Conturile Aquabis SA s-ar putea goli cu aproape 260.000 lei, după ce a pierdut procesul cu Primăria Bistrița, în care a cerut anularea unor decizii de impunere emise anul trecut de Direcția Economică-Venituri a municipalității. Suma cerută de Primăria Bistrița regiei de apă-canalizare a județului ar fi datorată cu titlu de impozit, pentru terenul pe care se află Stația de tratare a apei de pe Calea Moldovei, în suprafață de peste 41.000 de metri pătrați. Sentința pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud nu este definitivă și mai mult ca sigur va fi atacată la Curtea de Apel Cluj.
Concret, Primăria Bistrița a cerut suma de 197.729 lei, cu titlu de obligații fiscale datorate de Aquabis pentru perioada 01.01.2018-31.12.2023. Regia de apă susține însă că este scutită de a plăti impozit pentru terenul respectiv. În plus, regia de apă-canal ar mai trebui să plătească încă 56.985 lei cu titlu de majorări de întârziere calculate la debitul principal.
Aquabis spune că este scutită de plată
Dosarul a fost înregistrat în februarie anul acesta pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, după ce mai întâi Aquabis a depus o contestație la Primăria Bistrița prin care a contestat suma impusă.
Astfel, în cererea de chemare în judecată, regia județeană de apă-canal a precizat că terenul intravilan de pe Calea Moldovei pe care se află stația de tratare a apei potabile se află în proprietatea Județului Bistrița-Năsăud, adică în ograda Consiliului Județean, de la care l-a primit în anul 2008, în concesiune, printr-o hotărâre a legislativului județean privind delegarea gestiunii serviciului de alimentare cu apă și de canalizare.
“Terenul sus-menționat e folosit pentru gospodărirea apelor şi contribuie la exploatarea resurselor de apă, pe terenul respectiv fiind amplasată și staţia de captare și tratare a apei.
Potrivit art. 464 alin. (1) lit. (i) din Legea 2272015 (Codul fiscal), nu se datorează impozit/taxă pe teren «pentru terenurile folosite pentru activitățile de apărare împotriva inundațiilor, gospodărirea apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apă».
Având în vedere prevederea legală sus-menţionată, societatea reclamantă este scutită de plata taxei pe teren, motiv pentru care, având în vedere și prevederile art. 96 alin. (2) din Codul de proceduri fiscală, se impune anularea Deciziei de impunere pentru anul 2023 nr. 97386 din 15.06.2023 precum și a Deciziei nr. (…) din 20.06.2023 referitoare la obligațiile de plată accesorii”, a arătat Aquabis în cererea de chemare în judecată, precizând totodată că municipalitatea i-a respins atât contestația, cât şi cererea de scutire la plata taxei pe teren au fost depuse cu mult peste termenul de 31 martie 2023.
Primăria a cerut dovezi, Aquabis nu le are
De cealaltă parte, Primăria Bistrița a precizat în întâmpinarea depusă la dosar că după ce Aquabis a contestat suma de peste 197.000 lei, i s-a cerut acesteia să dovedească faptul că terenul aferent stației de tratare a apei este utilizat pentru gospodărirea apelor sau că acesta contribuie la exploatarea resurselor de apă. Din documentele transmise de Aquabis a reieșit însă că de fapt din suprafața de 41.449 mp, suprafața de 40.337 este teren cu construcții și doar 1.112 mp este teren cu ape.
“Prin adresa nr. 70.747/12.07.2023 emisă de Direcția Economică-Venituri, comunicată prin remitere contestatoarei în data de 14.07.2023, organul fiscal a solicitat documente suplimentare din care să reiasă că terenul aferent stației de tratare a apei este utilizat pentru gospodărirea apelor sau că acesta contribuie la exploatarea resurselor de apă. Totodată, a învederat debitoarei că pentru a beneficia de scutire la plata taxei pe teren e necesar ca aceasta să depună cerere în acest sens, astfel cum e prevăzut în H.G nr. 1/2016 Partea a II-a, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, Titlul IX, Capitolul III, Secţiunea a 2-a, pct. 81 alin. (1).
