În contextul actual al învățământului , pachetul anti-sărăcie creionat de Guvernul Cioloș poate fi soluția care trebuie să își găsească maximizarea într-o ecuație transpartinică!
Educația nu are culoare politică! La fel și promovarea unor politici educaționale care să își propună realmente reducerea abandonului școlar, implementarea unor programe de reducere a clivajelor sociale și a sărăciei, precum Școală după școală sau O masă caldă în școli, nu doar în forma pilot ci la nivel național!
Sărăcia copiilor este un fenomen multidimensional, iar pentru a aborda cauzele primare ale dezavantajului, trebuie să avem în vedere și sărăcia educațională.
Potrivit unui raport realizat in 2016 de Fundația Salvați copiii, sărăcia educațională este definită ca acel proces care limitează dreptul copiilor la educație și îi privează de șansa de a învăța și de a-și dezvolta abilitățile cognitive și necognitive de care au nevoie pentru a reuși într-o lume care se schimbă într-un ritm alert. Copiii săraci din punct de vedere educațional nu au șansa de a-și dezvolta abilitățile care le permit să se dezvolte emoțional, să stabilească relații și să aibă un rost într-o societate căreia simt că-i aparțin. Sărăcia educațională tinde să se transmită de la o generație la alta, însă acesta este un proces care poate și ar trebui să se schimbe!
Credem că sărăcia copiilor și sărăcia educațională ar trebui să fie abordate dintr-o perspectivă a drepturilor copilului. Toate țările europene au ratificat Convenția
Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului și prin urmare au obligația de a proteja, promova și de a pune în practică drepturile copiilor, indiferent de circumstanțele familiale ale fiecăruia.
Factorii de decizie ar trebui să abordeze sărăcia și excluziunea socială a copiilor folosind o metodă transversală. Aceștia ar trebui să pună la dispoziție fondurile necesare pentru finanțarea investițiilor învățământ sistemul de îngrijire și educație timpurie și să se asigure că sistemele naționale de învățământ furnizează o educație echitabilă, de înaltă calitate!
Asociația Human Catalyst a protestat recent in Parlament pentru a trage din nou de mânecă Coaliția de guvernare să își țină promisiunile! Finanțarea de la bugetul de stat a Programului „Școală după școală” este prioritate doar pe hârtie! Susțin cu fermitate necesitatea susținerii financiare a acestui program pentru reducerea ratei de abandon școlar. In prezent, în România rata de abandon școlar este de 19,1 %, adică 25000 de copii din ciclul primar și gimnazial abandonează anual școala. România, ca membru UE, a aderat la respectarea ratei de reducere a abandonului școlar la sub 10 %, până în 2020.
În prezent, programul „Școală după școală” funcționează doar în procent de 18,4 %, finanțarea fiind asigurată în mare parte de asociațiile neguvernamentale. Coaliția de guvernare nu își respectă promisiunile mult trâmbițate! Să așteptăm rectificarea bugetară? Mă îndoiesc că se va întâmpla ceva bun! Nu mai putem să credem promisiunile deșarte ale guvernanților!
Este evident că tot societatea civilă sau părinții vor trebui să susțină finanțarea unui program de îmbunătățire a calității și a accesului la educație extinsă, pentru binele copiilor noștri !
Închei reamintind reflecția plină de sens pentru problematica adusă în discuție, aparținând lui Rebreanu: „Viitorul ni-l putem modela cum vrem. Viața este un lut căruia voința îi da formă”.
Prof. Cristina Iurișniți, deputat USR
Trebuie sa recunosc ca nu știu ce însemnă programul ”Școală după școală” dar sună bine.
Să spui că învățământul în România de azi nu are culoare politică e prea mult. Instituțiile românești de învățământ de la creșă și până la universități e cât se poate de politizat. Nu poți mișca o catedră sau un scaun dacă nu l-ai ”vopsit” înainte politic, dacă n-ai obținut girul ministerului.
De asemenea să vorbești în România de azi despre sărăcia copiilor e deplasat. Copii sunt săraci prin naștere. Ei nu au venituri pentru că le este interzis prin lege să lucreze până la vârsta de 14 ani. Poate ar trebui mutată discuția spre sărăcia părinților. Poate aici ar trebui rezolvate niște probleme sociale.
Bine înțeles că nu se respectă programul de guvernare. Bine înțeles că nu se vor aloca mai multe fonduri pentru învățământ. A aloca fonduri pentru ridicarea nivelului intelectual al populației ar însemna ”tăierea crăcii de sub picioarele” guvernanților (partidelor sau instituțiilor statului). Cine ar mai vota politicieni dac-ar înțelege sistemul actual de conducere a societății?
Învățământul (sau mai bune zis acumularea de cunoștințe reale) este ”cheia” ieșirii din criza socială și economică de azi. Tocmai de aceea conducerile statale de azi nu vor dezvolta acest sector fiindcă interesul lor e păstrarea puterii sau a controlului asupra populației, asupra resurselor.