Guvernul Ciolacu se folosește de un act european privitor la materialele critice pentru a adopta în legislația națională o lege prin care vor avea loc derogări pentru exploatările aurifere în detrimentul mediului. Aurul nu se află în lista materialelor critice la care se referă documentul european. Cu toate acestea, modificările făcute de Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (condus de Radu Oprea, PSD) la Legea Minelor nr. 85/2003 vizează ca exploatările de aur și argint să poată fi făcute în detrimentul mediului. De altfel, în mai multe rânduri, oficialii români au declarat că dacă aurul de la Roșia Montană ar fi fost exploatat de statul român cu ajutorul cianurii, nu ar fi fost o așa mare problemă.
Adoptarea actului european Critical Raw Materials Act a presupus numeroase derogări de la normele de mediu și a stârnit un val de proteste. Însă, după cum atenționează exsenatorul clujean Mihai Goțiu, transpunerea în legislația națională a acestui act european este făcută într-un mod subversiv. În modificările făcute la Legea Minelor, pe lângă materialele critice sunt trecute și cele prețioase, cum ar fi aurul sau argintul, fără ca ele să fie vizate de legislația europeană. Acest lucru transpare dintr-un răspuns oficial al Ministerului Economiei, condus de PSD-istul Radu Oprea, la interpelarea unui deputat.
”CRM (actul Critical Raw Materials, n.red.) se referă la materii critice și strategice (din lista celor critice), iar materiile prețioase (precum aurul și argintul) și cele ”utile” (utile cui?) nu se află pe această listă. Coincidență (sau nu), proiectul de la Roșia Montană a început, în 1995, cu o licitație trucată (anunțul licitației a fost publicat, în presa centrală, ulterior semnării contractului!), privitoare la așa-zise resturi din depozite de deșeuri miniere istorice. Și pentru că, în cadrul aceluiași interviu pe care l-am dat pentru Euronews, s-a adus în discuție și ideea că procentul României din Afacerea Roșia Montană ar fi fost prea mic: și dacă exploatarea ar fi 100% făcută de statul român, distrugerile, riscurile și costurile sociale, culturale, de mediu și economice ar fi mult peste beneficii. Acest lucru este arătat expres în motivarea și concluziile Tribunalului de arbitraj al Băncii Mondiale de la Washington.Pentru a înțelege mai exact. După mai bine de două milenii, grosul aurului de la Roșia Montană a fost exploatat. Ce a mai rămas, transformat în lingouri, ar ocupa o… cameră ceva mai mare. Doar că acest aur se află distribuit, în procente infime, în patru munți. Distrugerile și riscurile unei proiect care ar distruge cei patru munți (cu pădurile, pășunile, apele și patrimoniul cultural excepțional din zonă), cu utilizarea unei cantități uriașe de cianură depășesc cu mult beneficiile. Desigur, o companie privată, care încasează cvasi-majoritatea veniturilor din vânzarea aurului și argintului, ar putea face profit, în condițiile în care toate aceste costuri ar fi socializate”, explică Mihai Goțiu
Procesul pentru aurul de la Roșia Montană
După ani de litigiu, Tribunalul de Arbitraj al Băncii Mondiale de la Washington a dat câștig de cauză României în procesul deschis de compania canadiană Gabriel Resources în 2015, care a reclamat statul român că a blocat proiectul minier de exploatare a aurului la Roșia Montană, din județul Alba.
Tribunalul internațional obligă compania canadiană la plata unor cheltuieli în valoare de aproximativ 10 milioane de dolari, o parte din costurile suportate de România cu privire la proces.
Compania canadiană, care este acționar majoritar al Roșia Montană Gold Corporation, este nemulțumită de decizie și anunță că ar putea să ceară anularea acesteia.
Extragerea aurului Roșia Montană datează încă din epoca romană și a continuat până în anii comunismului. Proiectul propus de compania canadiană Gabriel Resources a demarat în a doua parte a anilor ’90, prin intermediul controversatului om de afaceri Frank Timiș.
În 1997 a fost înființată Eurogold Resources, în care Gabriel Resources deținea 80% din acțiuni, iar statul român deținea 20% prin Minvest Deva. Statul român a emis o licență de exploatare minieră către Minvest, preluată în 2010 de către Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), fostul Eurogold.
