Daca în urma numeroaselor articole scrise, a indignării şi dezamăgirii credincioşilor greco-catolici din Eparhia de Cluj-Gherla, conducerea acesteia nu a luat nicio măsură de îndreptare, sfidând în continuare proprii credincioşi dar şi învăţăturile Bisericii, apelând la zvonuri şi minciuni mieroase, iată-ne nevoiţi de a merge mai departe în demersul nostru. Şi mai grav este că au încălcat inclusiv taina spovedaniei prin acel preot bătrân şi ,,cumsecade,, de la catedrala Schimbarea la Faţă, pentru a ascunde incompetenţa, neregulile canonice şi reaua voinţă.
Este de ajuns să ne amintim începutul anilor 90, atunci când nu aveam nicio biserică retrocedată sau construită, dar aveam o Biserică vie, a credincioşilor. În acei ani umpleam stadionul oraşului de credincioşi precum şi Piaţa Unirii. Ce am ajuns astăzi? O Biserică moartă, cu clădiri goale, o Biserică îmbătrânită în care intelectualitatea a dispărut aproape de tot, deşi acum 27 de ani eram Biserica cu cea mai puternică intelectualitate în Cluj-Napoca. Acesta nu este decât rezultatul acestei conduceri incompetente şi rău voitoare de pe strada Moţilor. Deşi am început aşa de promiţător în 1990, având conducători de nădejde, oameni care au suferit în temniţele comuniste, totul s-a năruit când aceştia au fost înlăturaţi de actuala conducere, formată din,,fii spirituali,, ai turnătorului homosexual Aştilean Pantelimon(Pintea),,. Acest individ fără scrupule, a semnat primul angajament cu securitatea în 3. XII.1959, exact în perioada în care marii noştri oameni erau torturaţi în temniţele comuniste. Vom prezenta deocamdată doar câteva date din două volume C.N.S.A.S. ale unui dosar în care se prezintă mai ales urmărirea acestuia pentru homosexualitate şi pentru recrutarea ca informator al Securităţii. Aceste volume, având numărul comun 54751, poziţia 1157094, sunt cu numele conspirative ,,Ardeleanu,, (dosar 2337) I.S.J. Cluj. Direcţia 1, Biroul 4 şi ,,Anton,,(dosar 4964) M.A.I. Cluj, Serviciul 3, Biroul 4.
Prezentăm câteva date privind recrutarea acestuia de către Securitate, pentru a caracteriza acest sinistru personaj, principalul vinovat al distrugerii Bisericii noastre:
,, Pintea este caracterizat ca o persoană abilă şi prefăcută, care, în fapt, conduce cultul greco-catolic din umbră, prin infiltrarea printre şefii acestui cult, cărora le inoculează ideile sale privind strategia şi tactica ce trebuie adoptate de conducerea uniţilor,,(Anexa la nr.0063743. 2.X.1959).
,, Cunoaşterea personală a susnumitului Aştilean Pantelimon s-a făcut sub acoperirea organelor de miliţie, cu care ocazie s-a dovedit a fi un element fricos; de asemenea, cu ocazia cunoaşterii personale, a rezultat că este un element materialist şi intenţionează necondiţionat să ocupe un serviciu în oraşul Cluj.(342/23 sept. 1959).
Oare mai are rost să ne întrebăm de ce am ajuns unde am ajuns? Ce educaţie spirituală le-a putut da acest turnător homosexual fiilor săi spirituali în frunte cu actualul episcop de Cluj-Gherla şi colaboratorii apropiaţi ai acestuia? Educaţia primită se vede din nerealizările lor, din răutatea şi nesimţirea acestora faţă de Biserică, faţă de credincioşi şi preoţi. De ce noi greco-catolicii, membrii Bisericii ce a avut de suferit cel mai mult în România comunistă, nu avem încă canonizaţi niciun martir? Oare nu pentru că se îngreunează acest lucru tocmai de conducere, pentru a nu ieşi la iveală din dosare murdăriile unor indivizi ca Pintea? Vom prezenta câteva din cuvintele de laudă rostite de episcopul actual la moartea acestui turnător homosexual:
,, Îmi amintesc întâlnirea providenţială rânduită de Înţelepciunea divină într-o sfântă zi de Duminică a Rusaliilor, pe treptele Bisericii piariştilor. O mână întinsă în ajutorul unui tânăr inginer debusolat în viaţa-i spirituală, o mână, dar mai cu seamă o inimă de părinte şi de frate, care l-au condus de pe lespezile de piatră de la intrarea în Biserică, prin Sfintele Taine, la treptele de marmură ale Sfântului Altar şi chiar mai sus la treptele tronului arhieresc.,,
,,Dispare dintre noi o lumină a Bisericii, dar o nouă lumină se adaugă acum şirului înaintaşilor martiri şi mărturisitori ai Bisericii, o nouă lumină mijlocitoare de sus pentru noi toţi,,
Formator şi educator de conştiinţe a ştiut să fie un instrument docil în mâna Domnului care, prin colaborarea sa a schimbat destine de viaţă, a înălţat din mizeria păcatului la slujirea Altarului, a purtat lumina şi căldura focului iubirii în ungherele reci şi întunecate ale unor suflete împietrite sau debusolate. A condus pe cale, şi apoi la timpul rânduit a ştiut să se retragă, să se micşoreze, pentru a lăsa noile generaţii să lumineze din strălucirea primită,,
,, Vă mulţumim Dom, Profesor,, Pintea cel Rău,, Preacucernice vicar episcopal Părinte şi Frate în Hristos pentru lumina primită, pentru slujirea împlinită, pentru modelul de viaţă,,
,,Un fiu spiritual, cu inima îndoliată, Florentin,,
(Viaţa Creştină, Nr.1(275) – Ianuarie 2002)
Credem că orice comentariu este de prisos. Dacă un homosexual care i-a trădat pe martirii Bisericii noastre este considerat de actualul episcop o lumină a Bisericii şi pus alături de adevăraţii martiri, mai putem spune ceva?
Vlad Nap
