Administrația Județeană a Finanțelor Publice (AJFP) Bistrița-Năsăud nu a fost de acord cu admiterea cererii de intrare în insolvență depusă de Geodensis Transcom și admisă de judecătorul sindic de la Tribunalul Bistrița-Năsăud. Instituția a formulat opoziție la încheierea prin care a fost admisă intrarea în insolvență a firmei, considerând că cererea a fost introdusă în instanță cu rea-credință, astfel că trebuie revocată.
În toamna anului trecut, proprietarii Geodensis Transcom, Mariana și Mihai Oprea, au ajuns la concluzia că situația financiară este una dificilă și nu mai pot face față problemelor. Asta în condițiile în care firma fost nevoită să facă față anilor de pandemie, perioadă care de altfel a dat bătăi de cap și altor companii, după ce au fost obligate să-și reducă sau să-și sisteze o vreme activitățile. Un alt factor care a adus firma într-o stare proastă este și înmulțirea numărului de jucători de pe piață, cu același profil de activitate.
Drept urmare, în data de 29 noiembrie au înregistrat pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud o cerere de intrare în insolvență, care, în data de 3 decembrie, a fost admisă de judecătorul sindic.
DGFP a acuzat firma de rea credință
În fața instanței, DGFP a susținut faptul că fondurile disponibile ale firmei nu sunt insuficiente pentru plata datoriilor exigibile, așa cum a cerut în cererea pentru intrarea în insolvență. Asta în condițiile în care, au arătat cei de la Finanțe, administratorul Geodensis Transcom a depus o cerere de eșalonare la plată a obligațiilor fiscale, iar mai apoi o cerere de eşalonare clasică cu garanţii, pentru aceasta din urmă primind un acord de principiu.
“Societatea a beneficiat de eşalonare pe o perioadă de 12 luni conform Deciziei de eşalonare la plata a obligaţiilor fiscale nr. 13813/25.03.2024, până la data de 07.11.2024 când a fost comunicată Decizia de pierdere a eşalonării nr. 15394/07.11,2024, după care contribuabilul a depus cerere de eşalonare clasică cu garanţii.
La data de 03.11.2024 a fost emis Acordul de principiu nr. 15410/08.11.2024. Conform Acordului de principiu debitorul avea obligaţia sa constituie garanţii ]n valoare de 555.601 lei pentru a beneficia de eşalonare la plată pe o perioadă de 48 luni. Contribuabilul a constituit garanţii în valoare de 413.228 lei pentru care s-a instituit procesul-verbal de sechestru asigurător nr. 52/29.11.2024, pe care administratorul societăţii trebuia să-l semneze, fiind contactat telefonic şi informat cu privire la stadiul în care se află documentele şi invitat să se prezinte pentru a semna procesul-verbal de sechestru, dar nu s-a prezentat.
Ulterior contribuabilul a depus intenţia de deschidere a procedurii insolventei. Întrucât contribuabilul nu a respectat graficul de eşalonare, nu efectuat nicio plată din data de 27.11.2024, nu a dorit sa semneze procesul-verbal de sechestru, s-a constatat faptul că debitorul este de rea credinţă provocându-şi, în mod voit, starea de insolvenţă”, a reținut instanța din documentul depus la dosar de DGFP Bistrița-Năsăud.
Dovezile și argumentele Geodensis
De cealaltă parte, administratorul Geodensis a arătat că cererea de eșalonare se referea la o datorie totală de 434.609 lei, pentru care a putut prezenta garanții în valoare 413.227 lei, însă DGFP nu a acceptat suma și nici natura bunurilor evaluate.
“La data de 03.12.2024, s-a deschis procedura generala a insolvenţei faţă de debitoarea SC Geodensis Transcom S.R.L., prin încheierea civilă nr. 439/2024, din data de 03.12.2024, ca urmare a cererii depuse de debitoare deoarece aceasta se afla într-un declin financiar aşa cum rezultă și din documentele financiare ale societăţii, care au însoţit cererea de deschidere a insolventei.
