Armată cu soldaţi de plumb

Într-un material publicat prin luna martie 2015, întitulat ”Sabotaj la Armată”, săptămânalul ”Gazeta de Bistriţa”, trăgea un semnal de alarmă privind un schimb de teren extrem de păgubos pentru Baza Militară din Bistriţa făcut cu primăria, care aminteşte de vechea zicală românească, ”s-a întâlnit hoţul cu prostul”, făcând menţiunea, cu eleganţa necesară, că nu ştiam la momentul respectiv, cine este în această ”afacere” hoţul şi cine este prostul.

Între timp se pare că lucrurile s-au limpezit, astăzi se poate spune fără teama de a greşi, cine este prostul şi cine este hoţul. Pe lângă faptul că cei de la armată, inexplicabil, au renunţat la un poligon care cuprindea instalaţii specifice de circa 7 milioane de lei, renunţă se pare şi la terenul pe care l-au primit în compensaţie de la primăria Bistriţa la Slatiniţa pentru a-şi reloca instalaţiile din poligonul Unirea. Probabil ca unii Moş Teacă din armată au decis ca armata şi militarii se pot pregăti fără efectuarea instrucţiei specifice în poligoane, iar ei se pot juca cu soldăţei de plumb pe machetele din sălile de specialitate.

Cu toate măsurile luate în sensul de a drege niţel situaţia financiar-materială a Armatei Române, anul 2015 se anunţă unul cu o constatare îngrijorătoare, pentru prima dată în istoria armatei, una din categoriile de forţe, Aviaţia, nu mai are capacitatea de luptă necesară. Din acest motiv cerul Bistriţei este brăzdat aproape zilnic de avioane la manşa cărora nu mai sunt piloţi români, aeronavele respective aparţin unor state membre NATO, care în contextul situaţiei tensionate din estul Ucrainei şi a stării de tensiune ajunsă la cote de neimaginat cu Rusia, asigură prin rotaţie serviciul de poliţie aeriană. Nici celelalte categorii de forţe nu se simt prea bine, Forţele Terestre şi cele Navale, subfinanţarea le face să scârţâie din încheieturi.

Cresc alocările pentru armată

În garnizoana Bistriţa este dislocată una din cele mai mari şi mai importante baze militare ale Armatei Române, Brigada 81 Mecanizată General Grigore Bălan, una din primele structuri compatibile cu NATO, cu unităţi în mai multe judeţe ale ţării. În aceiaşi locaţie, ca şi cea a sediului comandamentului brigăzii este dislocată una din unităţile de elită a acestei mari unităţi, Batalionul 812 Infanterie ”Bistriţa”, dar şi Batalionul 405 Logistic, precum şi un număr de subunităţi de brigadă. Toate aceste unităţi foloseau pentru instrucţia de specialitate şi pregătirea fizică indispensabilă oricărui militar, complexul de poligoane din Unirea de pe Dealul Cocoşului, un loc de instrucţie a militarilor aproape unic în Armata Romană. Schimbul de teren dintre Armată şi Primăria Bistriţa, iniţiat de primarul Ovidiu Creţu, pentru iluzoriul proiect  ”Wonderland”, analizat prin prisma conflictului din Ucraina, lipsind o mare unitate a Armatei Române de terenul şi poligoanele pe care se instruieşte, poate fi catalogat fără teama de a greşi ca sabotaj.

În urma măsurilor întreprinse de guvern, bugetul pentru 2015 al Armatei Române ar atinge 1,71% din PIB, după ce UE a dat undă verde pentru cei 0,4% în plus, adăugaţi la cei 1,31% alocaţi anterior. Dacă acest lucru s-a petrecut efectiv, vom constata în această vară la prima rectificare de buget. Experienţele anterioare nu dau prea multe speranţe, având în vedere faptul că şi în 2014 sumele rectificate au ajuns în procent de sub 10% la Armată. Anul trecut s-au alocat suplimentar peste 900 de milioane de lei, într-o primă tranşă 700 de milioane, apoi încă 200 de milioane, dar în realitate banii nu au ajuns la M.Ap.N, au fost trecuţi la fondul de rezervă a guvernului, ajungând în final la Armată o sumă infimă care a fost cheltuită pe modernizarea unor tancuri şi transportoare blindate.

