Agricultura românească, vulnerabilă în faţa crizei

Sentimentul de teamă primează în rândul agricultorilor, în contextul crizei financiare şi previziunilor negative cu privire la rezultatele economice, pentru anul viitor. Piaţa produselor agricole este prima victimă a recesiunii, însă, productivitatea şi accesarea creditelor, momentan sunt considerate problematice pentru producători.

Impactul crizei economice mondiale asupra sectorului agricol românesc

Economia României este, în proporţie de 85%, dependentă de factorii economici externi, fiind vulnerabilă la orice şoc economic înregistrat pe vreuna din pieţele internaţionale. Sectorul agricol românesc este momentan într-o situaţie foarte sensibilă în raport cu declinul de pe piaţa mondială.

Criza economica mondială, în special cea resimţită pe pieţele financiare afectează şi Romania, influenţele urmând să se resimtă în toate domeniile de activitate şi în special în domeniul agricol.

Efectele crizei economice se vor resimţi mai ales pe termen mediu şi lung, cu preponderenţă în sectorul dezvoltării rurale şi în cel al investiţiilor în zootehnie, fapt ce va adânci decalajele înregistrate în prezent, între sectorul agricol romanesc şi cel al ţărilor europene.

Situaţia este destul de sensibilă din cauza slabei capitalizări a operatorilor economici de pe fiecare filieră, lipsa investiţiilor şi dependenţa de importuri.

România va trebui să atragă de la Uniunea Europeană în următorii patru ani, aproximativ 13 miliarde de euro, bani alocaţi în mare parte pentru dezvoltarea rurală.

Credite scumpe

Scumpirea pieţei creditului şi absenţa mecanismelor de susţinere a agricultorilor sau a entităţilor din domeniul dezvoltării rurale, va conduce la imposibilitatea accesării fondurilor europene şi deci la investiţii reduse în mediul rural.

Astfel, producătorii nu vor avea banii necesari să asigure cofinanţarea pentru finanţarea proiectelor.

Dacă situaţia va rămâne aceeaşi şi anume că Guvernul României, prin ministerul de specialitate, să rămână la poziţia pasivă, se va menţine situaţia actuală – niciun euro tras din fondurile europene.

Scumpirea creditelor va duce la scumpirea investiţiilor care nu vor mai putea fi finanţate – astfel, nu vor mai fi mijloace tehnice, iar competitivitatea agricultorului va scădea atât pe piaţa internă, cât şi externă – fermierii care nu vor mai putea suporta presiunea exercitată pe piaţa dobânzilor şi a costurilor bancare vor da faliment.

Lipsa surselor de finanţare pentru agricultură va conduce la mărirea decalajelor în condiţiile în care operatorii de pe piaţă nu se vor mai putea finanţa din alte surse.

Criza resimţită pe piaţa asigurărilor, criza energetică, criza preţurilor produselor agricole de bază, resimţite deja pe plan european, vor conduce la absenţa profitului şi la decapitalizarea agricultorului care nu-şi va putea acoperi costurile de producţie.

Segmente afectate

Sectoarele cele mai afectate sunt şi vor fi cel al creditării agriculturii, al investiţiilor în agricultură şi cel al valorificării producţiei în condiţiile în care costurile de producţie vor fi foarte ridicate.

Efecte se vor simţi şi în ceea ce priveşte finanţarea fiecărui ciclu de producţie, dar şi în lipsa lichidităţilor pentru plata nevoilor curente.

Dacă în viitorul apropiat nu se va conştientiza că agricultura este o prioritate naţională care trebuie finanţată mai mult decât economia pasivă, riscăm să intrăm într-un joc foarte periculos, cu consecinţe deosebit de grave din punct de vedere economic şi social, consecinţe care se pot transforma în revolte şi nemulţumiri ale populaţiei.

Sectorul agricol face parte din economia activă a unui stat. Astfel, acest domeniu este unul din puţinele care pot salva România de la o profunda criză economică, deoarece este singurul sector care încă mai poate aduce valoare adăugată direct statului român şi să asigure siguranţa alimentară a populaţiei.

Fermier român în contextul mondial actual

În prezent, având în vedere că nu există mecanisme funcţionale care să asigure o anumită protecţie agricultorilor, este dezavantajos să fi agricultor. Însă dacă se va stabili o strategie de acţiune unitară, care să includă şi o infuzie de capital în dezvoltarea şi funcţionarea acestor pieţe, în organizarea agricultorilor, atunci va fi un mare avantaj să activezi pe această piaţă.
România va produce nu numai pentru acoperirea cererii interne dar şi pentru piaţa comunitară, iar în acest context, trebuie analizată foarte aprofundat posibilitatea unor noi negocieri în cadrul pieţei comune, având în vedere conjunctura existentă.

Investiţiile străine în sectorul agricol românesc

Investiţiile străine directe vor avea de suferit, însă nu la fel de mult ca cele din alte sectoare, având în vedere faptul că sectorul agricol este un sector economic cu cel mai mare potenţial de revenire şi stabilizare din întreaga economie.
Astfel stând lucrurile, investiţiile străine vor fi afectate atât de mult cât vor fi afectate şi cele autohtone.

Scumpirile din industria agro-alimentară

Economia mondială este în recesiune economică şi nu în criză globalizată – crizele se resimt pe anumite segmente care sunt mai puţin pregătite să răspundă factorilor de acţiune în cadrul recesiunii: scumpirea consumului pe seama lipsei factorilor de producţie, în condiţiile în care întreaga omenire are un trend de scădere a productivităţii muncii în ultimii zece ani.
În acest context, de recesiune economică, în cadrul economiei noastre dependentă de factori speculativi externi s-au făcut resimţite o serie de efecte care au condus la creşterea costurilor de producţie directe sau indirecte.

Scumpirile anunţate au legătură directă cu actuala recesiune economică, iar înglobarea creşterilor de preţ ale input-urilor în preţul final, este singura soluţie ce va putea duce la ieşirea de pe piaţă a agricultorului român în absenţa instrumentelor reale de susţinere a acestuia.

Mihaela Mocanu