Adevăraţii afacerişti din spatele primarului Ovidiu Creţu

Ovidiu Creţu, din fotoliul de primar al municipiului Bistriţa, întreţine şi relaţii de afaceri cu diverse personaje controveresate. De la privatizări „cu cântec” până la licitaţii pe banii publici, Gazeta de Bistriţa vă prezintă în continuare oamenii care stau în spatele lui Ovidiu Creţu şi uneia dintre cele mai mari companii bistriţene, Comelf SA

Comelf, prima iubire a lui Ovidiu Creţu

Actualul primar al Bistriţei şi-a început cariera profesională la SC Comelf SA, una dintre cele mai mari companii din judeţ, societate care se ocupă cu fabricarea de maşini şi utilaje pentru lucrări terasiere şi nu numai şi locul întâi în Top Afaceri Romania pe judeţul Bistriţa-Năsăud. După absolvirea Facultăţii de Mecanică din cadrul Universităţii de Mecanică din Cluj Napoca, în 1977, actualul primar a profesat până în 1995 ca inginer SC COMELF SA Bistriţa. Timp de un an, între 1996 şi 1997 a fost Şef Serviciu Comercial în cadrul SC COMELF SA Bistriţa urmând ca timp de trei ani, între 1997 şi 2000 să deţină funcţia de Director General al SC ITALROMA SRL. Între 2000 şi 2004 revine în activitatea administraţiei locale ca viceprimar al municipiului Bistriţa timp de un an iar apoi ca şi consilier local. În 2001 este numit manager de fabrică în cadrul SC COMELF SA, funcţie la care renunţă în anul 2004 pentru a fi Senator în Parlamentul României.

În anul 2008 Ovidiu Creţu a fost ales primar al municipiului Bistriţa, păstrând însă relaţiile de afaceri şi politice cu firma Comelf SA. Astfel, Ovidu Creţu deţine la Comelf SA şi la SSIF Broker SA Cluj aproximativ 45.000 de acţiuni, de la Comelf SA primin în anul 2009 nu mai puţin de 127.140 de lei drept dividente. Demn de amintit este şi faptul că Ovidiu Creţu, la cei 3200 de lei pe care îi câştigă lunar, este cel de-al 16 lea primar din ţară după veniturile realizate sub formă de stat de plată.

Asociaţii lui Creţu, implicaţi în una dintre cele mai dubioase privatizări

Conform datelor furnizate de site-ul de specialitate listafirme,ro, conducerea SA Comelf SA este formată din Milea Voinea, Pârvan Nicolae, Cristian Stoian Dorin, Savu Constantin şi Babici Emanuel, iar ca persoană juridică este asociat Uzinsider SA.
Practic, compania este controlată de două persoane fizice, Constantin Savu şi Emanuel Babici, care deţin, prin firma Uzinsider Bucureşti, 76,78% din acţiuni. Savu are 29,36% din titlurile Uzinsider, iar Babici deţine 21,05% din acţiuni. De numele celor doi oameni de afaceri se leagă una dintre cele mai controversate privatizări, şi anume ce a combinatului Siderca SA, care a ţinut capul de afiş al ziarelor.

Babici Emanuel a ocupat în perioada 1990-1991 funcţia de Ministru Adjunct şi Secretar de Stat la Ministerul Industriei. În perioada comunistă, pe când nimeni sau aproape nimeni nu putea părăsi ţara, regimul reglemetând foarte dur plecările cetăţenilor în străinătate de teama dezertârii, Babici Emanuel s-a arătat de încredere partidului, fiindu-i admise diverse deplasări în străinătate pentru “specializare”. Astfel, am aflat faptul că cercetătorul Babici s-a deplasat pentru studii în SUA, perioada 1983-1986 şi a fost şef de şantier la Centrala Ghelende din Turcia şi şef al şantierului Sanjar din Irak, în perioada 1989-1990. De amintit este faptul că în firma Uzinsider SA, controlată de Babici împreună cu Savu, una dintre persoanele juridice asociate este firma Siderca SA, .

Privatizarea cu “cântec “ la Siderca SA

Cu sprijinul nemijlocit al reprezentanților guvernamentali, combinatul de oțel de la Călărași a fost muls de italienii așa-ziși de la Beltrame, care s-au ales și cu o vânzare profitabilă. În acest mod, statul român a fost păgubit cu peste 100 de milioane de dolari.
 
