Se împlinesc 125 de ani de la moartea poetului, prozatorului și ziaristului Mihai Eminescu.
Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. Prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe câțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”.
De-a lungul timpului s-a tot vorbit despre cauzele care au dus la decesul lui Eminescu, printre acestea se numară cea potrivit căreia, poetul, ar fi suferit de o boală psihică, în timp ce alții spun că acesta nu avea nicio boală mintală, alții susțineau că el ar fi fost ucis din cauza criticilor aduse puterii de la acea vreme și ar fi fost otrăvit lent cu mercur, sub pretextul unui pretins tratament contra sifilisului.
În Bistrița s-au depus coroane de flori la bustul lui poetului din Piața Mihai Eminescu, s-au recitat poeme în memoria sa și s-a amintit despre cartea lui Nicolae Georgescu.
” Ultimele lui ceasuri, povestite de un martor ocular
Venisem la Sutu, cam pe la 3 după amiaza. Pe la vreo 4, cum era cald în cameră, Eminescu zice uitându-se lung la mine: <<Ia ascultă, Dumitrache, hai prin gradină, să ne plimbăm și să te învăț să cânți Deșteaptă-te, Române!>>
Eu care știam că nu e bine să-i fac împotrivă am ieșit cu el în grădină, unde se vede că-l trăgea soarta. Și a început să cânte Deșteaptă-te, Române, și eu după el. Cânta frumos, avea voce. Cum mergeam amandoi, unul lângă altul, vine odată pe la spate un alt bolnav d’acolo, unu’ furios care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova și, pe la spate, îi dă lui Eminescu în cap cu o cărămidă pe care o avea în mână. Eminescu, lovit dupa ureche, a căzut jos cu osul capului sfărâmat și cu sangele șiruindu-i pe haine, spunându-mi <<Dumitrache, adu repede doctorul că mă prăpădesc… Asta m-a omorât!>> L-am luat în brațe și l-am dus în odaia lui, unde l-am întins pe canapea. I-am potrivit capul pe pernă, și când am tras mâna, îmi era plină de sânge. Au venit doctorii, cu Sutu în cap, și ne-au spus să tăcem, să nu s-audă vorba afară, că nu e nimic… Dar dupa o jumatate de ora, bietul Eminescu murise!”
Poetul Victor Știr a remarcat „că la nivelul cel mai înalt al țării noastre, ar trebui instituită o comisie juridică și medicală care să cerceteze și să lumineze condițiile obscure în care a murit Mihai Eminescu”.
Conform timponline poetul Alexandru Cristian Miloș a precizat „există cărţi care desconspiră aceste lucruri cu date foarte concrete. Eminescu este matricea noastră esenţială a poporului roman. Prin el, intrăm şi noi, poporul roman, în istoria universală”.
Moartea marelui poet rămâne totuși un mister.
