Cinci primării din Bistriţa-Năsăud au închis ochii când a venit vorba despre încasarea taxei de către firme a taxei pentru eliberarea autorizaţiei de exploatare a balastrului, în anul 2015. Primăriile în cauză au „iertat” firmele de profil de taxe în valoare totală de 310.000 de lei. Jumătate din această sumă este datorată de o singură companie – Dimex 2000 Company SRL, Primăriei Rebrişoara. Firma însă se încăpăţânează să plătească o sumă echivalentă cu bani „de seminţe”, în raport cu veniturile avute. Chiar dacă s-a plâns în instanţă că datoria către administraţia din Rebrişoara ar putea-o duce chiar şi la insolvenţă, judecătorii i-au dat cu flit.
Raportul Curţii de Conturi pentru anul 2015, făcut public în luna februarie anul acesta, a scos în evidenţă mai multe nereguli ale administraţiilor locale din Bistriţa-Năsăud.
Potrivit instituţiei de control, cinci primării au închis ochii când a venit vorba despre taxele ce trebuiau aplicate firmelor care au exploatat balast pe raza unităţii administrativ teritoriale.Este vorba despre Primăria Beclean, Primăria Sîngeorz-Băi, Primăria Ciceu-Mihăieşti, Primăria Rebrişoara şi Primăria Rodna.
„Nedeclararea, nestabilirea şi neîncasarea taxei de autorizare pentru activităţi de excavare produse de balastieră, abatere estimată la suma de 310.000 de lei”,se preciza în raportul Curţii de Conturi, dat publicităţii anul acesta, şi care a vizat activitatea UAT-urilor bistriţene pe anul 2015.
Primăria Rebrişoara, una dintre cele cinci administraţii locale cu probleme pe această linie a avut de recuperat nu mai puţin de 143.000 lei, de pe urma exploatărilor de balast efectuate pe un teren aflat pe raza comunei de către Dimex 2000 Company SRL.
Motive cusute cu aţă albă
Ca să nu suporte alte consecinţe mai grave, conducerea Primăriei Rebrişoara a somat firma şi i-a cerut plata sumei aferente taxei de autorizare pentru exploatarea balastului.
Este mai mult decât evident faptul că,Dimex 2000 Company SRL, controlată de omul de afaceri Ioan Scurtu, deşi oficial acum firma figurează pe numele soţiei Neluţa Lucreţia Scurtu, nu s-a conformat şi, mai mult decât atât, a încercat să scape de plata sumei datorată administraţiei locale, cerând în instanţă suspendarea executării actului administrativ. Nu a avut însă nici un succes, Dimex 2000 Company SRL pierzând cu brio, atât pe fond, la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, cât şi în recurs, la Curtea de Apel Cluj.
Ca orice persoană, fie ea fizică sau juridică, atunci când vine vorba de a da bani statului, şi Dimex-ul a apelat la tot felul de hachiţe juridice. În întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, compania din Rebrişoara a arătat că printr-o somaţie comunicată în luna noiembrie 2016, administraţia locală a înştiinţat-o că are un debit către bugetul local în valoare de 144.000 lei, din care 104.000 lei reprezintă taxa de excavări, iar 40.400 lei – dobânzi.
În prealabil, printr-o adresă, Primăria a înştiinţat compania lui Scurtu despre faptul că datorează administraţiei locale respectiva taxă de excavare, dar şi faptul că are termen 30 de zile pentru plata acesteia.
Dimex 2000 Company a depus mai întâi o contestaţie administrativă, ulterior alegând calea instanţei, unde a arătat că din cuprinsul adresei şi al somaţiei „lipseşte specificarea temeiului de dreptul aferent impunerii fiscale indicate, fiind înscrise exclusiv temeiuri ale demersului de executare silit, nelegal aplicate prin prisma principiului tempusregitactum”.
În faţa instanţei, compania a susţinut că titlurile de creanţă şi actele de executare silită sunt „profund netemeinice şi esenţial nelegale”, în condiţiile în care nu exista o declaraţie sau vreo decizie de impunere, conform prevederilor normelor fiscale.
„Reclamanta a subliniat de asemenea, că emiterea unor acte fără a avea la bază declaraţia contribuabilului sau o decizie a organului fiscal (decizia Curţii de Conturi neputând să înlocuiască aceste acte), sunt contrare prescripţiilor legale referitoare la procedura executării silite, şi duce la nulitatea actului de executare. (…)
Prin urmare califică conduita constând în emiterea unor decizii de impunere referitor la obligaţii de plată accesorii fără ca, în prealabil să fie emise decizii de impunere privind obligaţiile fiscale principale, ca fiind nelegale, impunându-se desfiinţarea actelor administrative astfel emise”, a reţinut instanţa din actele companiei depusă la dosar.