Societatea a beneficiat de eşalonare la plată, doar a unor obligaţii fiscale, prin decizia nr. (…)/25.03.2024, eşalonare care a fost compusă doar din obligaţii fiscale reprezentând TVA în valoare de 50.336 lei, contribuţii asigurătorii în valoare de 3.421 lei, accesorii TVA în valoare de 2.178 lei, în condiţiile in care debitoarea figura Ia data emiterii eşalonări cu un sold în valoare de 174.511 lei, conform balanţei aferente lunii februarie 2024. Depune anexat decizia de eşalonare la plata a obligaţiilor fiscale, balanţa aferenta lunii februarie..
La data de 07.11.2024, organul fiscal a emis o decizie de pierdere a valabilității eşalonării la plata a obligaţiilor fiscale înregistrata sub nr. 15394/07.11.2024, pe motivul neachitării ratei aferente lunii septembrie 2024, Ulterior debitoarea de buna credinţă a solicitat o noua eşalonare pentru total datorie în valoare de 434.609 lei, cu îndatorirea de a prezenta garanţii.
Societatea a putut prezenta garanţii în valoare de 413.227 lei, garanţie care a fost respinsa verbal de către reprezentatul DGFP, deoarece nu a acceptat nici suma nici natura bunurilor evaluate din motivul că sunt prea multe bunuri mobile, iar valoarea lor nu acoperă valoarea solicitată de către organul fiscal în valoare de 555.601 lei, acesta neluând in considerare nici măcar o eşalonare parţială raportata Ia garanţiile prezentate de către debitoare.
Nu a fost comunicat către societate, nici pe mail, nici în SPV, nici la adresa sediului social, procesul verbal de sechestru asigurător nr. 52/29.11.2024, de care organul fiscal, la care face referire în opoziția formulată. Referitor la acest proces verbal de sechestru și la susţinerea ca administratorul societăţii a fost informat cu privire la stadiul în care se află documentele, menţionăm că se observă lesne că acest document poartă dala de 29.11.2024, data la care societatea a înregistrat la AJFP BN notificarea privind intenţia de deschidere a procedurii insolventei, notificare anexata cererii de deschidere a procedurii insolventei. Deci este în mod evident că aceste documente nu au fost întocmite până la data notificării intenţiei de intrare în procedura insolvenței. Depunem anexat notificarea către AJFP BN din data de 29.11.2024”, a arătat Geodensis în notele depuse la dosar,
Totodată, Geodensis a precizat totodată că motivele invocate de cei de la Finanțe nu demonstrează ca societatea nu ar fi în incapacitate de plată, respectiv în stare de insolvență.
“Dimpotrivă creditoarea opozanta menţionează ea însăşi în opoziţia formulată ca Contribuabilul nu a respectat graficul de eşalonare, nu a efectuat nici o plată din data de 27.08.2024. Aceasta afirmaţie demonstrează în fapt tocmai incapacitatea de plată respectiv starea de insolvență a societăţii.
Pe de altă parte, menţionăm faptul că starea de insolvență a fost dovedită prin cererea formulată pentru deschiderea procedurii insolvenței și documentele anexate cererii din care rezultă în mod clar valoarea creanţelor restante datorate care nu au putut fi plătite la scadență. Prin formularea cererii de intrare în procedura generală a insolvenței, societatea nu a făcut altceva decât să respecte dispoziţiile Legii nr. 85/2014, referitoare la obligaţia prevăzuta în mod expres de lege de a solicita deschiderea procedurii insolvenței.
Creditoarea nu a făcut nicio dovadă că societatea noastră ar avea disponibilităţi băneşti pentru plata obligaţiilor restante precum și a celor curente.
Aşa cum a declarat, prin declaraţia anexata cererii de deschidere a procedurii insolventei, intenţia este de a continua activitatea, însă pe baza unui plan de reorganizare care sa dea posibilitatea plăţii pasivului într-o perioada de timp rezonabila conform dispoziţiilor legale. Dacă nu ar fi intrat în procedura generală a insolvenței presiunile din partea creditorilor pentru plata tuturor obligaţiilor de plată ar fi condus la blocarea întregii activităţi, neexistând posibilitatea realizării unor disponibilităţi băneşti într-un timp foarte scurt, ceea ce ar fi dus la acţiuni de executare silită împotriva societăţii”, a mai arătat firma bistrițeană.
