Aquabis, regia județeană de apă-canal, este bună de plată, după ce a pierdut definitiv procesul cu Primăria Bistrița, după ce administrația locală i-a cerut impozit de aproape 200.000 lei pentru terenul pe care se află Stația de tratare a apei de pe Calea Moldovei, pentru perioada 2018 – 2023. De asemenea, Aquabis trebuie să achite în plus alți aproape 60.000 lei majorări de întârziere calculate la debitul principal.
Exact în urmă cu un an, Aquabis, firma din subordinea Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, a dat în judecată Primăria Bistrița, după ce a primit o decizie de impunere de la administrația locală pentru suma de 197.729 lei, cu titlu de obligații fiscale datorate pentru perioada 01.01.2018-31.12.2023, plus penalități de întârziere, în valoare de 56.985 lei, pentru un teren de aproape 42.000 mp, pe care se află stația de tratare a apei de pe Calea Moldovei. În fața instanței regia de apă a susținut că, potrivit legii, este scutită de a plăti impozit pentru terenul respectiv.
Știa că e scutită de impozit și nimeni nu a adus-o la realitate
Concret, regia județeană de apă-canal a precizat că terenul intravilan de pe Calea Moldovei pe care se află stația de tratare a apei potabile se află în proprietatea Județului Bistrița-Năsăud, adică în ograda Consiliului Județean, de la care l-a primit în anul 2008, în concesiune, printr-o hotărâre a legislativului județean privind delegarea gestiunii serviciului de alimentare cu apă și de canalizare.
“Terenul sus-menționat e folosit pentru gospodărirea apelor şi contribuie la exploatarea resurselor de apă, pe terenul respectiv fiind amplasată și staţia de captare și tratare a apei.
Potrivit art. 464 alin. (1) lit. (i) din Legea 2272015 (Codul fiscal), nu se datorează impozit/taxă pe teren «pentru terenurile folosite pentru activitățile de apărare împotriva inundațiilor, gospodărirea apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apă».
Având în vedere prevederea legală sus-menţionată, societatea reclamantă este scutită de plata taxei pe teren, motiv pentru care, având în vedere și prevederile art. 96 alin. (2) din Codul de proceduri fiscală, se impune anularea Deciziei de impunere pentru anul 2023 nr. 97386 din 15.06.2023 precum și a Deciziei nr. (…) din 20.06.2023 referitoare la obligațiile de plată accesorii”, a susținut Aquabis în cererea de chemare în judecată.
Numai că, pentru a fi scutită de un astfel de impozit, Aquabis ar fi trebuit să dovedească faptul că terenul aferent stației de tratare a apei este utilizat pentru gospodărirea apelor sau că acesta contribuie la exploatarea resurselor de apă, dovezi pe care regia de apă nu le-a avut și nici nu le are, asta în condițiile în care, de fapt, din suprafața de 41.449 mp, suprafața de 40.337 este teren cu construcții și doar 1.112 mp este teren cu ape.
A așteptat să fie scutită din oficiu fără să miște un deget
După ce a analizat toate actele depuse la dosar, instanța a ajuns la concluzia că susținerile Aquabis sunt nefondate. Pentru a beneficia de scutirea la plată, arată judecătorii în motivare, regia de apă-canal trebuia să îndeplinească două condiții cumulative, și anume să deţină documente justificative, emise cel târziu până la data de 31.12.2022, care să ateste că terenul în discuţie este folosit la gospodărirea apelor şi contribuie la exploatarea resurselor de apă, pe care să le fi depus, însoţite de cerea de scutire, la organul competent până cel târziu la data de 31.03.2023, inclusiv, or, Aquabis nu a îndeplinit în cauză niciuna dintre condiții, astfel că cererea i-a fost respinsă.
Bineînțeles, procesul a mers mai departe la Curtea de Apel Cluj, unde Aquabis a atacat cu recurs sentința Tribunalului Bistrița-Năsăud, arătând că Staţia de captare şi tratare a apei este o zonă de protecţie severă și, potrivit prevederilor legale, deține aviz și autorizație de gospodărire a apelor.
“În motivarea recursului, după prezentarea stării de fapt apreciată a fi relevantă în cauză, recurenta a arătat, în esenţă, că în mod eronat instanţa de fond a constatat că pentru a beneficia de scutirea de la plata taxei pe teren, trebuia să îndeplinească două condiţii cumulative, respectiv să deţină documente justificative, emise cel târziu până la data de 31.12.2022, care să ateste că terenul în discuţie este folosit la gospodărirea apelor şi contribuie la exploatarea resurselor de apă, pe care să le fi depus, însoţite de cerea de scutire, la organul competent până cel târziu la data de 31.03.2023, inclusiv.
Sub acest aspect, recurenta a învederat faptul că, Staţia de captare şi tratare a apei este o zonă de protecţie severă şi îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 şi 3 din Hotărârea nr. 930/2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică potrivit Anexei 1 Norme speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică din 11.08.2005.
În legătură cu precizarea pârâtului că din cuprinsul Memoriului tehnic întocmit reiese că terenul arondat staţiei de tratare a apei este în suprafaţă totală de 41.449 mp. din care suprafaţa de 40.337 mp. este teren cu construcţii, iar suprafaţa de 1.112 mp. este teren cu ape, recurenta a menţionat faptul că terenul nu a fost evidenţiat ca zona de protecţie severă conform prevederilor Hotărârii nr. 930/2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică potrivit Anexei 1 privind Norma specială privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică din 11.08.2005, art. 2 alin 1.
