„(…)martor cu identitate protejată. Să vedem dacă l-a audiat de mai multe ori
– Da…
– Și să vedem dacă sunt date diferite, între data audierii martorului cu identitate (protejată) și data audierii lu’ Manole ca martor cu identitatea…
– Audieri…
– S-ar putea să fie aceeași dată
– Nu, nu este
– Alo
– Nu este aceeași dată
– Nu este?
– Nu, pentru că…Pe Manole l-a audiat…Mă auziți? Pe Manole l-a audiat în aceeași zi în care l-a luat pe Costin (Șomeru’), la patru, cu identitatea lui normală, iar audierea aia, care e cu martor protejat, a apărut la Știrile PRO TV.
– Dar în dosar ați văzut-o?
– Nu, n-am văzut-o, nici n-am văzut dosarul.
– Ah, nu v-a arătat…
– Nu, nu mi-a arătat nimeni dosarul, nu. Am văzut doar un pic de la avocatul nostru de la București, domnul Mineran, o chestie ce mi s-a părut mie foarte trasă de păr…cu domnu’ Ovidenie, ăsta, cum că, practic, ultrajul împotriva lu’ ăsta a constat din două SMS-uri în care Costin îi spunea: domnu’ Ovidenie, eu de câte ori vorbesc cu dumneavoastră îmi bâzâie telefonul. Ce faceți, mă înregistrați?”
– Și ăsta era ultrajul?
– Da.
– Doamne!
– Da, da!…Mă scuzați…Iar chestia foarte, ce mi-a explicat domnu’ Mineran…
– S-au răzbunat, doamnă, și pentru faptul că l-a dat în primire pe ăsta, pe nenorocitul ăla de Saghel… deci s-au răzbunat, doamnă, asta a fost, o răzbunare a lu’ nenorocitu’ ăla de…direct, ăla nu, eu ce v-am zis, nu v-am zis lucrul ăsta?
– Da, da…
– …adică ăla, dacă mâine vrea să-l dea la o parte, îl dă la o parte. Vă dați seama, ăla face orice-i zice ăsta. Ei, o să vorbesc mâine, eu d-aia voiam să vă întreb, îi spun despre ăsta? Că mi-e, cine știe, adică, mi-e să nu scrie ceva în vreo scrisoare în care să se autoinculpe, știți? Să o pună pe urmă la dispoziția procurorului și ăla să…în baza scrisorii lui, adresată lu’ ăsta, să-i facă iar vreo nenorocire, să-i mai atragă atenția, nu?
– Da, da…eu zic că da. Adică…
– Mă consult și eu, doamnă, cu dumneavoastră. Adică, chiar vreau să-i fie bine. Mi-e doar să nu mă…să nu încurc treburile, la asta mă gândeam. Dar o să-i spun.
– Da, eu consider că da, adică de ce să-i ascundem o chestie care…până la urmă și la coadă, aveți dreptate, de ce, că nu trebuia să vină cu scrisoarea aia acolo atâta timp cât îi era adresată lui.
– Păi nu, dar spuneți dumenavoastră, uman, normal vorbind, fără vreo altă conotație. Mie nu mi s-a părut normal, adică, dom’le, îţi trimite cineva o scrisoare. Bine, că nu era ceva compromițător sau vreo chestie. Îţi trimite cineva o scrisoare și tu o dai tuturor
– Da, da, da (…)
– Și chestia asta, că nu m-a mai sunat, nu m-a mai…OK, atuncea, mă jur că a fost tehnică pe el!
– Da?
– Trimis de ăștia să vorbească, dom’le, cu oricine s-ar întâmpla în legătură cu…și mergea. Și a venit peste mine, cine știe, să-i zic eu, dom’le, asta-i șansă…o joci tu
– Adică sfaturi de la dumneavoastră. Și ce făcea cu ele dacă-i dădeați niște sfaturi? Că până la urmă erau niște sfaturi..
