu Radu Moldovan, cerea instanţei, la nici două luni după depunerea plângerii însoţită de probaţiune, în dosarul cu pricina, să nu ia în considerare prima decizie, pe motiv că aceasta nu ar fi existat!? El de unde ştia că nu a existat?!
Şi asta în contextul în care, decizia 143/25 iunie/ 2012, la care face trimitere şi nominalizează era deja în dosar, ba şi probele, copie după plic şi numărul de înregistrare în Registrul de Intrări şi Ieşiri a UCGN, datată două zile mai târziu, de la momentul emiterii, însoţită de ştampilele poştale de rigoare. Despre ce fel de infracţiuni vorbim aici?
Mie îmi pare rău că Radu Moldovan s-a compromis, încercând să anuleze singur prima decizie, ca să o poată păstra pe a doua, în speranţa că ar putea câştiga clădirile grănicereşti, pentru că cele două decizii se bat cap în cap, dar şi pentru că nu a fost informat corect de către juriştii aflaţi la CJ că, orice act administrativ pe care îl emite şi semnează, poate fi anulat doar de instanţa de judecată, nu de angajaţii CJ sau de consilieri!
Avocatul Mihai Feier are merite în cîștigarea procesului
Un merit în câştigarea acestui dosar de către grăniceri îl are avocatul Mihai Feier care a susținut în instanţă toate probele directe şi indirecte ale proprietăţii grănicereşti asupra Spitalului de pe Independenţei, foste palate grănicereşti, naţionalizate abuziv, şi, nu în ultimul rând, cele două dispoziţii emise de Radu Moldovan, în copii, prin care în prima ne recunoaşte dreptul de proprietate şi în a doua neagă că am avea acest drept. De asemenea pentru solicitarea borderourilor poștale care atestă faptul că dispoziția 143 a fost expediată către UCGN în iunie 2012. Orice persoană cu minime cunoştinţe juridice ar fi înţeles că cea de-a doua decizie este ilegală. Faptul că s-a ajuns la Curtea de Apel cu o speţă atât de simplă, în care Tribunalul BN şi-a prins urechile şi au complicat inutil lucrurile aproape trei ani, ne face să credem că ar putea fi vorba de incompetenţă, ca să nu ne gândim că ar fi vorba de rea credinţă.
Din partea noastră, a grănicerilor, îl asigurăm pe preşedintele Radu Moldovan, că după ce vom primi motivarea sentinţei Curţii de Apel Cluj, care este executorie, deja, îi vom propune un parteneriat în scopul înfiinţării unei universităţi, poate a unui spital sau dacă grănicerii în totalitatea lor vor decide că putem vinde clădirile cunoscute de bistriţeni drept Spitalul de pe Independenţei, vom vinde cui doreşte şi are bani, construcţiile asupra cărora grănicerii din cele 44 de comune au proprietatea. Toate acestea în spiritul vechilor grăniceri care au pus mai presus de viaţa lor, educaţia urmaşilor!”, a transmis Florica Dura, membră în Comitetul Director al UCGN.