Concluzionând, recurenta a precizat faptul că, nu avea cum să depună documente justificative, contestaţia şi cererea pentru scutirea taxei, deoarece finalizarea lucrărilor de specialitate privind prima înscriere în evidentele de cadastru si carte funciară a terenului s-au realizat doar în vara anului 2023, aşa cum rezultă din extrasul de carte funciara nr. 93575, iar potrivit art. 464 alin. (I) lit. (i) din Legea nr. 227/2015, nu se datorează impozit/taxă pentru terenurile folosite ca zone de protecţie”, a reținut Curtea de Apel Cluj din recursul formulat de Aquabis.
Ce trebuia să facă de fapt
La final însă, judecătorii clujeni au ajuns la concluzia că prima instanță a interpretat corect dispoziţiile legale relevante incidente în cauză. Astfel, potrivit instanței, Aquabis ar fi putut beneficia de scutire de impozit pe teren, dacă ar fi depus în timp util, așa cum prevăd normele legale, o cerere în acest sens, însoțită de documente justificative, la compartimentele de specialitate ale autorităţilor publice locale. Or, regia de apă-canal a depus respectiva cerere și documentele la o lună după ce Primăria Bistrița a emis decizia de impunere.
“Într-adevăr potrivit art. 464 alin. 1 lit. i C. fisc. nu se datorează impozit/taxă pe teren pentru: terenurile folosite pentru activităţile de apărare împotriva inundaţiilor, gospodărirea apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apă, cele folosite ca zone de protecţie definite în lege, precum şi terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, încadrate astfel printr-o hotărâre a consiliului local, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeţei solului.
Deci, pentru a fi incidentă scutirea prevăzută de dispoziţiile legale anterior evocate, reclamantul trebuie să se conformeze prevederilor art. 487 ind. 1 C. fisc. respectiv să depună la compartimentele de specialitate ale autorităţilor publice locale, până la data de 31 martie, inclusiv, documente justificative emise până la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior, scutirea urmând a se aplica începând cu data de 1 ianuarie a anului fiscal. Însă, facilităţile fiscale sub forma scutirii de la plata impozitului/taxei pe teren nu se acordă independent de formularea unei cereri în acest sens, cerere la care se anexează copii ale documentele justificative care atestă că terenul este folosit într-o modalitate prevăzută de art. 464 alin. 1 lit. i C.fisc.
În cauză, reclamanta a formulat cerere pentru scutirea de la plată impozitului/taxei pe teren la data de 26.07.2023, fiind în mod evident depăşit termenul limită pentru formularea unei astfel de cereri 31 martie, inclusiv, iar la data formulării acestei cereri erau deja emise actele administrative contestate în cauză.
Împrejurarea factuală invocată de recurentă referitoare la prima înscriere în evidenţele de cadastru şi CF a terenului realizată în 10.07.2023 nu este de natură a invalida concluzia anterioară, fiind necesar a se face distincţie între formularea unei cereri de acordare a facilităţilor fiscale la plata impozitului/taxei pe teren la compartimentele de specialitate ale autorităţilor publice locale, până la data de 31 martie, inclusiv, şi existenţa documentelor justificative valabile la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior, care atestă situaţia de scutire invocată.
Din punct de vedere probator, dispoziţiile legale incidente în cauză nu condiţionează dovedirea cazului prevăzut de art. 464 alin. 1 lit. i C.fisc. de înscrierea în CF a imobilului teren.
În cauză nu se poate face abstracţie nici de prevederile art. 466 alin. 11 şi 12 C.fisc. potrivit cărora declararea terenurilor în scop fiscal nu este condiţionată de înregistrarea acestor terenuri la oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară, iar depunerea declaraţiilor fiscale reprezintă o obligaţie şi în cazul persoanelor care beneficiază de scutiri sau reduceri de la plata impozitului sau a taxei pe teren. Cât timp declararea terenurilor în scop fiscal nu este condiţionată de înregistrarea acestor terenuri la oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară, în mod evident nici scutirea prevăzută de art. 464 alin. 1 lit. i C.fisc. nu poate fi condiţionată de o astfel de înscriere.
Având în vedere că reclamantul a formulat tardiv (la data de 26.07.2023) cerere pentru scutirea de la plata impozitului/taxei pe teren, aceasta nu poate invalida prin această cerere formulată la 26.07.2023 decizia de impunere emisă la data de 15.06.2023, sau decizia de accesorii emisă la data de 20.06.2023, aferente perioadei 2018-2023. Prin urmare, devine de prisos a mai analiza dacă staţia de captare şi tratare a apei se află într-o zonă de protecţie sanitară cu regim sever instituită în acord cu prevederile HG 930/2005, (…) reprezintă documente justificative în acord cu art. 487 ind. 1 C.fisc. şi normele metodologice aferente din HG 1/2016, iar considerentele primei instanţe din această perspectivă (analiza caracterului de documente justificative) sunt irelevante”, a arătat Curtea de Apel Cluj în motivare.
