A inceput declinul Uniunii Europene! ONU isi face socotelile pentru urmatorii 40 de ani

Prognozele Organizaţiei Naţiunilor Unite arată legătura directă dintre evoluţia demografică şi poziţia strategică şi economică a Europei.
Ponderea demografică din ţările dezvoltate va scădea cu aproape 25 la sută, deplasând astfel puterea economică către ţările în curs de dezvoltare.

Declinul demografic european va influenţa, în următorii 40 de ani, în mod dramatic poziţia strategică şi economică a Uniunii Europene la nivel internaţional. Mai precis, potrivit unui studiu publicat în acest an în prestigioasa publicaţie americană Foreign Affairs, Uniunea Europeană va ajunge la nivelul anului 2050 să aibă o influenţă la nivel global mai mică decât cea pe care a avut-o Europa în 1820. Iar declinul deja a început, după cum arată autorul studiului, profesor la Mason University din Washington.
Începând cu anii ’70, producţia economică globală a crescut de la an la an, în timp ce rata fertilităţii în rândul populaţiei a scăzut dramatic, în special în ţările în curs de dezvoltare. Potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite, creşterea populaţiei la nivel mondial se va opri undeva la jumătatea acestui secol, estimându-se ca în 2050, numărul locuitorilor planetei se va stabiliza undeva la 9,15 miliarde. Totodată, se aşteaptă ca producţia economică globală să crească cu doi-trei la sută pe an, astfel ca, în următoarele patru decenii, venitul global va creşte mult mai mult decât rata de creştere a populaţiei. Securitatea internaţională va depinde însă, în secolul 21, mai puţin de numărul populaţiei, importantă fiind vârsta acesteia şi modul în care va fi distribuită. Iar aceste lucruri sunt foarte puţin cunoscute pe scară largă, astfel că este apreciată scăderea fertilităţii la nivel mondial, fără a se lua în calcul alte dezvoltări demografice vitale.

ONU trage un semnal de alarmă

Organizaţia Naţiunilor Unite arată că, în următoarele patru decenii, patru schimbări istorice vor influenţa fundamental populaţia lumii. În primul rând, ponderea demografică din tarile dezvoltate va scădea cu aproape 25 la sută, deplasând astfel puterea economică către ţările în curs de dezvoltare. De asemenea, forţa de muncă din ţările dezvoltate va scădea considerabil din cauza îmbătrânirii populaţiei, iar statele vor fi nevoite să deschidă porţile pentru lucrătorii imigranţi. Pe de altă parte, cea mai mare creştere în rândul populaţiei va avea loc în rândul ţărilor musulmane şi în cele sărace, care au o lipsă periculoasă de educaţie de calitate, venituri scăzute şi posibilităţi de angajare reduse. În cele din urmă, potrivit ONU, pentru prima data în istorie, cea mai mare parte a populaţiei lumii va deveni urbanizată, cu cele mai mari centre urbane în cele mai sărace ţări, unde serviciile de siguranţă şi cele sanitare sunt adesea insuficiente. Luate împreună, aceste tendinţe vor pune probleme destul de îngrijorătoare, fiind nevoie astfel de o reconsiderare majoră în rândul structurilor guvernamentale globale.

