Agricultura bistriteana – o afacere de subzistenta

În judeţul Bistriţa-Năsăud există zone declarate defavorizate care deţin potenţial uman şi resurse naturale cu mult mai bune decât în aşa zisele zone favorizate.
Agricultura este cea care ne pune pe mese, zi de zi, tot ceea ce numim hrană, de la pâine, ouă, lapte, carne, până la „banalele” legume, zarzavaturi sau fructe.

Pornind de la premisa că agricultura este punctul de plecare şi de bază în acelaşi timp, într-o economie solidă, unitară şi independentă, am stat de vorbă cu unul dintre directorii unei instituţii menite să ajute la dezvoltarea şi încurajarea practicării agriculturii în România, mai exact cu directorul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură Bistriţa-Năsăud (APIA BN), inginerul agronom Emil Scurtu.
Pe fondul general al crizei economice, dar şi al calamităţilor din ultima vreme, problematica agricolă este una diversă şi deloc facilă. De la acordarea de subvenţii, indiferent pe ce programe se face aceasta, până la producţia şi exploatarea efectivă, agricultorul român trece prin procese şi etape de cele mai multe ori greoaie şi descurajante.
Lipsa banilor sau neajunsul lor, stimularea doar în anumite condiţii şi pentru anumite ramuri sau zone agricole, coroborate şi cu largul concurs al populaţiei cu potenţial sau aplecare agricolă, dezinteresată de constituirea în forme de asociere, fac din agricultura românească imaginea unui peisaj selenar, cu excepţia faptului că pe Lună nu cresc buruieni.

Emil Scurtu – un director cu multe mulţumiri, dar şi cu multe supărări

Directorul APIA BN este un om căruia nu-i place să vorbească despre sine. Ocoleşte cu tact întrebările legate strict de persoana sa. Este tipul de inginer agronom pe care l-am întâlnit cu toţii în filmele unei epoci apuse, acel inginer pornit pe treabă, care-şi cunoaşte meseria, dar care este măcinat de problematica sistemului din care face parte. A lucrat o viaţă în agricultură, cu excepţia perioadei 1992 – 1996, când a fost senator din partea Partidului Agrar Român.
Are în subordine 117 angajaţi pe care-i laudă şi le ţine partea atât cât poate. Nu-i ajung, cantitatea şi fluxul de muncă este prea mare comparativ cu numărul de angajaţi existenţi. Susţine că nu sunt plătiţi la justa lor valoare şi pentru efortul pe care aceştia îl depun, cu toate că, recunoaşte, salariile din APIA sunt peste media altora.
Nu crede că există conflicte de interese în interiorul instituţiei pe care o conduce, chiar dacă exemplele şefilor de birouri de la Teaca şi Năsăud îi sunt cunoscute.
La Teaca, şeful de birou Ovidiu Brătfelan este în acelaşi timp şi preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Taurine Orosfaia, iar soţia acestuia deţine o fermă de vaci în aceeaşi localitate. „I-am sugerat să demisioneze din această funcţie, nu ştiu dacă a făcut-o sau nu, oricum, cererile pentru acordarea de subvenţii pentru ACT Orosfaia, fiind vorba de teren peste 50 hectare, s-au depus şi procesat la Bistriţa. Aici, introducerea datelor şi procesarea acestora se face sub parolă, în istoricul înregistrărilor rămânând exact cine şi ce a operat. Deci, se poate verifica oricând, iar cel vinovat pentru o eventuală încălcare a legii, va da cu subsemnatul. La fel şi în cazul fermei pe care soţia sa o deţine în Orosfaia! Sunt de lăudat aceşti oameni care au curajul de a face ceva, mai ales acolo, la capătul pământului. Din punct de vedere profesional, omul nostru de la Teaca este în totdeauna la zi, n-are nevoie de ajutor, este un exemplu pentru toţi!” – a declarat, pentru Gazeta de Bistriţa, Emil Scurtu despre cazul Brătfelan de la Orosfaia.
Câr priveşte cazul inginerului Ştefan Cârcu de la Năsăud, unde există reclamaţii şi sesizări la adresa acestuia, Scurtu aşteaptă rezultatul anchetei organelor în drept, iar dacă va fi cazul, îi va cere acestuia să renunţe la funcţia publică.
Ideea reducerilor de personal, anunţată şi în cadrul APIA la nivel central (un număr de peste 500 de disponibilizări per total agenţie), îl pune în mare dificultate pe şeful bistriţean, care se confruntă cu lipsă de personal şi implicit suprasolicitarea celui existent.
O altă nemulţumire a şefului de la APIA BN, este cea legată de neimplicarea în procesul agricol a colegilor de la celelalte unităţi aparţinătoare Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, care sunt plătiţi din bani publici şi îşi duc la îndeplinire sarcinile legate de efectiv de munca de teren, exemple fiind date din Direcţia Agricolă – „colegi care sunt angajaţi la alte instituţii ale agriculturii şi care nu-şi au obiectul muncii. Ce activitate are Horga de la Milaş? Sau Istrate Beniamin din Maieru, sau alt Istrate de la Telciu. Cei de la Zagra sau Şieu Măgheruş? Să facă ceva acolo, să vadă ţăranul că specialistul nostru face ceva! Nu face nimic!”.
Dintre mulţumirile lui Emil Scurtu se numără, pe lângă oamenii cu care se mândreşte, sediile APIA din Bistriţa şi judeţ, în special cele de la Teaca şi Lechinţa, unde s-au făcut investiţii pentru pământ primit în exploatare de la primăriile cu pricina.

