Anchetele Gazeta de Cluj privind faptele ilegale ale lui Traian Briciu şi Evelina Oprina au fost continuate de prestigioasa publicaţie Huffington Post, într-un articol postat pe huffingtonpost.com. Articolul este intitulat “Sentinţe contra cost: cum justiţia română îşi bate joc de Uniunea Europeană şi pune în pericol siguranţa Germaniei” şi este semnat de Vlad Georgescu.
Hârtia trimisă de Comisia Europeană Parlamentului European este veche de fix doi ani şi nu valorează nici un cent, se arată în ancheta Huffington Post. Întins pe 28 de pagini, studiul descrie presupusele progrese ale României în lupta cu corupţia. De atunci însă până şi judecătorii se înţeleg cu avocaţii unor oameni de afaceri dubioşi. Peste un miliard de euro, dintre care sute de milioane din contribuţia europeană [i.e. fondurile europene], a fost „sifonat” până acum. Deşi în special contributorii germani finanţează structurile mafiote de la Bucureşti, nici la Berlin, nici la Bruxelles nu pare să se găsească cineva care să se intereseze pentru afacerile din justiţie din ţara din Balcani. Într-adevăr, mesajul transmis viva voce pe 18 iulie 2012 de către Comisia Europeană justiţiei române era încurajatoare în privinţa „restanţelor”. După 2007 justiţia a continuat să se dezvolte. Există multe indicii că judecătorii şi avocaţii au câştigat mai mult încredere în exerciţiul funcţiunilor lor. Membrii acestei comunităţi legale şi juridice sunt în majoritatea lor convinşi de conceptul reformei în justiţiei şi de beneficiile ei.
Avantajele sunt evident, dar sub altă formă decât cea care ar trebui să fie potrivită pentru Comisia Europeană. Alianţa pentru o României Curată arată că Primăria Generală a Capitalei este bună de plată pentru 200,000,000 Euro într-un proces cu omul de afaceri Costică Costanda pentru drepturi litigioase de proprietate ale primăriei. Costanda a dat în judecată primăria pentru această sumă, după ce la mijlocul anilor 2000 a achiziţionat – printr-un schimb de terenuri – circa 33,000 m2 în cel mai bun amplasament, dar pe care nu-i mai putut folosi apoi pentru construcţii. Cu toate că deja şi numai schimbul de terenuri provoacă dureri de cap organismelor anti-corupţie, procesarea juridică a cazului contravine oricărei norme juridice europene
Pentru că judecătoarea Evelina Oprina, ceea care a decis că Primăria trebuie să-i plătească lui Costanda suma de aproape 200,000,000 Euro, are relaţii strânse de afaceri cu unul dintre avocaţii lui Costanda, Traian Briciu. Împreună cu Briciu, care este concomitent şi directorul INPPA, destinat noilor generaţii de avocaţi ai României, Oprina a întocmit mai mult decât o culegere despre dreptul românesc. Şi în Revista Română de Executare Silită, Oprina se intersectează cu un alt avocat de-al lui Costanda, Valeriu Stoica. Pe când în Germania, o judecătoare devine incompatibilă fie şi doar pentru că-l invită pe avocatul părţii adverse la cafea şi prăjitură, la Bucureşti aceste reguli par să nu conteze, mai ales când este vorba de sume de sute de milioane.
La fiecare apariţie publică, fostul şef al Poliţiei Române, Ion Pitulescu, sintetizează astfel asemenea situaţii: România este un stat mafiot. Şi Angela Filote, cea mai înaltă reprezentantă a ţării din Balcani pe lângă Comisia Europeană de la Bruxelles, spune lucrurilor pe nume. Corupţia din România nu doar că a atins proporţii îngrijorătoare, ea ameninţă să devină cangrena unei întregi ţări.
Dacă judecători şi avocaţi precum Evelina Oprina şi Traian Briciu nu sunt numai incompatibili, ci şi corupţi este un subiect pe care în România doar o singură instituţie îl poate investiga: Direcţia Naţională Anti-Corupţie (DNA). Dar tocmai aceasta instituţie, structurată mediatic tot mai mult ca organism de luptă împotriva corupţiei, trebuie să răspundă la întrebări neplăcute.
Conform ziarului online, Sursa Zilei, peste 240 cazuri de corupţie nu sunt procesate pentru a se atinge termenul de prescriere. Astfel, circa 700,000,000 Euro, fonduri delapidate, pe care statul şi le-ar putea recupera în justiţie, le vor reveni – legal – acuzaţilor, nu prin proces, ci prin muşamalizarea controlată a cazului.
DNA neagă vehement asemenea acuzaţii şi trimite la investigaţii spectaculoase, cum care fi cea împotriva EADS
Pentru EADS Germania cazul ar putea deveni într-adevăr un dezastru deoarece DNA cercetează contractul încheiat între EADS şi Ministerul Afacerilor Interne al României pentru securizarea graniţelor. Suma contractată iniţial era de 534,000,000 Euro şi a fost crescută cu 200,000,000 Euro în 2009. Contractul cu numele Sistemul Integrat pentru Securizarea Frontierei de Stat (SISF) ar fi fost generat prin mită substanţială, arată acum ziarul Adevărul în ediţia sa online. În acte apar şi Fujitsu Siemens Computers (FSC), UTI şi Felix Telecom.