Prin Cererea nr. 2015/25.07.2023, înregistrată la Direcția Economică-Venituri sub nr. 75.103/26.07.2023, contestatoarea a solicitat scutirea la plata taxei pe terenul situat în Bistrița, Calea Moldovei, nr. 10, județul Bistrița-Năsăud, conform cu art. 464 alin. (1) lit. I) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Anexat cererii s-au depus Autorizația de gospodărire a apelor nr. 75/13.07.2021, PAD și memoriu tehnic.
Astfel, din cuprinsul autorizației ante menționate, pct. 1.4.1, rezultă că s-a atribuit titularului dreptul să folosească surse pentru alimentarea cu apă şi receptori pentru evacuarea apelor pentru staţia de tratare (…), pentru linia tehnologică veche și linia tehnologică nouă. Reclamantul a învederat faptul că autorizaţia nu face referire la suprafaţa de teren situată în incinta stației de tratare, (…)”, a arătat municipalitatea în întâmpinare, precizând totodată că nu e suficient ca terenul sa fie arondat stației de tratare a apei, ci e necesar ca această încadrare să fie dovedită așa cum impun prevederile legale, iar Aquabis nu a adus dovezi în acest sens, pentru a beneficia de scutirea la plata taxei.
Municipalitatea a câștigat prima rundă
După ce a analizat toate actele depuse la dosar, instanța a ajuns la concluzia că susținerile Aquabis sunt nefondate. Pentru a beneficia de scutirea la plată, arată judecătorii în motivare, regia de apă-canal trebuia să îndeplinească două condiții cumulative, și anume să deţină documente justificative, emise cel târziu până la data de 31.12.2022, care să ateste că terenul în discuţie este folosit la gospodărirea apelor şi contribuie la exploatarea resurselor de apă, pe care să le fi depus, însoţite de cerea de scutire, la organul competent până cel târziu la data de 31.03.2023, inclusiv, or, Aquabis nu a îndeplinit în cauză niciuna dintre condiții, astfel că cererea i-a fost respinsă.
“Astfel, reclamanta a formulat o solicitare de scutire de la plata taxei pe teren abia la data de 26.07.2023, ulterior emiterii deciziilor de impunere, împrejurarea că lucrările privind prima înscriere în cartea funciară a imobilului în discuţie s-au realizat numai în vara anului 2023 (…), neputând reprezenta o justificare pentru depunerea cererii amintite peste termenul impus de lege.
Apoi, reclamanta nu a dovedit că imobilul situat în oraș Bistrița, str. Calea Moldovei, nr. 10, face parte din categoria celor reglementate la prima teză a art. 464 alin. 1 lit. i din Legea nr. 227/2015, potrivit căruia «Nu se datorează impozit/taxă pe teren pentru (…)terenurile folosite pentru activitățile de apărare împotriva inundațiilor, gospodărirea apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apă, cele folosite ca zone de protecție definite în lege, precum și terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, încadrate astfel printr-o hotărâre a consiliului local, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeței solului».
Simpla împrejurare că pe acest teren, în suprafaţă de 41.449 mp, este amplasată Staţia de tratare a apei Bistrița nu dovedeşte automat că este folosit la gospodărirea apelor şi contribuie la exploatarea resurselor de apă, în special în contextul în care, din înscrisurile depuse la dosar, reiese că suprafaţa de 40.337 mp este teren cu construcţii şi doar 1.112 mp este teren cu ape (…).
Înscrisurile depuse în faza de judecată, inclusiv cercetarea la faţa locului solicitată, nu sunt de natură să facă dovada impusă de lege, din moment ce, conform dispoziţiilor pct. 71 din Normele metodologice, singurele documente ce au relevanţă sunt cele depuse de reclamantă la organul fiscal anterior emiterii deciziilor de impunere”, arată Tribunalul Bistrița-Năsăud în motivare.
Sentința nu este definitivă, astfel că poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Cluj în 15 zile de la comunicare.
