Lumea e nedreaptă! Hotărât lucru. Nu mai există recunoştinţă, ţinere de minte, empatie. Şi, ce-i mai trist, n-are nicio şansă de îndreptare.
Uite, bunăoară, toată tevatura asta cu dosarul transferurilor. Preşedinţi de camere, de cluburi, si de partide, persoane fizice aflate în fruntea guvernului sau a diverselor comunităţi, din nordul ţării până la Calafat, cuprinşi de o vie emoţie, compun cereri de graţiere. Asta, desigur, e de bine! Lumea s-a săturat, pe bună dreptate, să-i vadă hăituiţi ani de zile pe potentaţii noştri. Ne-am învăţat cu ei la talk-show-uri, în jurnalele de ştiri, în revistele glossy sau în gazetele de fotbal şi presa de scandal. De unde să luăm alţii? Justiţia e strâmbă! Ne-o spune de atâta timp şi Comisia Europeană. Poftim, i-a condamnat acum şi pe greii fotbalului. La judecata poporului sunt însă nevinovaţi şi nu putem aştepta pană la pronunţarea justiţiei divine. E clar, trebuie să facem ceva!
Dar de ce unii sunt cu desăvârşire uitaţi? Sunt pentru eliberarea lui Giovani! Omul ăsta a fost permanent urmărit de ghinion. A pierdut milioane de euro la ruleta si la blackjack. Până la un milion şi jumătate pe noapte. Doar în 2008: 12 milioane de euro pierduţi în cazinouri. La poker, alt ghinion. În 2010 la World Poker Tour Bucureşti i-a mers atât de rău că a aruncat jetoanele-n tavan şi a plecat înjurând. Acum, ce să mai vorbim, a primit pedeapsa cea mai grea: 6 ani şi 4 luni şi nici urmă de compasiune sau de simpatie publică.
La nivel naţional toată atenţia este îndreptată spre Gică Popescu. Conform rechizitoriului, la transferul lui Lucică Sânmartean, Gică, în calitate de angajat la “Becali Sport”, a virat banii plătiţi de clubul Panathinaikos Atena în contul unei firme din Olanda. Ca şi în cazul lui Ionel Ganea, la solicitarea fratilor Becali, Jean Pădureanu a acceptat vânzarea drepturilor de transfer ale jucătorilor în favoarea unor firme olandeze. De acolo banii s-au împarţit, mai departe, în diverse alte conturi. Cineva a „greşit” la calcule şi n-au mai ajuns nişte bani în bugetul de stat. Mare lucru! La cât se fură în ţara asta … Banii însă tot în România s-au cheltuit. Pentru Gloria, sau, în cel mai rău caz, în cazinourile, care, se ştie plătesc şi ceva impozite la stat. Uite însă că pe Gică îl plânge ţara, pe nea Jean bistriţenii şi pe Giovani – nimeni.
Nişte nerecunoscători, asta suntem! Mai mult decât atât. După ce ne-a ajutat să optimizăm fiscal vânzarea lui Sânmărtean şi a lui Ganea acelaşi Giovani ne-a oferit nouă, bistriţenilor, şansa nesperată de a recupera terenul municipal. La transferul lui Junior Moraes, transfer care a îngropat practic clubul, impresar era tot Giovani. La începutul lui 2011 transferul lui Moraes la Krasnodar era dat ca şi sigur de Jean Pădureanu pentru 1,5 milioane euro, bani în care intra şi comisionul impresarului. Mai precis, la Gloria trebuiau să ajungă doar 1,25 milioane. În ultimul moment tranzacţia a căzut deoarece, conform informaţiilor din presă, ruşii n-ar fi fost de acord cu comisionul lui Giovani. Ce s-a întâmplat până la fina e de acum bine cunoscut. Giovanni s-a târguit cu Gigi şi, în final, Moraes a fost vândut pe nimic pentru Gloria, la Doneţk, via Sofia. Gloria a ajuns în B şi în insolvenţă. Până la o viitoare anchetă, nimeni nu ştie cât a fost comisionul lui Giovani şi în ce conturi a fost virat. Eşecul acestei tranzacţii trebuie privit de către bistriţeni ca o uriaşă oportunitate. De acum înainte, în loc să vireze sute mii de euro anual pentru nimic în bugetul unei entităţi private, bistriţenii ar putea să cumpere, pe aceeaşi bani, un patrimoniu pe care l-au cedat pe gratis. Noroc cu Giovani!
Unde mai pui că, spre deosebire de toţi ceilalţi, Giovani recunoaşte: „eu sunt mafiot prin modul meu de a mă comporta, fac bani de unde nu ştie nimeni, mi se spune mafiotul, naşul, şi sunt respectat”. Ținând până la capăt la demnitatea lui “de om, de şmecher, de mafiot” declara pilduitor în aşteptarea sentinţei: „Nu mi-e teamă de închisoare. Este o instituţie de reeducare, făcută pentru oameni, nu e o sperietoare de girafe, de leoparzi sau de tigri. În ciuda lucrurilor care se întâmplă în România, am o mare încredere în justiţie.” Eu zic că omul e gata îndreptat.
Sigur, s-a vorbit în contextul procesului de gradele diferite de vinovăţie, de un sistem complex de spălare de bani, de faptul că unii ar fi profitat mai puţin sau deloc fiind însă vinovaţi că au încearcat să ascundă un sistem despre care toţi ştiau cum funcţionează. Ce ne pasă nouă de toate astea! Nouă, contribuabililor, nu ne va da nimeni niciun leu înapoi! De asta zic, dragi industriaşi bistriţeni, stimate oficialităţi locale, fraţilor, când vă veţi întâlni şi veţi iniţia în cele din urmă o cerere de graţiere pentru tovarăşii lui, vă rog din suflet să nu-l uitaţi pe Giovani. După atâta ghinion în viaţă şi atâtea binefaceri făcute bistriţenilor, măcar o cerere de graţiere merită şi el. Semnez şi eu, dacă mai e loc.
P.S.: Potrivit art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) Cod. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea în continuare a pedepsei, iar instanţa apreciază că întreruperea executării pedepsei şi lăsarea în libertate a condamnatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În sensul ăsta, Giovani saracu’, n-are nicio şansă părând într-o forma fizică excelentă. Cu siguranţă, în cazul lui, graţierea rămâne unica solutie. Free Giovani!
Alexandru Toniuc,
preşedinte PER Bistriţa-Năsăud, consilier local