Complexul din Dealul Cocoşului a devenit deja amintire

Faptul că aceiaşi Moşi Teacă din armată în frunte cu ministrul Mircea Duşa afirmă că Armata Română îşi poate îndeplini misiunile în cazul unui conflict militar extern, este o minciună sfruntată.

Poligonul de la Unirea a fost unic în Armata Română prin complexitatea instalaţiilor realizate acolo, toate armele şi specialităţile specifice unei armate moderne au avut condiţii de instruire adecvate. Complexul de poligoane de antrenament şi-a dovedit utilitatea şi eficienţa, mii de militari s-au instruit în locaţia respectivă, atât în perioada comunistă, dar mai ales în anii de după. Poligonul de antrenament şi instrucţie din Dealul Cocoşului a permis pregătirea personalului militar pentru misiuni desfăşurate în Angola, Irak, Balcanii de Vest şi Afganistan, dar şi pentru misiuni individuale sau de pregătire cu alţi parteneri în comun din S.U.A, Italia, Germania sau Suedia.

Poligonul de la Unirea a fost structurat pentru a asigura instrucţia militarilor bistriţeni si nu numai, pe probleme de cercetare, transmisiuni, artilerie, instrucţie genistică şi NBC, instrucţia tragerii, lupta în localitate, instrucţia alpină sau conducerea maşinilor de luptă etc.

Complexul de poligoane din Dealul Cocoşului a devenit deja amintire, în aceste zile în locul respectiv au putut fi observaţi militari care lucrau la demontarea instalaţiilor specifice, care vor fi undeva depozitate şi vor rugini în ploaie, dacă nu vor fi vândute la fier vechi. Baza Militară din Bistriţa se pare că nu mai are nevoie de poligoane şi terenuri de instrucţie, veşti de ultimă oră arată faptul că cei de la Armată ar fi renunţat la terenul primit la Slatiniţa în schimbul celui din Dealul Cocoşului. Printre militari care se chinuiesc să taie şi să demonteze instalaţiile de antrenament, prin iarba crescută în voie mai multe turme de oi şi-au găsit loc de păşunat.

Militarii români nu au experienţă de luptă reală

Terenul respectiv, cu o suprafaţă de circa 16 ha a fost închiriat de către cei de la Armată cu mult înainte de 1989, pentru o perioadă de 49 de ani cu drept de prelungire. A intrat în atenţia primarului Ovidiu Creţu imediat după câştigarea primului mandat pentru un vis prea îndepărtat, proiectul ”Wonderland”, un complex schiabil cu dotările aferente. În luna decembrie 2014, după lupte seculare duse în Consiliul Local Bistriţa cei de la armată au acceptat schimbul dându-şi acordul pentru relocarea poligonului.

Surpriza a venit la aflarea veştii că cei de la Armată renunţă la terenul primit în schimb la Slatiniţa, apreciind că nu mai au nevoie de o nouă bază de instrucţie.

Vestea este realmente năucitoare în condiţiile în care la graniţa de est a UE se aude un zdrăngănit de arme tot mai asurzitor. Retorica belicoasă a celor două părţi creşte în intensitate pe zi ce trece, nu cu mult timp în urmă ministrul apărării polonez apreciind ca perioada de pace pentru Europa s-a încheiat, indicând ca ameninţare imediată conflictul din Ucraina susţinut de Rusia.

Poate la baza acestei decizii de neînţeles pentru opinia publică stă şi iluzia că militarii români participanţi la atâtea misiuni internaţionale, unele în teatre de operaţiuni, sunt invincibili, că au experienţă de luptă etc. Nimic mai fals, cu mici excepţii, cei de la forţele speciale, EOD, Armata Română nu a fost angajată în lupte adevărate în misiunile internaţionale la care a participat, misiunile militarilor români atât în Irak, cât şi în Afganistan s-au limitat la misiuni de însoţire a unor convoaie, patrulare şi pază a unor perimetre. Militarii români nu au experienţă de luptă reală, iar Armata Română nu va putea face faţă unui război, chiar limitat.

În acest context, vestea că cei de la Armată renunţă la terenul de la Slatiniţa, primit în schimbul celui de pe Dealul Cocoşului pe care au fost funcţionale instalaţii de milioane de lei, este chiar de neînţeles, iar concluzia este una singură, Armata Română în situaţia unui conflict va folosi în luptă soldăţeii de plumb.