Acest gen de reprezentare, proporțional cu rezultatele, este util unui partid care încă nu este bine așezat și care mai are încă probleme de creștere. USR are undeva între 1000 și 1200 de membri. Dacă PSD infiltrează câte 450 membri în trei județe, atunci partidul are o majoritate între membrii USR și, eventual, în cazul unei reprezentări proporționale, majoritatea la congres. În cazul unei reprezentări proporționale cu rezultatele, PSD-ul ipotetic nu mai controlează decât două trei județe, probabil dintre cele mai slab reprezentate.
Mai este util și pentru câștigarea de alegeri. Pentru că dă răsplățile (incentivurile) care dau motivație pentru câștigarea alegerilor.
Dincolo de aceste observații generale, aici și acum, Nicușor Dan și organizația de București sunt cele mai avantajate de acest sistem de vot.
Cam un sfert din parlamentarii și voturile USR sunt câștigate în București. Dacă organizația de București acționează unit, are nevoie de 25%+1 din voturi ca să treacă o propunere, adică 1/3 din cei rămași. Adică, orice propunere rezonabilă a USR București și a lui Nicușor Dan trece. (Trebuie să presupunem că liderul mitic al USR poate să obțină 1/3 din voturile USR din afara Bucureștiului, cel puțin pe o idee rezonabilă).
Ar fi, de exemplu, respingerea lui Dacian Cioloș o idee rezonabilă? Nu neapărat și nu imediat. Dar, dată fiind lipsa de dibăcie politică a fostului premier, ar fi putut deveni o idee rezonabilă în timp. (Și) de aceea, presupun, a dat înapoi Dacian Cioloș într-un final, deși existau informații că este susținut de majoritatea bazei partidului.
Următorii avantajați sunt celelalte organizații „mari” (în sensul că au avut succes electoral).
Ce poate face fosta tabără a lui Dacian Cioloș în această situație? Din moment ce este dificil pe termen scurt să acumuleze noi puteri, cel mai simplu este să respingă regulile jocului. Ceea ce și face prin propunerea asumată de Cristian Ghinea, deputat de București Adrian Prisnel, deputat de Dolj și Tudor Benga, deputat de Brașov.
Ce vrea propunerea, deci? Mai multe lucruri, dintre care pe unele nu mă pot pronunța deoarece propunerea de program cu care lucrează USR în momentul acesta nu este publică. Dar, pentru obiectivul acestui articol, reținem că cei trei nu doresc ca puterea să fie dată proporțional cu eficiența electorală ci proporțional cu numărul de carnete de membru care te susțin. Reține în acest sens puncte precum:
„USR este partidul membrilor săi și al publicului său” (rețineți ordinea)
„Membrii USR plătesc cotizații semnificative, membrii USR sunt acționari la partid, co-proprietari, nu sunt chiriași la partid.”
„Trebuie să introducem instituția referendumului direct, în care votează toți membrii partidului, prin vot electronic. Acesta trebuie folosit pentru deciziile majore”
Vedem așadar că membrii sunt puși înaintea publicului (dealtfel, modurile în care publicul poate influența partidul nu sunt discutate). Membrii cotizează și asta îi face proprietari în partid. Drepturile de proprietar se manifestă prin referendum intern.
Dacă ne uităm cu atenție, propunerea este de fapt destul de subtilă. Documentul nu cere abolirea reprezentării proporționale cu rezultatele. Această problemă este lăsată deschisă, posibil pentru a nu speria prea devreme organizațiile de succes. Doar deciziile „importante” sunt trimise în zona de referendum.
*
Ce reținem, deci? Că USR este construit până în acest moment astfel încât să îi reprezinte pe cei capabili să câștige voturi. Ceea ce nu surprinde, fiind construit de primii aducători de voturi.
Propunerea nouă, în schimb, vrea să îi reprezinte pe cei mici, care nu pot să câștige voturi (sau pot în mai mică măsură). În schimb pot să recruteze membri USR sau pot să se mobilizeze mai bine pe plan intern.
(În mod amuzant de transparent, unul din punctele propuse este acela de a obliga parlamentarii să ajute nu numai organizațiile de bază ci și pe cele din zonă ne-reprezentate în Parlament. Știți dumneavoastră, de la fiecare după posibilități, fiecăruia după nevoi.) potrivit Stiripesurse.
