Arhiepiscopia Sucevei şi a Rădăuţilor şi-a pierdut pădurile la Cluj

Curtea de Apel Cluj a respins, săptămâna trecută, ca nefondat, apelul Fondului Bisericesc Ortodox al Bucovinei (FBORB) împotriva sentinţei civile pronunţată de Tribunalul Suceava în procesul intentat Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, pe rol fiind retrocedarea a 166.000 de hectare de pădure, a căror valoare este estimată la aproximativ 3,5 miliarde de euro. Instanţa a obligat, de asemenea, Fondul Bisericesc Ortodox din Bucovina să plătească Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva – Direcţia Silvică Suceava suma de 300.000 lei drept cheltuieli parţiale de judecată în apel. Sentinţa Curţii de Apel Cluj este definitivă, dar cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

“Respinge ca nefondat apelul reclamantului Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei – Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor FBORAB-ASŞR formulat împotriva sentinţei civile nr. 538 din 13 martie 2007 a Tribunalului Suceava, pronunţată în dos. nr. 4954/86/2006 (2705/C/2006).Admite în parte apelurile declarate de pârâţii Regia Naţională a Pădurilor Romsilva – Direcţia Suceava (RNAPR-D.S. Suceava), Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi de intervenienţii Prefectul Judeţului Suceava, Fundaţia Pro Fondis-1946 Semper Suceava formulate împotriva aceleiaşi sentinţe civile nr. 538 din 13 martie 2007 a Tribunalului Suceava, pe care o schimbă. Judecând, respinge în întregime, ca neîntemeiată, acţiunea civilă exercitată de reclamanta FFBORAB împotriva pârâţilor RNAPR-D.S. Suceava şi S.R. prin MFP – DGAFP Suceava, având ca obiect revendicare imobiliară şi rectificare de carte funciară. Admite cererile de intervenţie accesorie formulate în interesul pârâţilor de intervenienţii: CA, HI, HE, FE, ŞM, BN, ŞN, TE, ŞM şi ŞIL. Obligă reclamantul să plătească pârâtei RNAPR suma de 300,000 Ron (trei sute mii Ron), cheltuieli parţiale de judecată în apel. Respinge toate celelalte cereri de obligare a reclamanta la plata cheltuielile de judecată. Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică din 13 nov. 2013“, se arată în Hotărârea 147/2013 a completului de judecată al Curţii de Apel Cluj.

Cronologia procesului

Tribunalul Suceava a admis, în martie 2007, o cerere a Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina (FBOB) privind retrocedarea unei suprafeţe de pădure şi obliga Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Suceava şi statul român, prin Ministerul de Finanţe, să pună la dispoziţia FBOB o suprafaţă de 166.613 de hectare. Ulterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis strămutarea cauzei la Curtea de Apel Timişoara.

În decembrie 2009, Curtea de Apel Timişoara a stabilit menţinerea sentinţei Tribunalului Suceava din martie 2007, prin care Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina i s-a recunoscut dreptul de proprietate pe o suprafaţă de 166.613 hectare de pădure.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de Regia Naţională a Pădurilor, a casat decizia Curţii de Apel Timişoara şi a retrimis cazul spre rejudecare la Cluj Napoca.

Procesul prin care Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei revendică peste 166.000 de hectare de terenuri cu vegetaţie forestieră, aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj, a fost suspendat la sfârşitul anului trecut, în condiţiile în care Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor nu a achitat partea sa de 1,2 milioane de lei din avansul pentru realizarea unei expertize solicitată de instanţă, probă care era cerută de Regia Naţională a Pădurilor (RNP). Decizia de suspendare a procesului a fost atacată de Arhiepiscopie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a decis, în aprilie 2013, reluarea procesului la Curtea de Apel Cluj.

Istoria proprietăţilor Arhiepiscopiei Sucevei

Sutele de mii de hectare revendicate de către FBORB au la bază documente vechi de sute de ani, majoritatea în limba germană, care atestă faptul ca FBORB ar deţine un drept de proprietate. La dosar au fost depuse sute de astfel de documente care atestă că FBORB ar fi proprietar, cel puţin pe hârtie, a zeci de mii de hectare, majoritatea în zona istorică a Bucovinei.

Din aceste documente reiese că FBORB a fost constituit la 19 iunie 1783 prin hotărâre imperială şi a fost organizat într-o forma definitivă la 29 aprilie 1786, conform dispoziţiilor „Regulamentului Duhovnicesc”, având că provenienţă toate averile mănăstireşti ce au fost „incamerate” la 27 decembrie 1781, mai bine de două treimi din suprafaţa Bucovinei, cu scopul întăririi cultului ortodox şi a altor scopuri folositoare. La încorporarea Bucovinei în Austria, pe 7 mai 1775, aceasta a găsit în noua provincie o mare bogăţie formată din păduri, fâneţe şi pajişti, moşii şi sate, bogăţie ce se află în proprietatea Episcopiei de Rădăuţi, a mănăstirilor şi schiturilor. Această avere ocupa două treimi din suprafaţa Bucovinei şi provenea din daniile făcute acestor aşezăminte religioase de către domnitori ai Moldovei, clerul şi boierii români, începând cu secolul al XV-lea. Pe data de 27 decembrie 1781, a fost adoptată de către împăratul Austriei Rezoluţia nr. 2239 privind desfiinţarea unor mănăstiri şi întrebuinţarea averii lor, completată ulterior de noi rezoluţii şi ordonanţe imperiale. Din acest moment pădurile au trecut în proprietatea statului austriac.

Articolul XV al Constituţiei Dualiste din 1867 a stabilit şi dreptul de administrare autonomă a averii bisericeşti. Fondul şi-a extins proprietăţile prin cumpărarea de la stat, în anul 1870, a circa 70.000 de hectare – zona muntoasă de la Câmpulung la Vatra Dornei, şi a răscumpărat într-o perioadă de câteva decenii drepturile de servitute devenind liberă de sarcini, prin cedarea unor suprafeţe de terenuri acoperite de păduri către obştile locale ale populaţiei din zonă.

După Unirea Bucovinei cu România în anul 1918, forma legală de administrarea a fondului a fost dată de articolul 39 din Legea pentru organizarea bisericii ortodoxe, publicată în monitorul Oficial nr.97/6.5.1925, care stipula ca „Fondul religionar greco-oriental din Bucovina este şi rămâne o fundaţie de sine stătătoare, care va purta de acum înainte denumirea de Fondul Bisericesc Ortodox Roman al Bucovinei.”

Conform extraselor de carte funciară, Fondul a fost proprietar al acestor terenuri până în anul 1948, atunci când în baza Constituţiei din 13 aprilie 1948 toate pădurile au trecut în proprietatea statului.

Crina Crainic