Agricultura şi subvenţiile – un tandem ce nu va mai putea fi despărţit

În opinia lui Emil Scurtu, agricultura va trebui să treacă dincolo de graniţa unei ocupaţii de subzistenţă, de la nivelul exploatării unei bucăţi de pământ doar pentru un minim necesar propriu, la stadiul unei agriculturi bazată în special pe forme de asociere, cu putere de a exploata arii cât mai mari de teren agricol nefolosit în momentul de faţă, bineînţeles, aportul statului fiind unul hotărâtor prin sprijinirea agricultorilor prin subvenţii.
În acest sens, APIA a autorizat la plată 595.250.283 euro, reprezentând 96 % din suma de 619,8 milioane euro, sprijin din Fondul European de Garantare Agricola (FEGA) alocat României pentru plăţile pe suprafaţă în cadrul Campaniei SAPS 2009.
Suma autorizată la plată este aferentă solicitărilor depuse de 1.069.000 fermieri, pentru o suprafaţă de nouă milioane hectare.
Totodată, APIA a autorizat la plată suma de 259 milioane euro, reprezentând sprijin financiar din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) şi bugetul naţional, destinat zonelor montane defavorizate şi plăţilor de agromediu.
În judeţul Bistriţa-Năsăud, zonele considerate defavorizate sunt cele din zona montană, dar care au condiţiile unei dezvoltări prin prisma resurselor pe care le oferă mediul. Zona de câmpie, considerată zonă normală sau favorizată, în judeţul nostru este cea cu posibilităţile mai reduse, atât din punct de vedere al resurselor oferite, cât şi a populaţiei îmbătrânite şi rarefiate. Aici apar diferenţe în valorile acordate la hectar, zona montană chiar dacă mai „bogată” la noi în judeţ, este considerată defavorizată şi nu invers, cum ar fi situaţia reală.
La nivelul APIA Bistriţa-Năsăud s-au înregistrat peste 31.000 de cereri pentru acordare de subvenţii, din care putem aminti 2.020 cereri pentru prima privind creşterea ovinelor şi caprinelor, şi doar 43 de cereri pentru motorină.
Din acest an nu se mai acordă subvenţii pentru lapte, carcasă de porc şi carcasă de bovine, programul finanţărilor europene pe aceste capitole fiind unul de trei ani, respectiv 2007 – 2008 – 2009. Toate dosarele restante la plată sunt în curs de rezolvare, niciun fermier cu dosar aprobat nu va rămâne fără plata subvenţiei solicitate.
Cea mai mare durere a directorului APIA BN – Emil Scurtu, este desfiinţarea şi distrugerea formelor de asociere colectivă din agricultură, patrimoniul fostelor CAP-uri şi IAS-uri fiind distrus bucată cu bucată, azi încercându-se diferite forme de asociere a fermierilor, dar fără o bază materială şi patrimoniu necesar începerii unei astfel de activităţi.

Eugen Farcaşiu