MAI a însărcinat agenţia Bearing Point cu formularea şi implementarea contractului. Conform studiului de fezabilitate făcută de către agenţie EADS Germania era singurul candidat viabil pentru contract. Pentru aceasta, DNA dixit, Bearing Point ar fi primit – via o a treia agenţie numită Midocar Consulting – suma de 430,000 Euro.
După surse interne, EADS a primit acces la toate actele contractuale relevante ale MAI pentru ca să implice astfel, ca subcontractori, firme precum FSC, UTI şi Felix Telecom.
Miliarde scufundate şi din banii contributorilor germani
Dar trecând peste astfel de cercetări menite să servească Bruxelles-ului ca dovadă pentru lupta anti-corupţie, multe activităţi ale DNA-ului rămân nebuloase. Dosarul drepturilor miniere concesionate în valoare de 500,000,000 Euro zace neatins în sertare din ianuarie 2013, arată Sursa Zilei şi menţionează şi alte investigaţii „uitate”.
Comisia Europeană presupune că peste 500,000,000 Euro proveniţi din bani europeni – şi astfel majoritar din banii plătitorilor germani de taxe – şi trimişi României au fost pur şi simplu delapidaţi sau nu au fost utilizaţi pentru adevărata lor destinaţie.
În faţa unor asemenea fapte, cetăţenii federali ar trebui să înceapă să se intrebe dacă sistemul finanţării la nivel european are – în general – rost în continuare, deoarece toate acestea nu mai au nimic de a face cu marea idee europeană după care statele bogate „donatoare” trebuie să aibe grijă de mai puţin dezvoltatele din puncte vedere economic state „primitoare”.
La aceasta se adaugă un alt aspect. Structurile corupte până în măduvă pun în pericol siguranţa întregii Uniuni Europene. Cum România ar putea intra din 2015 în Spaţiul Schengen, experţii se tem că viza românească ar putea fi vândută oricui care are suficienţi bani ca să o cumpere. Dacă oferta este potrivită, consulatele şi ambasadele din Africa şi Orientul Apropiat vor da viza pentru intrarea în România, a afirmat un colaborator apropiat al Serviciului Român de Informaţii, şi în plus în condiţiile de faţă România nu ar trebui să intre în Spaţiul Schengen.
Cum sunau anchetele din Gazeta
Compania Impact este pe cale să înceapă procesul cu Primăria municipiului Cluj-Napoca pentru cele 62 de milioane de euro, iar apărătorul societăţii private este unul dintre cei mai buni în domeniu, arătam într-o ancheta din 2011. Pe lângă faptul că are intrare directă chiar şi la preşedintele Traian Băsescu, avocatul Traian Briciu este sponsorul la mai mulţi judecători care îi oferă sentinţe favorabile. Astfel, chiar când a câştigat un proces de 200 de milioane de euro, avocatul a fost sponsorul judecătoarei Evelina Oprina, care a judecat cauza respectivă.
Traian Briciu a fost sponsor al Revistei Române de Executare Silită unde magistratul Evelina Oprina este redactor şef. Evelina Oprina este judecătoarea care a dat câştig de cauza lui Costică Costanda în procesul cu primăria Bucureştiului. Taxa de timbru la 200 mil euro a fost mult subevaluata la 200.000 euro, însă speram că magistraţii clujeni care vor judeca procesul împotriva CL să nu aibă reviste care să fie sponsorizate de Briciu, iar taxa de timbru să fie achitată la valoarea reală.
Vâzând acest articol și deasemenea cel din Huffington Post îmi pun multe semne de întrebare! Cu atât mai mult cu cât pe Briciu îl întâlnim și ca apărător al dezvoltatorului IMPACT DEVELOPER&CONTRACTOR! Iar eu am pierdut un proces cu această firmă nici până azi nu știu prea bine de ce! Sau poate știu! Eu m-am luptat cu un alt apărător al acestei firme, Dan Lucian Vlădescu(pentru scurta vreme președinte ANRMAP și aspirant la funcții europene). Câte minciuni a putut debita acest personaj în timpul procesului este greu de imaginat! Peste toate i-a jignit în bloc și pe ardeleni(eu fiind inclus evident în această categorie). În RomÂnia sunt extraordinar de multe procese. în general opinia publică este atentă mai ales la procesele politicienilor sau la procesele de anvergură! Ce ne facem însă cu așa zisele procese mici în care petenții sunt călcați efectiv în picioare, umiliți, terminați psihic? De regulă la acestea nu se uită nimeni! Sunt persoane care pot ceda nervos(eu din fericire nu sunt unul dintre ei). Sau dacă nu se întâmplă așa ceva totuși poți fi urmărit ani de zile de ceea ce ți s-a întâmplat! N-am să înțeleg niciodată de ce judecătoarele de la Curtea de Apel Oradea nu șptiu ce este acela DOL! Dar în fine! Asta este! PS Dacă acest comentariu este considerat de cineva un ATAC LA JUSTIȚIE VĂ STAU LA DISPOZIȚIE! ARESTAȚI-MĂ!