Instanța: Creditoarea nu a probat că debitoarea deţine sume de bani suficiente pentru acoperirea creanţelor scadente
Instanța nu a fost însă de acord cu opoziția formulată de DGFP, considerând acțiunea ca fiind neîntemeiată, prin raportare la specificul legislaţiei aplicabile în materia insolvenţei.
“Rezultă, aşadar, că insolvenţa debitoarei reprezintă o condiţie a aplicării procedurii prezente, societatea trebuind să administreze dovezi din care să reiasă, pe de o parte, neplata la scadenţă a datoriilor, iar, pe de altă parte, lipsa fondurilor băneşti necesare pentru acoperirea creanţelor certe, lichide şi exigibile, legiuitorul prezumând starea de insolvenţă prin neefectuarea plăţii în termen de 60 zile de la scadenţă. Insolvenţa nu se caracterizează prin existenţa unui pasiv mai mare decât activul patrimonial al debitoarei, subliniind, în egală măsură, că starea de insolvenţă nu este înlăturată dacă debitoarea deţine în patrimoniu bunuri mobile şi imobile.
În condiţiile în care, prin cererea formulată de Soc. Geodensis Transcom S.R.L. la data de 29.11.2024, în temeiul art. 66 din Legea nr. 85/2014, debitoarea a indicat că datoriile sale se ridică la suma de 5.996.801 lei, iar actele contabile anexate cererii (balanţa de verificare pentru luna octombrie 2024 – …) relevă faptul că lichidităţile existente în conturile debitoarei sunt insuficiente pentru acoperirea acestor creanţe, starea de insolvenţă este una evidentă.
Cererea stării de insolvenţă se efectuează prin raportare la termenul de 60 zile scurs de la data exigibilităţii creanţelor, termen care îndrituieşte societatea debitoare să se prevaleze de procedura insolvenţei, în condiţiile expres prevăzute de legiuitor.
Mai mult, creditoarea însăşi a arătat că societatea debitoare nu a respectat eşalonarea obligaţiilor fiscale, fiind emisă Decizia de pierdere a eşalonării nr. 15394/ 07.11.2024, neefectuându-se plăţi din data de 27.08.2024. Or, acest aspect este apt să consolideze cele reţinute de judecătorul sindic prin încheierea de deschidere a procedurii, în sensul că societatea se află în imposibilitate de a-şi achita datoriile acumulate, fiind în stare de insolvenţă vădită, cu atât mai mult cu cât există şi alte creanţe neachitate, pe lângă creanţa bugetară a oponentei.
Tribunalul reţine, de altfel, că nu există nicio dispoziţie legală care să împiedice debitoarea să formuleze cerere de deschidere a procedurii insolvenţei în situaţia în care ar fi fost iniţiată o procedură de executare silită în cadrul căreia să se fi dispus instituirea unei măsuri asiguratorii cu privire la aceasta, de către un creditor. Cu atât mai puţin s-ar putea reţine că debitorul nu poate formula cerere de deschidere a procedurii în ipoteza în care un creditor ar intenţiona să instituie măsuri asiguratorii asupra bunurilor proprietatea sa.
Existenţa lichidităţilor, a fondurilor băneşti pentru acoperirea creanţelor certe, lichide şi exigibile evidenţiate de societatea debitoare, trebuia probată de creditoarea care neagă existenţa stării de insolvenţă. În cauză, aceasta nu a probat că debitoarea Soc. Geodensis Transcom S.R.L. deţine sume de bani suficiente pentru acoperirea creanţelor scadente.
Nu în ultimul rând, judecătorul sindic nu poate reţine reaua-credinţă în formularea prezentei cereri în măsura în care societatea debitoare a depus cererea de deschidere a procedurii generale de insolvenţă, exprimându-şi intenţia de reorganizare, neprobându-se săvârşirea vreunei fraude la lege de către debitoare”, arată instanța în motivare.
