Plasarea în arest la domiciliu pe cauțiune a lui Puiu Popoviciu după ce s-a predat Poliției Metropolitane din Londra a declanșat un val de discuții referitoare la similitudinile situației sale cu cazul lui Alexander Adamescu. Iar întrebarea care este pe buzele tuturor este: Când oare îi vom vedea aduși în țară, pentru a-și întâlni unul judecătorii, celălalt gardienii?
Fără a avea pretenția de a fi prezicători, vă prezentăm pe scurt punctele comune și diferențele semnificative ce există în situația celor doi și care vor determina răspunsul la această întrebare.
SIMILAR: Amândoi se află acum la Londra, Puiu Popoviciu în locuința proprie, Alexander Adamescu într-un apartament închiriat, altul decât cel pentru care plătea peste 100.000 lire sterline pe an din banii asiguraților de la ASTRA.
DIFERIT: Adresa condamnatului Puiu Popoviciu era cunoscută de autoritățile române, în timp ce vreme de peste 2 ani Adamescu și-a ascuns noua adresă, la fel cum a procedat inițial și alt fugar, Sebastian Ghiță. Colaboratorii și avocații săi au fost instruiți să susțină că nu cunosc locația exactă unde se află, pentru a împiedica înmânarea citației DNA de chemare la audieri.
SIMILAR: Amândoi au plătit câte o cauțiune de 200.000 lire sterline, drept garanție pentru faptul că sunt permanent la dispoziția justiției britanice și răspund la orice notificare din partea acesteia.
PARȚIAL DIFERIT: Fiind la începutul perioadei de arest la domiciliu, Puiu Popoviciu poartă la picior o brățară electronică de localizare. Poate chiar cea de care Adamescu a scăpat în luna aprilie 2017, când judecătorul a înlocuit-o cu posibilitatea ca un polițist să verifice dacă se află la domiciliul declarat oricând între orele 1 și 4 noaptea.
SIMILAR: Amândoi au predat pașapoartele la Westminster Court, asumându-și obligația de a nu părăsi teritoriul Marii Britanii și a nu-și cumpăra bilete de călătorie internațională.
DIFERIT: Dacă Puiu Popoviciu s-a predat de bună-voie Poliției Metropolitane, atunci când a fost citat de aceasta pentru a-i înmâna mandatul de executare a pedepsei de 7 ani de închisoare, Alexander Adamescu a fost arestat pe stradă, în fața Clubului Frontline, unde urma să participe la o conferință despre pretinsele abuzuri ale României în privința Mandatului European de Arestare. Diferența este esențială, pentru că determină proceduri de extrădare diferite.
PROBABIL DIFERIT: Așa cum semnala ministrul justiției, Tudorel Toader, este puțin probabil ca, după ce s-a predat, Puiu Popoviciu să conteste Mandatul European de Arestare. În aceste condiții, judecătorul are de făcut doar câteva verificări, referitoare la: identitatea sa, existența și în legislația britanică a infracțiunii pentru care a fost condamnat, care să atragă o sentință de minim 1 an închisoare. Și, foarte important, dacă țara care solicită expulzarea respectă drepturile omului și nu-l va supune torturii sau tratamentelor degradante. Or, în această privință există deja hotărâri ale justiției britanice prin care, în 2016, s-a respins executarea Mandatelor Europene de Arestare emise pe numele a doi cetățeni români, pe motiv că ANP nu a putut da asigurări credibile că aceștia vor avea parte de minim 3 metri pătrați personali în celulele în care urmau să-și execute pedeapsa. Este foarte probabil ca, la audierea de pe 30 septembrie 2017, avocații lui Popoviciu să folosească acest precedent, precum și hotărâri similare din alte țări europene, cum ar fi Danemarca. Scopul este de a obține decizia de ne-expulzare și executarea pedepsei în Marea Britanie, unde se pot negocia condiții extrem de favorabile. În cazul lui Adamescu, acesta a contestat Mandatul de Arestare, ceea ce a condus la prelungirea la circa un an și jumătate a procesului, care probabil că se va termina pe 1 decembrie 2017. Judecătorul a alocat în total 7 zile pentru audierile referitoare la modul în care a fost emis Mandatul European de Arestare și eventualele abuzuri comise în privința drepturilor procesuale ale lui Adamescu. Iar decizia sa va depinde de informațiile care îi vor fi furnizate de ambele părți.
SIMILAR: Ambii sunt reprezentați de avocați ce anterior au avut funcții importante: Puiu Popoviciu l-a ales pe un fost director al FBI, Louis Freeh, în timp ce Adamescu pe Lordul Goldsmith, fost Procuror General al Marii Britanii între 2001 și 2007. Și tot similară este aciditatea cu cei doi se exprimă la adresa României: condamnarea lui Popoviciu „nu este susținută nici de fapte, nici de lege”, spune Freeh, fiind dată ca urmare a unor „grave deficiențe de fapt și de drept, incompatibile cu prinipiile statului de drept”. Iar Lordul Goldsmith afirma în aprilie că în cazul Adamescu „România încalcă un tratat internațional pe care l-a semnat acum câteva decenii”, ceea ce îi permte să pună „sub semnul întrebării disponibilitatea României de a-și respecta angajamentele sale internaționale.”