RMGC a demarat acțiuni geologice, de explorare și a cumpărat de asemenea cea mai mare parte a imobilelor din Roșia Montană, o parte dintre localnici fiind strămutați. Compania nu a reușit să obțină autorizație de mediu.
Compania a obținut în două rânduri, în 2004 și 2011, certificate de descărcare arheologică pentru unul din masivii care urma să fie exploatați, Cârnic, dar ambele documente au fost anulate de instanță, în urma unor acțiuni depuse de ONG-uri.
Faptul că urma să fie folosită cianurarea pentru extragerea aurului a alertat organizațiile de mediu din România și de peste hotare, dar și localnicii, care au pornit acțiuni constante de protest, încă de la începutul anilor 2000.
Între 2012 și 2014, zeci de mii de oameni au ieșit în stradă să protesteze față de legea specială inițiată de Guvernul Ponta, care ar fi permis începerea exploatării. Sub presiunea străzii, Senatul a respins proiectul de lege în noiembrie 2013, iar Camera Deputaților în 2014.
Canadienii au cerut prelungirea concesiunii pentru Roșia Montană
Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) a solicitat Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale prelungirea cu încă 5 ani a licenţei de concesiune pentru exploatare a perimetrului auro-argintifer Roşia Montană, care urmează să expire pe 20 iunie. În plus, cei de la RMGC şi-au reînnoit solicitările adresate ANRM pentru emiterea de licenţe de exploatare pentru perimetrele Rodu-Frasin şi Tarniţa din cadrul prospectului Bucium, la care susţin că au dreptul încă din 2007.
„ANRM nu s-a pronunţat timp de 16 ani asupra solicitărilor de licenţe pentru Bucium, deşi era obligată legal să o facă. RMGC a insistat recent pe lângă ANRM să emită licenţele de exploatare pentru cele 2 proiecte Bucium, în acord cu solicitările. De-a lungul procedurii de arbitraj de la ICSID, statul român şi-a menţinut constant poziţia potrivit căreia solicitările de licenţe pentru proiectele Bucium sunt în continuare în curs de aprobare la ANRM, poziţie pe care s-a întemeiat şi decizia arbitrală majoritară”, a transmis Gabriel Resources, care controlează RMGC.
Potrivit anunțului făcut de reprezentanții companiei de exploatare, s-a reuşit obţinerea de angajamente ferme brute de finanţare în valoare de până la 5,575 milioane dolari de la mai mulţi investitori, care urmează să cumpere acţiuni noi emise de companie la preţul de 2 cenţi/titlu, egal cu cel de pe Bursa din Toronto, prin tranzacţii a căror finalizare este aşteptată în jurul datei de 23 mai. Cei mai mari acţionari, au subscris 88.049.000 de acţiuni în cadrul plasamentului, reprezentând angajamente brute de 1,3 milioane dolari.
„Fondurile nete obţinute din plasamentul privat vor fi utilizate pentru finanţarea planurilor strategice în curs ale companiei, incluzând (i) posibilitatea de a face demersuri de anulare a deciziei ICSID din 8 martie 2024 (care a dat câştig de cauză României în arbitrajul Roşia Montană – n.r.), (ii) menţinerea drepturilor şi participaţiilor Gabriel Resources în legătură cu concesiunea pentru exploatare Roşia Montană şi cu proiectele Bucium şi (iii) finanţarea nevoilor de capital de lucru”, a anunţat Gabriel Resources.
Proces la Curtea de Apel Cluj pentru suspendarea licenței de exploatare
În momentul de față, asociația Mining Watch România cere judecătorilor de la Curtea de Apel Cluj să suspende licența de exploatare a Roșia Montană Gold Corporation, într-un demers de a opri definitiv orice posibilă exploatare minieră în zonă. Licența expiră în iunie 2024, însă compania RMGC a depus deja actele pentru prelungirea ei.
”După decizia Tribunalului de la Washington, ar fi trebuit să răsuflăm ușurați că Roșia Montană a fost salvată. Doar că RMGC insistă cu cererea de prelungire a licenței de exploatare. Așa că, dacă această licență nu este suspendată de către judecători, riscăm ca Agenția Națională pentru Resurse Minerale să o prelungească din nou în iunie 2024.”, explică Roxana Pencea Brădățan, din partea Mining Watch.
Procesul pentru suspendarea actelor administrative de prelungire a licenței emise în anul 2019 și blocarea actualelor proceduri de prelungire a licenței nr. 47/1999 este înregistrat sub numărul 394/33/2024.