„Mă aşteptăm să văd subtilităţi constituţionale sau viziuni interesante din partea preşedintelui”. Da, este o afirmaţie a fostului premier la României, iubitor şi colecţionar de tablouri scumpe. Probabil, de aici i se trage şi preferinţa pentru lucruri subtile şi rafinate.
Venerabilul Ion Iliescu îi cataloga pe cei care părăsesc Partidul Social Democrat drept „fripturişti şi oportunişti care vor funcţii”. Deci, Adrian Năstase nu este un astfel de om. El a rezistat eroic, a trecut prin dosare, a invocat mătuşi, atunci când a fost prins cu mâţa în sac, s-a „lăsat la fund” atunci când Traian Băsescu l-a dat de pământ în campania electorală din 2004, iar acum când bietul Mirciulică a fost pus la punct de acelaşi Traian, vrea să revină cât mai sus în ierarhia partidului. Reales preşedintele Consiliului Naţional al PSD, Năstase se vede iarăşi pe cai mari şi vrea să facă uitată perioada în care a fost umilit inclusiv de către „tovarăşii” săi. Şi cum te poţi relansa în politica românească altfel decât atacând preşedintele? Asta ca asta, dar ce este mai bizar constă în faptul că al nostru Adrian spune că Băsescu are o singură obsesie:Năstase. Chiar că nu mai înţeleg nimic. Păi, s-o luăm cu binişorul nea Adi. Te-a bătut de ţi-au umblat fulgii în 2004? Da. L-a târât în ridicol pe Mirciulică în 2009? Da. Păi,atunci, cum să fie Băsescu cel frustrat, din moment ce a învins tot ceea ce a avut mai de calitate PSD-ul( sau, mă rog, ceea ce se credea a fi mai de calitate)? Fără a face elogiul actualului preşedinte, pe vremea guvernării Năstase, presa era controlată la sânge de „Bombonel”, iar pentru ca un editor de ştiri să primească un bonus material trebuia musai să amintească de ouăle lui. Ceea ce, în “epoca Băsescu”, cu toate defectele fostului marinar, nu se întâmplă. Să nu uităm că în campania electorală majoritatea televiziunilor l-au apoteozat pe Geoană. Deci, Năstase ar trebui să înceteze cu ideile stupide despre teoria conspiraţiei, despre frustrările altor politicieni, pentru că singurul frustrat, politic cel puţin, este el. De aceea, târâş-grăpiş, încearcă să devină „iarăşi ce a fost şi mai mult decât atât” şi aruncă cu noroi în cei care l-au învins ori de câte ori i-a provocat. Dar până la a afirma că pentru Băsescu, Adrian Năstase este o obsesie, e cale lungă. Fosta carieră de ministru al Externelor nu îi prea foloseşte, deoarece a rămas un “extern” al politicii din România, un personaj fad, care trăieşte din amintiri şi care se visează încă mare şef de partid. Somn uşor şi vise plăcute, Adrian!
Venerabilul Ion Iliescu îi cataloga pe cei care părăsesc Partidul Social Democrat drept „fripturişti şi oportunişti care vor funcţii”. Deci, Adrian Năstase nu este un astfel de om. El a rezistat eroic, a trecut prin dosare, a invocat mătuşi, atunci când a fost prins cu mâţa în sac, s-a „lăsat la fund” atunci când Traian Băsescu l-a dat de pământ în campania electorală din 2004, iar acum când bietul Mirciulică a fost pus la punct de acelaşi Traian, vrea să revină cât mai sus în ierarhia partidului. Reales preşedintele Consiliului Naţional al PSD, Năstase se vede iarăşi pe cai mari şi vrea să facă uitată perioada în care a fost umilit inclusiv de către „tovarăşii” săi. Şi cum te poţi relansa în politica românească altfel decât atacând preşedintele? Asta ca asta, dar ce este mai bizar constă în faptul că al nostru Adrian spune că Băsescu are o singură obsesie:Năstase. Chiar că nu mai înţeleg nimic. Păi, s-o luăm cu binişorul nea Adi. Te-a bătut de ţi-au umblat fulgii în 2004? Da. L-a târât în ridicol pe Mirciulică în 2009? Da. Păi,atunci, cum să fie Băsescu cel frustrat, din moment ce a învins tot ceea ce a avut mai de calitate PSD-ul( sau, mă rog, ceea ce se credea a fi mai de calitate)? Fără a face elogiul actualului preşedinte, pe vremea guvernării Năstase, presa era controlată la sânge de „Bombonel”, iar pentru ca un editor de ştiri să primească un bonus material trebuia musai să amintească de ouăle lui. Ceea ce, în “epoca Băsescu”, cu toate defectele fostului marinar, nu se întâmplă. Să nu uităm că în campania electorală majoritatea televiziunilor l-au apoteozat pe Geoană. Deci, Năstase ar trebui să înceteze cu ideile stupide despre teoria conspiraţiei, despre frustrările altor politicieni, pentru că singurul frustrat, politic cel puţin, este el. De aceea, târâş-grăpiş, încearcă să devină „iarăşi ce a fost şi mai mult decât atât” şi aruncă cu noroi în cei care l-au învins ori de câte ori i-a provocat. Dar până la a afirma că pentru Băsescu, Adrian Năstase este o obsesie, e cale lungă. Fosta carieră de ministru al Externelor nu îi prea foloseşte, deoarece a rămas un “extern” al politicii din România, un personaj fad, care trăieşte din amintiri şi care se visează încă mare şef de partid. Somn uşor şi vise plăcute, Adrian!
Raimond PETRUŢ