– Da, nu știu, dar vă dați seama, acum oamenii sunt așa cum sunt. Mie nu mi-a plăcut deloc. Și, pe urmă, când am aflat și am coroborat exact ce spune scrisoarea cu ce spuneți dumneavoastră – „dom’le, am spus, dar n-am scris” – și cu ce mi-a spus mie când i-am zis dom’le, dacă era în favoarea ta, de ce n-ai scris asta? Doar am spus, dar n-am scris”…
– Da, păi asta…
– Trebuia să scrie, că era în favoarea lui…
– Asta a și susținut și la mine atunci…zic, eu știu și ziua în care te-ai dus și te-ai dus la Saghel și știu și cine te-a dus acolo, pentru că cel care te-a dus pe tine să spui…sau cum zici tu, eu zic că ai scris, tu zici că ai spus…zic, mie mi-e egal, pentru că și scrisul, și spusul e același lucru, pentru că, chiar dacă tu ai spus, a scris acel Saghel. E același lucru…așa, zic, cel care te-a dus acolo ăla mi-a și spus, exact când te aflai acolo, știam de chestia asta, știi…Da, dar am spus, acuma ce, că am spus, că ce, m-a întrebat dacă avea Costin ceva. Și știi tu că avea? Și ce, ce vrei să zic acum, că n-avea? Dar știi că avea? Păi toți avea(u). Bă, nu toți, știi tu că avea el? Dar nu pot să zic acum că n-avea, că n-o folosea. Lasă, mă, n-o mai da la întors, mă lași?
– Un om, da’ păcat, adică dacă el a avut încredere, doamnă, cine e…
– Clar, clar, clar!
– Dar el n-a știut, că eu îi spuneam din prima…deci eu îi spuneam din prima. Și când a venit cu el la mine îi ziceam: „ia-ți viteză cu el d-aicea, că eu astfel de oameni nu primesc”. Deci, doamnă, eu n-am știut, acuma, când am aflat la dumneavoastră, am rămas mască și pe urmă am făcut niște conexiuni și zic „bă, deci e clar, nu are cine să fie, decât ăsta, îţi spun, n-are cine să fie…decât unul care a câștigat mai puțin, unul invidios, da…” Vă spun, era foarte așa, era ofticat pe ce făcuse Vlad. Na, și muncise până la urmă, că nu făcuse nimic fără muncă
– Păi clar! Și de ce să fie invidios? De ce n-a muncit și el? Să aibă la fel, că nu l-a oprit nimeni!
– Mâine o să stau de vorbă cu el, o să stau de vorbă mai mult și o să-i explic și eu niște lucruri. Acuma eu sper să le înțeleagă și, adică, să acționeze în consecință și să încerce să fie un pic mai rezervat față de anumite persoane, să nu mai vorbească tot felul…Că, dracu’, îi scrie lu’ ăsta cine știe ce prostie, în glumă, așa, și ăia o iau în serios, doamnă.
– E posibil e posibil orice, păi dacă i-a…
– Nu e posibil, vă spun eu sigur. Că au tot felul de glume, tot felul de chestii. Și o ia ăla în serios și zice ia uite, a recunoscut sau a făcut”…ați înțeles?
– Mhm, mhm
– Mda…copiii ce fac, sunt bine?
– Da, binișor sunt. Tibi e cu…se duce și pe la sport, și pe la școală, și pe la pregătiri, ce să, așa…Încearcă și ei, cum să zic, nu deschide subiectul taică-su deloc și nici eu nu vreau, că ăla micu’ chiar nu vrea să discute. Știe unde este, că eu l-am dus acolo, dar nu, chiar nu vrea. Dacă-l provoc…
– Să știți că nu-i nici bine așa, să stea, adică se consumă…și nu știu dacă ar trebui totuși să reușiți să-l faceți să se deschidă un pic și să discutați cu el. Acumularea asta de tensiune interioară nu e bună.