Inversarea averilor în Europa

La începutul secolului al 18-lea, aproximativ 20 la sută din locuitorii lumii trăiau în Europa (inclusiv Rusia). Odată cu Revoluţia Industrială, populaţia Europei a explodat, foarte multe persoane emigrând în cele doua Americi. Apoi, la începutul Primului Război Mondial, populaţia Europei se înmulţise de patru ori, înregistrând în 1913 mai mulţi locuitori decât China. Populaţia europeană, incluzând şi coloniile din America de Nord, a crescut astfel la 33 la sută din totalul locuitorilor planetei. Această tendinţă s-a inversat însă după Primul Razboi Mondial. În Asia, Africa şi America Latină, speranţa de viaţă a crescut, iar rata natalităţii a rămas ridicată, sau a scăzut lent. Astfel că, la nivelul anului 2003, populaţia din Europa, Statele Unite şi Canada reprezenta doar 17 la sută din populaţia mondială. Iar în 2050, aceasta cifra este de aşteptat să scadă la doar 12 la sută, mult mai puţin decât era în 1700.
Revoluţia Industrială a dus nu numai la creşterea numărului europenilor, ci şi la creşterea veniturilor pe cap de locuitor. Potrivit istoricului economist Angus Maddison, Europa, Statele Unite şi Canada deţineau, la începutul secolului al 19-lea, o pondere de 32 la sută din produsul intern brut calculat la nivel mondial. Iar prin 1950, această proporţie a crescut la un remarcabil 68 la sută din producţia mondială totală. Ulterior, a avut loc o inversare bruscă de puteri. Proporţia PIB-ului global produs de Europa, Statele Unite şi Canada a scăzut de la 68 la sută în 1950 la 47 la sută în 2003 şi va scădea şi mai abrupt în viitor. Dacă rata de creştere a venitului pe cap de locuitor (ajustat în funcţie de paritatea puterii de cumpărare), între 2003 şi 2050 va rămâne aşa cum a fost între 1973 şi 2003 – în medie de 1,68 la sută anual în Europa, Statele Unite şi Canada şi 2,47 la sută anual în restul tărilor – atunci PIB – ul combinat din Europa, Statele Unite şi Canada se va dubla până în 2050, în timp ce PIB-ul din restul lumii va creşte cu un factor de cinci. Se va ajunge astfel în situaţia ca partea din PIB – ul global produs de Europa, Statele Unite şi Canada să fie în 2050 mai mică de 30 la sută, sub nivelul celei din 1820.

SUA, Japonia şi China, rate de îmbătrânire fără precedent

Pe de altă parte, Banca Mondială a estimat ca, până în 2030, numărul populaţiei din clasa de mijloc a ţărilor în curs de dezvoltare va fi de 1,2 miliarde, de două ori mai mare decât în 2005 şi peste întreaga populaţie a Europei, Japoniei şi a Statelor Unite. Aşa se va ajunge ca, de acum înainte, principalul motor al dezvoltării economice globale să-l reprezinte creşterea economică a ţărilor recent industrializate, cum ar fi Brazilia, China, India, Indonezia, Mexic şi Turcia. În plus, ţările europene, Canada, Statele Unite, Japonia, Coreea de Sud şi chiar China au în rândul populaţiei o rata de îmbătrânire fără precedent. Iar cifrele vor creşte dramatic, preconizându-se că în 2050 aproximativ 30 la sută dintre americani, canadieni, chinezi şi europeni vor avea peste 60 de ani, la fel ca mai bine de 40 la sută dintre japonezi şi sud-coreeni. Toate acestea vor avea un impact dramatic asupra creşterii economice, care va fi afectată şi de o scădere a numărului de noi consumatori şi de gospodarii noi. Serviciile de bază, între timp, vor fi tot mai costisitoare, deoarece puţini muncitori tineri vor fi disponibili pentru a ocupa locurile de muncă. Va fi astfel nevoie de imigranţi musulmani, având în vedere că, la ora actuală, aproximativ nouă din zece copii cu vârsta sub 15 ani trăiesc în ţările aflate în curs de dezvoltare. Din păcate, aceste ţări oferă puţine şanse tinerilor, care sunt extreme de slab pregătiţi, din toate punctele de vedere. Iar la acest lucru se mai adaugă şi relaţiile tensionate dintre musulmani şi Vest.
Urbanizarea va avea şi ea efecte negative, întrucât, ţările slab dezvoltate nu vor putea asigura serviciile de baza necesare unui număr ridicat de locuitori. În general, populaţia urbană din lume se aşteaptă să crească cu trei miliarde de oameni până în 2050. Această urbanizare se poate dovedi însă destabilizatoare.

Andrei Ghiciuşcă
(Agenţia de Investigaţii Media)