DIFERIT: Foarte diferit este momentul procesual în care se află cei doi. Pentru Puiu Popoviciu demersul în justiția din România s-a încheiat cu sentința definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că nu-i rămâne decât șansa unui proces la CEDO. Adamescu, în schimb, nici măcar nu s-a întâlnit vreodată cu procurorii, pentru a i se comunica inculparea și drepturile sale procesuale. De aceea, chiar dacă va fi extrădat, va mai dura cel puțin doi ani până când să afle, la rândul său, sentința definitivă și irevocabilă.
POATE SIMILAR: De mai bine de un an de zile, Adamescu folosește drept justificare pentru refuzul de a veni în țară procesul pe care l-a declanșat la Tribunalul de arbitraj internațional ICSID de la Washington. Iar în martie 2017 a obținut Ordinul procedural 7, ce recomandă României suspendarea extrădării din Marea Britanie, până la o decizie definitivă în procesul de arbitraj. Este posibil ca avocații lui Puiu Popoviciu (care are și cetățenie americană) să declanșeze la ICSID un proces similar, vizând posibile abuzuri ale statului român față de un investitor străin. Și chiar dacă acolo nu pot obține anularea sentinței de la București, vor solicita o despăgubire cel puțin egală cu cea de 250 milioane euro cerută de Adamescu.
SIMILAR, dar DIFERIT: Chiar dacă amândoi sunt foarte discreți în privința contactelor și vieții personale, Puiu Popoviciu are contacte directe cu persoane extrem de importante din România și străinătate. De exemplu, interceptările din dosarul său au demonstrat relația strânsă cu Traian Băsescu și familia acestuia:
„Popoviciu: A, din cauza acestui subiect, eu am fost la el ultima dată, deşi cu membrii familiei lui m-am văzut destul de des şi am o relaţie foarte bună. Chiar jenant, aia mare…
Şerban: Da…
Popoviciu: Ioana îmi spune „sărut-mâna”. Are şi ea o vârstă, e mai mare ca fiică-mea. Nu-s popă!
Motoc (ofițer DNA): (râde)
Popoviciu: Când m-am dus la el în noiembrie, anul trecut şi am stat. Relaţia-i foarte mişto, repet! Bem un whisky, nu ştiu ce… Am stat la birou două ore şi jumătate de… După douăzeci de minute stătea la birou, eu în faţă, pe unul din cele două scaune, după vreo douăzeci de minute de discuţii, aşa, a spus: „Bei un whisky?” „Dom’le, dacă-i gratis şi-i cu gheaţă, da, da!”
Același Traian Băsescu a avut o reacție extrem de violentă aflând de moartea lui Dan Adamescu, tatăl lui Alexander: „Acest om a fost ucis de dispreţul pentru viaţă al procurorilor şi judecătorilor fără ca cineva să-l fi condamnat la moarte, dar l-au ucis ei, procurorii şi judecătorii statului de drept”. Dar niciun moment fostul președinte sau Elena Udrea nu au spus sau scris ceva în favoarea fiului său. Iar Alexander este nevoit să folosească tot soiul de firme de PR și de lobby pentru a putea să aibă contacte cel mult la nivel de parlamentari. Deci, protecția de care s-ar putea eventual bucura este mult mai precară decât cea a lui Puiu Popoviciu, pe al cărui teren a fost construită noua Ambasadă SUA la București.
Aparent SIMILAR, dar FOARTE DIFERIT: Averea ambilor este pe numele părinților: al mamei de 87 de ani, în cazul lui Popoviciu, al tatălui decedat, în cazul Adamescu. Averea lui Puiu Popoviciu este astfel pusă la adăpost, justiția română neavând cum să se îndrepte spre o persoană ce nu a fost parte din proces. Iar exproprierea terenului din Băneasa, fără justă despăgubire, se va solda cu procesul la Tribunalul ICSID pe care îl menționam anterior. În schimb, averea din România a lui Adamescu este pusă sub sechestru asigurător încă din 25 mai 2016, pentru a se putea recupera prejudiciul produs Fondului de Garantare a Asiguraților și celorlalți creditori ai Astra Asigurări SA. În plus, nu toată averea îi va reveni lui Alexander, căci va trebui să cedeze celeilalte moștenitoare, Carmen Adamescu, cel puțin 25% din aceasta (circa 200 milioane Euro). Între cei doi moștenitori se duce de la începutul anului o bătălie crâncenă, ce va fi probabil clarificată pe 17 septembrie, când Curtea de Apel București va da sentința în procesul de divorț continuat de Alexander în numele tatălui său. În cazul menținerii sentinței de fond, respectiv divorț din culpă comună, Carmen Adamescu va fi reconfirmată în calitate de soție supraviețuitoare, iar Alexander va fi nevoit să se înțeleagă cu ea în privința împărțirii averii.
O ultimă informație ce i-ar putea interesa pe amândoi: în cauza C-294/16, Curtea Europeană de Justiție a decis, pe 28 iulie 2016, că perioadele de arest la domiciliu de tipul celui în care se află acum NU pot fi scăzute din durata pedepsei stabilită prin sentința definitivă. Iar decizia este obligatorie pentru instanțele din toate țările Uniunii Europene – inclusiv România. Astfel că dacă și-au făcut cumva socoteala că vor putea înlocui închisoarea cu confortul locuințelor londoneze, acest calcul este greșit!