 Devalizarea în cel mai pur stil mafiot a societății Donasid de către investitorii strategici de la Beltrame poate deveni de acum studiu de caz. Moşirea operațiunii de privatizare de către foștii președinți ai AVAS, Ovidiu Musetescu (împreună cu consilieră lui, Roxana Bichel) și Mircea Ursache, s-a dovedit ulterior un șir lung de ilegalități din care statul român a ieșit cu o gaură de cel puțin 100 de milioane de dolari. Italienii de la Beltrame și complicii din România s-au ales dintr-o strigare cu 48 de milioane de dolari, fără a lua în considerare ce au tocat în perioadă cât au păstorit Donasid. Dincolo de ce s-a întâmplat la Donasid în ultimii trei ani, statul român, reprezentat de AVAS, are de dat un răspuns. Probabil vă întrebaţi cum a fost posibilă ingineria celor de la Beltrame și care sunt adevăratele pierderi ale privatizării Donasid. Ei bine, în bază Ordonanței 44/2002 care precizează că „activele aparținând societăților comerciale (la care statul este majoritar) se pot valorifică în cazul procedurii de executare silită, prin negociere directă către societățile comerciale cu capital mixt", Donasid Călărași ar fi trebuit să plătească pentru activele preluate din Siderca valoarea stabilită de raportul de evaluare, respectiv peste 75 de milioane dolari. Prin Ordonanța 40/2004, contrasemnată de Mircea Ursache, președinte al AVAS, s-a făcut derogare de la Ordonanța 44/2002, acceptându-se de la Donasid prețul de numai 16,8 milioane euro, fără TVA.
 
Cu un an mai devreme, expertiză efectuată de Iprolet/Iprolam, și la un curs valutar mai mic decât în 2002, indică pentru activele viabile de la Siderca o valoare de piață de peste 75 de milioane dolari. Dar vânzarea activelor, stocurilor de materii prime, materialelor și pieselor de schimb de la Siderca către Donasid a fost aprobată la prețul de 20 de milioane euro, inclusiv TVA. Nu înseamnă că statul a pus mână pe banii ăștia. Dimpotrivă, după „reusita" afacerii cu italienii, statul s-a mai ales cu o gaură de 12,5 milioane euro, iar societatea falimentară Siderca – cu o datorie de 58 de miliarde lei (peste 1,5 milioane euro). Interesant este că toată tranzacția a fost legiferată de o nouă ordonanța (40/2004), contrasemnată de Mircea Ursache, președinte AVAS, care, cu doi ani mai devreme, când se emitea prima ordonanța, era președinte la AVAB. Pură coincidența, nu-i așa? În spatele acestor acte normative, italienii de la Beltrame au reușit să-și facă de cap cu adevărat la Siderca.    

Patru ani le-au trebuit autorităților române să creeze hățișul și un an italienilor pentru a scoate din privatizarea Siderca mai mult decât și-ar fi putut închipui cineva. Se impune acum o scurtă recapitulare, care va şi explica, de altfel, de ce au fost necesari aproape trei ani pentru că Donasid să dea impresia că produce oțel. Combinatul siderurgic Siderca a fost oprit în 1999, ulterior fiind declanșată procedura lichidării judiciare. Totuși, la Siderca erau active viabile, oțelăria și laminorul de șină, pe care se putea continuă producția în condiții de eficientă. Drept urmare, s-a decis constituirea unei societăți mixte, între statul român și un investitor strategic, care să preia activele viabile din Siderca și să demareze producția de oțel. Această societate s-a numit Donasid, iar investitorul strategic (ţeparul) a fost compania AFV ACCIAIERIE Beltrame Spa. Protocolul dintre AVAS și Beltrame a fost încălcat însă imediat. Modul de constituire a capitalului social era următorul:
 – 30% (echivalentul a 6 milioane euro) subscris în natură de către Siderca SĂ;
 – 70% (echivalentul a 14 milioane euro) subscris în numerar de către AFV Beltrame, din care 3 milioane euro capital vărsat la constituirea societății, 4 milioane euro până la sfârșitul anului (nu se precizează care an), 7 milioane euro majorare de capital social;
 – contribuția ulterioară la majorarea capitalului social, a AFV Beltrame, cu 20 de milioane euro, materializați în obiective de investiții;
 – drept de preempțiune pentru Donasid la cumpărarea tuturor activelor Siderca;
 – AVAS, în calitate de acționar majoritar (81,51%), a mandatat Siderca să vândă Donasid echipamentele aferente fluxului viabil cu sumă de 20 de milioane euro, pusă la dispoziție de către Beltrame, cu condiția de vânzare cu plată în rațe eșalonate pe o perioadă de 12 ani. Mai erau și alte condiții, printre care crearea a 1.700 de locuri de muncă.  

Andrei Tomoş