Acoliții lui Ferenczi Arnold, fost manager de vânzări la Terasteel, trimiși în judecată! Compania bistrițeană a cerut sesizarea CCR pentru o excepție de neconstituționalitate

În martie 2021, procurorii DIICOT au pus mâna pe un grup infracțional organizat care au prejudiciat binecunoscuta firmă bistrițeană Terasteel cu aproape un milion de euro. Capul grupării, Ferenczi Arnold – fost manager de vânzări la Terasteel SA, dar și unul dintre membri, care și-a recunoscut faptele, au fost condamnați în dosare separate, Alte 5 persoane, despre care procurorii spun că au făcut parte din grupul infracțional, au fost trimise în judecată în toamna anului trecut, dosarul aflându-se deocamdată în procedură de cameră preliminară pentru verificarea legalității rechizitoriului.

În urmă cu 3 ani, procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Bistrița – Năsăud anunțau că au dispus reținerea pe o perioadă de 24 de ore a 3 inculpați și măsura controlului judiciar față de alți 2 inculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată și fals informatic în formă continuată.

În cauză s-a reținut faptul că, în perioada 2014 – 2020, un grup infracțional organizat, format din opt persoane, dintre care șapte angajați ai unei societăți, au indus în eroare și prejudiciat respectiva societate, prin derularea unor operațiuni frauduloase, constând în lansarea unor comenzi fictive, în numele unor clienți.

Potrivit procurorilor, creierul grupării infracționale a fost Ferenczi Arnold Ioan, manager vânzări în cadrul Terasteel SA, care în luna ianuarie anul acesta a fost condamnat la 2 ani și 11 luni de închisoare cu executare și, în plus, este obligat să plătească prejudicii în valoare de aproape 672.000 de euro.

O altă fostă angajată a Terasteel, acuzată de constituirea unui grup infracțional organizat, înșelăciune în formă continuată, fals informatic în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură private, a încheiat cu procurorii un acord de recunoaștere, motiv pentru care a fost condamnată, în ianuarie 2022, la 2 ani și 8 luni de închisoare cu suspendare.

Ceilalți cinci, respectiv Radu Pușcaș, Anca Blaga, Mathe Veronika, Nicoleta Rusan și Ileana Fulop, au fost trimiși în judecată în septembrie anul trecut, dosarul fiind înregistrat inițial pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud. După ce doi judecători desemnați să judece cauza s-au abținut, Curtea de Apel Cluj a decis să transfere dosarul spre judecare la Tribunalul Maramureș, unde deocamdată se verifică legalitatea probatoriului întocmit de procurorii DIICOT Bistrița-Năsăud.

În dosar apare ca parte responsabilă civilmente o firmă din Florești județul Cluj – SC Ket Trade SRL , iar parte civilă este Terasteel SA.

De data aceasta nu ne vom axa pe faptele imputate de procurori inculpaților, ci pe solicitarea depusă de Terasteel cu privire la o posibilă excepție de neconstituționalitate a unui articol de lege.

Terasteel a cerut sesizarea CCR

Astfel, la începutul acestei luni, avocatul Terasteel SA a solicitat instanței maramureșene să sesizeze Curtea Constituțională cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, în raport de dispoziţiile art. 1 alin. 5 şi art. 24 alin. 1 din Constituţia României, după ce firma bistrițeană a aflat abia în procedura de cameră preliminară, deci după emiterea rechizitoriului, că în dosar este introdusă și firme clujeană ca parte responsabilă civilmente, astfel că termenul în care s-ar fi putut îndrepta pentru recuperarea prejudiciului a expirat.

“În motivare, a arătat că excepţia este admisibilă, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 47/1992, respectiv excepţia este ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti de către o parte din proces, în cauză partea civilă SC Terasteel SA, priveşte dispoziţii aflate într-o lege în vigoare, articolul în discuţie nu a fost declarat anterior neconstituţională printr-o decizie a Curţii şi există o strânsă legătură deoarece la dosar s-a depus o cerere prin care se solicită introducerea în cauză a SC Ket Trade SRL în calitate de parte responsabilă civilmente.

Pe fondul excepţiei, a arătat că textul criticat contravine în mod clar art. 1 alin. 5 din Constituţie, nefiind îndeplinite criteriile de claritate, precizie şi previzibilitate a legii procesual penale şi se încalcă dreptul la apărare al părţii prevăzut în art. 24 alin. 1 din Constituţie.