Mai mult, compania a subliniat şi faptul că în actele emise de administraţia locală apar specificate două sume diferite, una de 142.320 lei şi cealaltă de 144.400 lei, susţinând astfel că ambele decizii de impunere au ca obiect obligaţii de plată accesorii, existând o necorelare între cele două valori, şi nu există vreun titlu de creanţă privind obligaţiile fiscale principale.
În plus, firma lui Scurtu s-a plâns instanţei şi de faptul că, din cauza datoriei apărute către Primăria Rebrişoara va avea dificultăţi la participarea la licitaţiile publice, asta în condiţiile în care obligaţiile către bugetul de stat au fost întotdeauna achitate.
Primăria Rebrişoara s-a apărat
În întâmpinare, Primăria Rebrişoara a arătat instanţei că a solicitat companiei intrarea în legalitate şi plata prejudiciului, însă nu a primit nici un răspuns. Totodată, a mai arătat faptul că cererea pentru eliberarea autorizaţiei de foraje şi excavare are elementele constitutive ale declaraţiei fiscale şi se depune la structura de specialitate în a cărei rază de competenţă teritorială se realizează operaţiunile prevăzute de lege, cu cel puţin 30 de zile înainte de data începerii operaţiunilor. Totodată, conform legii, mai arată administraţia locală din Rebrişoara în întâmpinare, taxa pentru eliberarea autorizaţiei prevăzută la alin 1 se plăteşte anticipat şi se calculează pentru fiecare metru pătrat sau fracţiune de metru pătrat afectat de oricare din operaţiunile prevăzute de lege, „fiind obligaţia ordonatorului principal de credite să emită decizia de impunere şi decizia privind obligaţiile accesorii, întrucât contestatoarea nu a solicitat autorizaţiile aferente, în vederea recuperării prejudiciului creat de atitudinea culpabilă a contestatoarei”.
Compania, pusă la colţ de intanţe
După ce a analizat ambele punte de vedere ale părţilor, instanţa a ajuns la concluzia că nu există un caz bine justificat în cauză, „deoarece presupune existenţa unei puternice îndoieli asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu”.
„În cauză, nu este identificat aşadar nici un argument circumstanţiat specificului procedurii pendinte, care să permită instanţei să analizeze şi să concluzioneze apoi, în sensul conturării împrejurărilor apte să creeze o îndoială puternică, serioasă în privinţa actelor administrativ-fiscale – titluri de creanţă”, mai precizează instanţa în motivare.
Totodată, instanţa nu a fost convinsă nici de faptul că Dimex 2000 Company SRL ar suferi o pagubă iminentă.
„ (…) reclamanta nu a probat faptul că plata debitului fiscal de 142.320 lei s-ar repercuta negativ asupra activităţii societăţii raportat la veniturile obţinute şi obligaţiile pecuniare la plată cărora ar fi ţinută, iar potrivit certificatelor de atestare fiscală depuse nu are datorii la bugetul de stat sau local, respectiv că ar fi împiedicată, urmare a inserării debitului în discuţie într-un astfel de certificat (…), să participe la licitaţii privind procedurile de achiziţii publice pentru lucrări care sunt specifice obiectului său de activitate – exploatarea de resurse minerale, construcţii drumuri şi poduri, ceea ce ar determina «destabilizarea fluxului numerar al… conducând în mod direct la imposibilitatea continuării activităţii atât sub aspectul cheltuielilor curente – taxe, impozite, salarii, plăţi furnizori, etc., cât şi în derularea contractelor comerciale specificate, situaţie ce ar determina sancţiuni contractuale (reziliere/penalităţi/daune interese) cât şi decredibilizare pe o piaţă concurenţială acerbă, aspecte ce pot conduce inclusiv la insolvenţă », nu pot fi valorificate în contextul în care, în cazul particular al actelor administrative fiscale prin care se dispune în sarcina persoanei pretins vătămate plata unei sume de bani, îndeplinirea condiţiei prevenirii unei pagube iminente nu este dovedită şi demonstrată prin simpla susţinere că plata sumei respective conduce la producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia, întrucât s-ar ajunge la concluzia că această cerinţă este presupusă în majoritatea actelor administrative fiscale din această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepţie al instituţiei suspendării actelor administrative în reglementarea Legii 554/2004”, a precizat instanţa, respingând totodată solicitarea Dimex 2000 Company SRL.
Aceeaşi soartă a avut compania rebrişoreană şi în recursul judecat de Curtea de Apel Cluj, unde instanţa a menţinut decizia tribunalului bistriţean.