– Da, eu am văzut că Tibi își cam descarcă la sală toate astea, da, nici nu vreau, nici eu, să fiu prea pisăloagă, să nu…Cum să zic, aștept să vină de la el ceva, să întrebe, da. Deși îl văd că e…Când am o discuție cu soacră-mea, așa, îl văd că tot timpul vine și e foarte atent la ce se întâmplă, dacă vede ceva, mă anunță „uite, mami, nu e bine acolo, uite, acolo apare CNP-ul lui tati, nu e bine să se vadă”. El e foarte …adică, el vrea să pară că nu-i pasă, dar e foarte afectat.
– Aia, da, e clar că vrea să pară indiferent, dar chestia asta să nu-l consume, adică să se exhibe, asta era ideea. Știți, adică…nu e bine, că, na, sunt mici, sunt prea mici pentru nenorocirea asta.
– Da, așa este…
– Dumneavoastră sunteți OK, nu?
– Eu încerc să…
– Dacă aveți nevoie de ceva, vă rog să-mi spuneți, că vă ajut și eu cu ce pot, fără probleme.
– Am înțeles, am înțeles. Deocamdată, am reușit să ne descurcăm, ca să zic așa…Sper să meargă și de acum înainte la fel. Bine, domnu’ Negulescu…
– Vă sun mâine, după ce vorbesc cu el, să vă spun…
– Chiar vă rog, chiar vă rog!
– Da!
– Da. Bine, la revedere, o seară bună, la revedere”.
Mircea Negulescu, fostul procuror al structurii DNA din Ploieşti, este urmărit penal pentru cercetare abuzivă şi influenţarea declaraţiilor în dosarul în care Vlad Cosma, fiul fostului preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, a fost trimis în judecată pentru instigare la evaziune fiscală şi spălarea banilor.
Ancheta în ceea ce-l priveşte pe fostul procuror anticorupţie va fi realizată de Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, la propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti (PCA), structură unde Mircea Negulescu a lucrat până în anul 2015. “Disjungerea si declinarea in favoarea Parchetului de pe langa înalta Curte de Casaţie si Justiţie, in vederea efectuării urmăririi penale fata de XX, procuror in cadrul Parchetului de pe langa Judecătoria Campina (procuror in cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Ploieşti la data faptelor) sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de cercetare abuziva, prev. de art. 280 alin. 1 si 2 Cp. si influenţarea declaraţiilor , prev. de art. 272 alin. 1 Cp.”, conform rechizitoriului PCA Ploieşti.
Disjungerea cauzei în ceea ce-l priveşte pe Negulescu a fost determinat de declaraţiile date de fostul deputat Vlad Cosma şi de oamenii de afaceri Răzvan Alexe şi Petrică Uşurelu în cauza în care au fost deferiţi justiţiei de PCA Ploieşti pentru instigare la spălarea balilor, respective spălarea banilor şi evaziune fiscală.
În rechizitoriu se menţionează că, În timpul audierii, „inc. Cosma Vlad Alexandru, Alexe Răzvan, Uşurelu Petrică şi martorii XXX şi XX, au susţinut ca în cursul urmăririi penale procurorul de caz a exercitat presiuni şi ameninţări faţă de anumiţi inculpaţi şi martori în scopul obţinerii de probe si a dispus măsuri de protecţie faţă de martori care au dat declaraţii nereale la sugestia acestuia”, se arată în documentul citat.
Dosarul în care Cosma, Alexe şi Uşureu au fost trimişi în judeată de PCA Ploieşti a fost instrumentat iniţial de Mircea Negulescu, pe atunci procuror al acestei structuri de parchet. Mircea Negulescu este în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina după ce, în decembrie 2016, a demisionat de la DNA Ploieşti în urma scandalului provocat de înregistrările unor convorbiri telefonice date publicităţii de Vlad Consantin, zis Şomeru, inculpat şi el în mai multe dosare penale. Negulescu a fost înregistrat în timp ce adresa cuvinte injurioase la adresa unor colegi procurori în cadrul PCA Ploieşti.