În fapt, momentul rezolvării cauzei de către procuror este unul total imprevizibil, nu poate fi anticipat de către partea civilă şi, de altfel, de nicio parte din procesul penal, în lipsa unei informări exprese a procurorului.

Practica la nivelul Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie este de a chema părţile civile în cauză şi de a le informa cu privire la posibilitatea de a introduce în cauză partea responsabilă civilmente. Astfel, este o problemă cu textul în discuţie şi practica se pare că a găsit un remediu pentru a înlătura acest viciu.

Reprezentantul Ministerului Public a considerat că, formal, sunt îndeplinite condiţiile pentru sesizarea Curţii Constituţionale şi se referă la dispoziţiile prevăzute în Legea nr. 47/1992 şi, într-adevăr, textul art. 21 alin. 1 Cod procedură penală nu a fost anterior declarat neconstituţional, fiind îndeplinite şi celelalte condiţii cerute de art. 21 pentru această sesizare. În acest context, a apreciat ca fiind admisibilă cererea formulată.

Pe chestiunile de fond, a arătat că şi jurisprudenţa acestei instanţe într-o cauză tot pendinte a făcut trimitere şi aplicare directă a dispoziţiilor art. 6 şi art. 13 din Convenţie, ca remediu al nerespectării acestor dispoziţii, dispunându-se introducerea în cauză ulterior finalizării urmăririi penale şi practic soluţionării cauzei de către procuror, însă din perspectivă formală, sesizarea Curţii Constituţionale pare admisibilă”, se arată în încheierea Tribunalului Maramureș.

Instanța a admis cererea

Instanța a admis cererea de sesizare a CCR cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Apreciind asupra condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, judecătorul de cameră preliminară constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. 1, 2 si 3 din Legea nr. 47/1992, respectiv excepţia a fost ridicată la cererea uneia din părţi, în faţa instanţei judecătoreşti şi vizează neconstituţionalitatea unor dispoziţii din legi în vigoare, respectiv din Codul de procedură penală, dispoziţiile criticate au legătură cu soluţionarea cauzei si nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Sub aspectul temeiniciei excepţiei, judecătorul de cameră preliminară apreciază că dispoziţiile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală contravin art. 1 alin. 5 din Constituţie, în componenta privind calitatea legii, întrucât nu furnizează părţii civile niciun criteriu după care să îşi poată regla conduita procesuală.

Data la care procurorul rezolvă cauza nu este una care să poată fi stabilită în mod predictibil de către subiecţii procesuali, partea civilă nedispunând de niciun criteriu după care să poată aprecia care va fi momentul la care procurorul va proceda la rezolvarea cauzei, iar legea nu prevede vreo obligaţie în sarcina procurorului de a comunica persoanei vătămate sau părţii civile că va proceda la emiterea soluţiei asupra urmăririi penale şi care ar fi data la care o va face.

Prin urmare, persoana vătămată care ar vrea să exercite acţiunea civilă atât împotriva inculpatului, cât şi împotriva părţii responsabile civilmente, nu are nicio reprezentare asupra momentului până la care trebuie să facă acest demers. Astfel, aflând doar în procedura de cameră preliminară faptul că procurorul emisese rechizitoriul şi că depăşise astfel termenul pe care îl avea la dispoziţie pentru a se îndrepta împotriva părţii responsabile civilmente, persoana vătămată/partea civilă se găseşte într-o procedură inechitabilă, în care se poate vedea decăzută din termenul de valorificare a pretenţiilor sale civile, fără a cunoaşte când ar interveni această sancţiune, motive pentru care este rezonabil să se aprecieze că norma contravine şi art. 21 alin. 3 din Constituţie şi art. 6 C.E.D.O.

Având în vedere considerentele expuse, judecătorul de cameră preliminară urmează să admită cererea formulată de partea civilă SC Terasteel SA, prin apărător şi, în temeiul art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992, va sesiza Curtea Constituţională a României cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, în raport de dispoziţiile art. 1 alin. 5 şi art. 24 alin. 1 din Constituţia României, excepţie invocată de partea civilă SC Terasteel SA, prin apărătorul său ales, în dosarul nr. 1703/112/2023/a1 al Tribunalului Maramureş”, a decis instanța maramureșeană.