Trenul personal 4485, care circula pe relaţia Ilva Mică-Dej, implicat într-un incident feroviar, în 7 aprilie 2010, în Halta Mogoşeni, ar trebui să fie un motiv de îngrijorare pentru cei care se ocupă de infrastructura judeţeană.
Există porţiuni pe reţeaua feroviară din judeţ unde şuruburile care fixează şina ferată pe traverse se pot desprinde uşor cu mâna. Cu toate acestea, nimeni nu face nimic, iar viaţa pasagerilor, care, oricum călătoresc în condiţii jalnice, în special pe trenurile personal, este pusă în pericol.
Bistriţa-Năsăud, judeţul unde accidentele feroviare se ţin lanţ
Cum toţi pe care i-am contactat pentru a ne oferi informaţii referitoare la cauzele care produc anual accidente feroviare în judeţ şi-au declinat competenţa, facem un scurt istoric al celor mai importante incidente pe căile ferate din Bistriţa-Năsăud. Accidentul feroviar din 7 aprilie 2010 din Halta Mogoşeni nu este un singular, ci este doar un vârf al aisbergului infrastructurii feroviare din judeţ. Atunci, directorul Direcţiei Infrastructură CFR Cluj, Gheorghe Şurubaru, a declarat că trenul era compus din trei vagoane şi au deraiat vagoanele doi şi trei, respectiv ultima osie de la vagonul al doilea şi prima de la cel de-al treilea vagon. Şurubaru a precizat că incidentul s-a produs după ce trenul a trecut de macaz, în localitatea Mogoşeni, iar în garnitură se aflau puţini călători.
Dar acest accident nu este unicul, întrucât au mai fost precedente. Astfel, în 26 mai 2008, locomotiva EA 826 a trenului de persoane nr. 4483, a deraiat, culmea, tot în Halta Mogoşeni. Locomotiva tracta trei vagoane cu 12 osii şi 144 de tone. Comisia de anchetă a stabilit că „au fost identificate o serie de deficienţe în activitatea feroviară privind starea infrastructurii feroviare şi sisteme greşite de lucru, care se pot constitui drept factori favorizanţi, respectiv cauze directe, primare şi subiacente ale accidentului feroviar”. Aceeaşi comise de anchetă a stabilit şi valoarea pagubelor materiale, care se ridică la doar 2.013 lei.
În 2 noiembrie 2009, o locomotivă s-a ciocnit cu un tren accelerat, în dreptul localităţii Romuli, accidentul soldându-se cu trei răniţi. Atunci, mai multe trenuri au fost anulate, pe această rută, iar călătorii au fost transbordaţi cu mijloace auto pe relaţia Fiad – Dealu Ştefăniţei.
Situaţia nu este roz nici la nivel naţional
Deraierile trenurilor au devenit ceva obişnuit în România. Toate promisiunile despre modernizarea infrastructurii feroviare au rămas la stadiul de vorbe. Condiţiile sunt la fel ca în anii 90: acelaşi frig iarna în compartimente, aceleaşi întârzieri de sute de minute, toalete care îţi pot provoca boli hepatice, aceiaşi controlori care se încruntă dacă ţi-ai luat bilet şi nu călătoreşti cu „naşul“. La toate acestea se adaugă indolenţa celor care, măcar din când în când, ar trebui să aibă grijă de şinele de cale ferată. Căci, vorba celor din popor, bani primesc „har Domnului!”. Mai tot timpul când este vorba despre un accident feroviar se invocă eroarea umană, nu starea infrastructurii. De fapt, într-o oarecare măsură, aşa este. Este eroare umană a celor care nu îşi fac datoria, astfel încât infrastructura să fie la standardele pe care le tot menţionează la televiziuni şi în ziare efemerii miniştrii de la Transporturi.
Dacă tot nu sunt victime umane, “mai merge şi aşa“!
Autorităţile răsuflă uşurate atunci când, în urma unui accident feroviar, nu sunt victime şi îşi pun speranţa în Divinitate, care, graţie bunătăţii Sale, va apăra de necazuri bieţii călători.
Imediat după producerea incidentului de la Mogoşeni, reprezentantul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Bistriţa-Năsăud declara: „Nu am fost solicitaţi să intervenim, însă noi am trimis, totuşi, la faţa locului un echipaj, pentru a fi acolo în cazul în care este nevoie”. Ceea ce denotă şi faptul că există o proastă comunicare între instituţiile menite să asigure siguranţa rutieră şi cele care trebuie să intervină în cazul unor urgenţe.
Una e pe site, alta este pe…şine!
Deşi pe site-ul Companiei de Căi Ferate – SNCFR – se dau asigurări că se fac eforturi mari pentru îmbunătăţirea infrastructurii feroviare şi pentru ridicarea standardelor la nivelul celorlalte ţări europene, situaţia este alta. Una tragică, care ar trebui să ne dea de gândit. Dacă vom continua în acelaşi ritm, vom deveni, din punct de vedere al accidentelor feroviare, o… Indie a Europei. Cu toate acestea, pe site-ul Ministerul Transporturilor aflăm că: „CNCF CFR SA – gestionara infrastructurii – face paşi importanţi prin aplicarea strategiei naţionale şi a proiectelor paneuropene, referitoare la interoperabilitate şi creşterea calităţii serviciilor. Obiectivul prioritar la nivel naţional este cel de aliniere la proiectele de dezvoltare a transporturilor europene”. Unde sunt rezultatele, doar bunul Dumnezeu ştie! Căci, cel puţin pe raza judeţului Bistriţa-Năsăud nu este nici infrastructură de calitate, cât despre condiţii de călătorie şi servicii… jos. Nu jos pălăria, suntem jos de tot!
La SNCFR e linişte totală!
Am luat legătura cu purtătorul de cuvânt al SNCFR, dar doamna Oana Brânzan se afla în concediu de odihnă. Aşa că, ne-a îndrumat la Biroul de Relaţii cu Presa din cadrul Companiei. Aici, vineri, în jurul orei 13.00, nimeni nu a catadicsit să ne răspundă. Deci, toate-s vechi, dar bune toate!
Se ştie că parametrii tehnici ai infrastructurii feroviare s-au deteriorat simţitor în ultimii 20 de ani, iar sistemul ca atare suferă din cauza îmbătrânirii materialului rulant. Există multe locomotive şi vagoane construite între anii 1960-1970, iar, la nivel naţional, sunt peste 1.000 de puncte periculoase pe calea ferată. Dar, având “1.000 de vise şi 100 de lei”, nu rezolvi nimic. De parcă ar interesa pe cineva!
Raimond Petruţ
